„Canta” cu mainile

La Universitatea din Pitesti au fost infiintate locuri speciale in Facultatile de Teologie Ortodoxa si Asistenta Sociala pentru surdomuti; cate 20 de „boboci” in fiecare an. Ei au format un cor si fac practica intr-o biserica veche de sute de ani, adusa dintr-un sat care se „pravalea”, de catre rectorul universitatii din Pitesti, Gheorghe Barbu. Cand au prins curaj si experienta, „cantaretii” s-au dus si intr-o biserica de cartier, apoi au inceput sa colinde tara. Oamenii se duc in numar mare sa ii vada, impresionati pana la lacrimi de studentii surdo-muti. „Cand interpreteaza o liturghie, folosim un fond sonor adecvat. Atunci e foarte impresionant, pentru ca muzica se potriveste perfect cu semnele lor. Ei sunt aranjati „pe voci”, ca orice cor normal, simt muzica si ritmul.
Cand au venit la noi, nici nu visau ca ar putea deveni studenti in viata lor. Nu erau spovediti, erau retrasi, nu stiau nimic despre lume si nu auzisera de Dumnezeu. Acum s-au schimbat, sunt „vorbareti”, pentru ca stiu ca au o sansa”, ne-a declarat Onu Constantin, parintele profesor care se ocupa de acest cor. El ne-a spus ca daca ar fi stiut cat de „ai nimanui” sunt acesti tineri surdomuti, nici nu „se baga”, pentru ca majoritatea considera „vorbitul prin semne” o maimutareala, o aiureala.
Parintele Onu si ceilalti profesori au invatat si ei sa comunice prin semne, ca si colegii de facultate. „Suntem prima universitate care am infiintat si finantat locuri speciale pentru surdomuti, in ideea ca, la absolvire, acesti studenti pot deveni preoti si asistenti sociali pentru alti surdomuti. Sunt foarte silitori, foarte cuminti”, ne-a declarat rectorul Barbu. Pentru acesti tineri, limba romana e o conventie, iar ei citesc pe buze ce li se spune si inteleg mai ales ce este spus simplu si concis. Ei nu stiau nimic despre botez, despre casatorie, despre inmormantare, iar in biserica nu se uitau decat la chipurile din icoane.
In interpretarea corului surdomutilor de la Universitatea Pitesti, una din liturghii „suna” asa: doua brate ridicate lin spre dreapta, doua brate ridicate usor spre stanga, apoi un arc mare „desenat” deasupra capului. Versurile sunt urmatoarele: „Slava, slava, Canta in sus si in jos, cerul si pamantul”. Cand termina de „cantat” perechi de ochi cauta nerabdatori reactia auditoriului.
Marinela Costache, studenta in anul II, spune la sfarsitul slujbei „Tatal Nostru”, intr-o suita de gesturi calde si line.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE