Carciuma cu epoleti

Putini stiu ca in Bucuresti, in zona centrala, langa Sala Palatului, exista un local discret, fost cuibusor de nebunii al defunctei Securitati si mostenit dupa 1990 de Ministerul Administratiei si Internelor. Este un palat superb, cu o gradina de aproximativ 3.000 de metri patrati, inchisa publicului dar deschisa protipendadei cu si fara epoleti. Cu un telefon, o pila sau o “atentie”, oricine poate organiza acolo un botez sau o nunta, daca nasul este cel putin colonel.

În scriptele ministerului pastorit de Vasile Blaga, obiectivul figureaza drept “cantina pentru salariati”. Ca si cum sergentul de strada ar putea sa treaca si el pe acolo sa manance o ciorba si sa bea o cafea in schimbul unui bon de masa. Însa subofiterii nu intra acolo decat cel mult ca sa serveasca la mesele oficiale.

Ministerul tine cu dintii de acest local chiar daca nu are nici un fel de titlu de proprietate asupra lui. Fostul proprietar, deposedat abuziv in 1947 de aceasta cladire, si-a recastigat drepturile in instanta dupa 15 ani de procese. A crezut ca va reusi sa reintre in posesia cladirii, sperand ca democratul Vasile Blaga va fi mai deschis in problemele proprietatii private decat au fost Chitac, Danescu, Dejeu, Dudu Ionescu sau Ioan Rus. Nici pomeneala. Chiar si in fata unei hotarari a instantei, restaurantul generalilor ramane de neclintit. Si, paradoxal, justitia refuza sa aprobe executarea silita a Ministerului de Interne. Cu dreptatea in mana, fostul proprietar nu mai are alta sansa decat sa se adreseze instantelor internationale. Cu speranta ca, macar acolo, se va gasi vreun judecator care sa nu serveasca masa la „carciuma cu epoleti”.

Urmărește-ne pe Google News