Castravetele loazelor

Marea greseala a scolerului lui Marius Chicos Rostogan a fost ca, nestiind altceva, oricare era tema lectiei, el raspundea descriind ‘crastavetele’. Pana cand, exasperat, pedagogul de scoala noua a rabufnit: ‘manca-l cu muma-ta, loaza!’. Nu-s departe nici minunatii nostri politicieni. De la mineriada din 1990, Romania n-a mai traversat o criza de imagine cum e cea provocata de gravul incident de la Roma. Reactia exploziva a gruparilor extremiste italiene nu trebuie sa mire prea mult. Era de anticipat dupa alte talharii si jafuri comise de conationali ai nostri, sau dupa fotogramele cu tigani cersind agresiv, ori incropind la periferia marilor orase satre infecte. Despre care Traian Basescu declara unui cotidian peninsular ca acasa n-au mai fost tolerate si au fost puse la pamant. Nici masurile pripite si neacoperite de reglementarile UE, adoptate de Guvernul italian, nu sunt o surpriza. Romano Prodi a cedat presiunilor politice interne.

Importanta era insa atitudinea guvernantilor si politicienilor romani. Mai ales dupa ce demnitarii, in primul rand ministrii de externe si de interne, cu tot cu subalternii lor, au ignorat sau au gestionat execrabil un fenomen ce se agrava vizibil. Abia post-pactum, premierul Tariceanu a izbutit sa-l convinga pe Prodi sa semneze un document comun, prin care cer Comisiei UE sa se implice politic si financiar, prin programe comunitare, in integrarea sociala a tiganilor, problema spinoasa, care nu-i doar a Romaniei. In tara insa, loazele din politica nu pot intelege ca e la mijloc, pe termen mediu si lung, imaginea Romanie. Parca bucuroase, folosesc prilejul tot spre a-si vinde castravetele – ‘jos Guvernul!’. Desi acum era si este un moment in care trebuie sa primeze interesul national. Inchizand intr-o paranteza barem mizerabilele rafuieli interne.

Urmărește-ne pe Google News