Ce ar implica, pentru România, inițiativa franceză privind extinderea umbrelei sale nucleare pentru Europa. Liviu Horovitz, expert: „Sunt măsuri politice”

Ea a precizat că discuţiile se află într-o fază incipientă, iar în cazul României, decizia va fi discutată în Consiliul Suprem de Apărare al Ţării. 

Ca o completare, Nicușor Dan a spus că România are un parteneriat strategic cu Franța care va fi dezvoltat, dar nu a oferit un răspuns clar, dacă România va accepta sau nu invitația Franței. 

În lipsa unor explicații coerente, venite din partea instituțiilor abilitate ale statului roman, referitoare la ce înseamnă, în mod concret, inițiativa franceză privind descurajarea nucleară europeană, spațiul public a fost invadat de narațiuni care sperie populația. De pildă, fostul președinte al României Traian Băsescu a declarat,  la TVR Info, că inițiativa Franței privind „umbrela nucleară” este extrem de riscantă și ar putea duce chiar la desființarea Alianței Nord Atlantice, o interpretare probabil falsă. 

Libertatea oferă o analiză explicativă, realizată cu aportul lui Liviu Horovitz, expert în problematica nucleară, la German Institute for International and Security Affairs (SWP), pentru a înțelege ce înseamnă noutățile, anunțate de către președintele Macron, în doctrina nucleară franceză și cum vor fi ele implementate, în complementaritate cu politica NATO. 

Horovitz a făcut parte din grupul european format de 11 experți în problematica nucleară, care a prezentat, în cadrul Conferinței de securitate de la München, un studiu privind opțiunile nucleare ale Europei.

Care sunt statele care dețin arme nucleare

La nivel mondial, Rusia se află în topul statelor care dețin arme nucleare (peste 5.400), urmată de SUA (peste 5.200), China (600), Franța (290), UK (225), India (180), Pakistan (170), Israel (90) și Coreea de Nord (50).

Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, intrat în vigoare în martie 1970, are drept scop limitarea răspândirii armelor nucleare. Potrivit acestui tratat, doar cinci state sunt recunoscute ca posesoare de arme nucleare: SUA, Rusia, China, Franța și UK. În conformitate cu tratatul, cele cinci state care dețin arme nucleare se angajează să urmărească dezarmarea generală și completă, în timp ce statele care nu dețin arme nucleare acceptă să renunțe la dezvoltarea sau achiziționarea de arme nucleare.

Există 191 care au aderat la acest tratat, nu însă și Israel, India, Pakistan sau Sudanul de Sud. Pentru a adera la acest tratat, aceste state trebuie să o facă în calitate de state neposesoare de arme nucleare, deoarece tratatul restricționează statutul de state posesoare de arme nucleare la națiunile care „au fabricat și detonat o armă nucleară sau alte dispozitive explozive nucleare înainte de 1 ianuarie 1967”. Pentru India, Israel și Pakistan, toate cunoscute ca deținând sau suspectate că dețin arme nucleare, aderarea la tratat ar necesita ca acestea să-și demonteze armele nucleare și să-și plaseze materialele nucleare sub garanții internaționale. Africa de Sud a urmat această cale pentru aderare în 1991, explică Arms Control Association.

Ce înseamnă umbrelă americană și ce aduce nou doctrina franceză nucleară 

În prezent, securitatea nucleară a Europei se bazează, în mare măsură, pe umbrela nucleară a Statelor Unite, în cadrul NATO. Washingtonul deține peste 5.200 de focoase nucleare, iar o parte dintre acestea sunt integrate în sistemul de descurajare al Alianței Nord-Atlantice. Belgia, Germania, Italia, Olanda și Turcia găzduiesc arme nucleare americane. Acest mecanism a permis Statelor Unite să mențină controlul strategic asupra arsenalului nuclear desfășurat în Europa, oferind, în același timp, țărilor europene un anumit grad de participare la decizia de utilizare a acestor arme, prin intermediul Grupului de planificare nucleară  al NATO. În 2023, președintele Belarusului, Alexander Lukașenko, a anunțat că Belarusul găzduiește și el arme nucleare tactice rusești.

Franța nu participă cu arsenalul său nuclear în cadrul NATO. În cadrul NATO împărțirea responsabilităților este clară: aeronavele și armele cu dublă capacitate ale SUA sunt staționate pe teritoriul unui stat aliat ale cărui aeronave ar duce, în caz de război, aceste arme americane la țintă. În schimb, abordarea Franței în materie nucleară a rămas exclusiv suverană.

Franța dispune de o forță nucleară care constă din două componente principale: submarine cu rachete balistice și o componentă aeriană.

De altfel, în timpul discursului recent de la Île-Longue, o bază navală care este locul de origine pentru adăpostirea submarinelor franceze, președintele Macron a precizat în mod clar că Franța își va păstra autoritatea exclusivă asupra pragului nuclear și va decide în mod independent cu privire la țintele, planificarea și utilizarea arsenalului său nuclear. În plus, nu se va acorda nicio garanție formală partenerilor europeni, una comparabilă cu angajamentele bazate pe articolele NATO. 

„Un pas în plus este că Franța clarifică ce înseamnă această dimensiune europeană a descurajării nucleare. Câtă extended deterrence va face, în fapt, Franța? În realitate, extrem de puțină. Macron clarifică cât de mică este această extindere nucleară, condensată în următoarea expresie: supraviețuirea aliaților-cheie poate să afecteze balanța nucleară. Cu alte cuvinte, nu dacă ne atacă cineva convențional, nici dacă ne atacă cu arme nucleare cineva, Franța va interveni doar când este în joc supraviețuirea guvernelor țărilor-cheie. Cine este un stat-cheie pentru Franța, să ghicească cineva, pentru că discursul lui Macron nu precizează”, a explicat, pentru Libertatea, Liviu Horovitz. 

În privința apărării propriul stat, politica franceză este de a impune daune inacceptabile oricărui adversar care ar ataca Franța. Mai exact, dacă un stat va ataca Franța, așa cum Rusia a atacat, de pildă, Ucraina, Franța va reacționa cu arme nucleare împotriva acelui stat agresor. 

Din cauza ascensiunii Chinei, Franța a decis să ia în considerare aplicarea unei astfel de lovituri venite din partea „oricărei combinații de adversari”. În acest scop, Franța a anunțat că își mărește numărul de arme nucleare, primul angajament public de acest fel de la sfârșitul Războiului Rece. 

Inițiativa franceză este complementară politicilor aliaților din NATO

Discursul lui Macron, ținut la Ile Longue, mai subliniază care ar trebui să fie soluția europeană la această inițiativă de extindere a descurajării franceze – gestionarea coordonată a escaladării, însoțită de o serie de măsuri de comunicare politică, toate facilitate printr-o serie de discuții strategice, care vor fi coordonate în cadre europene bilaterale. 

Inițiativa Franței promite să consolideze credibilitatea politică a descurajării, prin implicarea mai strânsă a aliaților europeni în politica sa de descurajare. 

Atât discursul lui Macron, cât și declarația franco-germană stipulează în mod clar natura complementară a tuturor eforturilor europene de „descurajare preventivă”. Atât semnalele nucleare franceze, cât și capacitatea europeană sporită de a „gestiona escaladarea sub pragul nuclear” sunt concepute ca fiind complementare descurajării extinse a SUA – ținând seama de prioritățile modificate ale SUA și de „o încurajare puternică pentru Europa de a-și asuma o responsabilitate mai directă pentru propria securitate”.

Noua doctrină nucleară, asumată de președintele Macron, trebuie înțeleasă în contextul invaziei Rusiei în Ucraina. Semnalele nucleare repetate ale Moscovei – de la amenințări retorice până la presupusa desfășurare de arme nucleare nestrategice în Belarus – au sporit percepția riscului nuclear în Europa.

În același timp, a crescut incertitudinea cu privire la traiectoria pe termen lung a garanțiilor de securitate oferite de SUA aliaților săi, în special pe fondul instabilității politice interne din SUA și al continuării orientării strategice a Washingtonului către China. În acest context în continuă schimbare, aliații europeni s-au orientat către Paris cu un interes reînnoit pentru a acoperi ceea ce este perceput drept un deficit de descurajare, explică și Bulletin of the Atomic Scientists. 

Studiul referitor la opțiunile nucleare ale Europei, lansat la Conferința de la München, atrage și el atenția că un pericol în mediul strategic al Europei ar fi apariția unui decalaj de descurajare: o situație în care adversarii percep o discrepanță tot mai mare între interesele Europei și capacitatea sau voința acesteia de a le apăra.
„Descurajarea nu se bazează doar pe capacități, ci și pe percepții comune. Dacă Rusia ajunge să creadă că Statele Unite ar putea fi reticente să recurgă la arme nucleare pentru apărarea Europei, în timp ce Europa însăși nu dispune de coeziunea politică, de aranjamentele instituționale sau de mijloacele militare necesare pentru a depăși această reticență, coerciția nucleară devine mai atractivă. Chiar și îndoielile limitate cu privire la cine ar răspunde, cum și cu ce costuri pot invita la un comportament de sondare, în special în scenarii de zonă gri, sau pot determina utilizarea limitată a forței în vederea fracturării unității Alianței. În acest sens, un decalaj de descurajare ar reprezenta o problemă atât politică, cât și instituțională și militară. Dacă Europa dorește să evite un decalaj de descurajare, trebuie să se asigure că niciun adversar nu poate concluziona că Europa ar rămâne expusă strategic într-o criză – fie pentru că Washingtonul este distras, divizat, suprasolicitat sau reticent să acționeze, fie pentru că statele europene însele sunt incapabile să acționeze”, avertizează raportul. 

Macron a introdus astfel noțiunea de „descurajare avansată” (dissuasion avancée) – o doctrină care urmărește să integreze mai profund descurajarea nucleară a Franței în arhitectura strategică europeană de securitate, fără a stabili garanții formale similare cu umbrela nucleară a NATO. 

Președintele francez a declarat: „Trebuie să concepem strategia noastră de descurajare în profunzimea continentului european… cu implementarea progresivă a ceea ce voi numi «descurajare avansată»”.

Însă trebuie înțeles că această componentă de descurajare extinsă a descurajării nucleare franceze rămâne foarte modestă, adecvată arsenalului existent. 

„În urma declarațiilor lui Macron, vine un parteneriat strategic al cărui principal rol este semnalizarea politică. Semnalizăm ca europeni, atât rușilor, cât și americanilor, că nouă, europenilor, ne pasă de descurajarea nucleară. Acestea nu sunt măsuri în principal militare, ci sunt măsuri politice. Și în cadrul acestor măsuri politice, Franța oferă să coopereze cu cei interesați. Această cooperare are și un element de susținere a dispozitivului francez, în sensul în care noi, europenii, nu numai că mergem să ne uităm la exercițiile franceze, nu numai că mergem să discutăm unul cu altul despre cum se implementează misiunea nucleară, ci și începem să aducem elemente convenționale în misiunea nucleară franceză”, adaugă Liviu Horovitz. 

Una dintre cele mai interesante noutăți din discursul lui Macron este că Franța ar permite desfășurarea în străinătate a avioanelor sale cu capacitate nucleară pentru a le spori capacitatea de supraviețuire și a oferi o „nouă profunzime strategică”. Statele europene ar contribui cu avioane de vânătoare care să însoțească aceste avioane cu încărcătură nucleară, pentru a le ajuta să ajungă mai ușor la țintă. 

Va participa România la descurajarea nucleară? 

Pe masa negocierilor dintre Franța și statele europene se află tema coordonării gestionării escaladării convenționale.

Acest tip de gestionare include evaluarea comună a amenințărilor, schimbul de informații și dezvoltarea unei înțelegeri comune a factorilor care determină escaladarea. Acest lucru va duce la o mai bună diviziune a muncii în trei domenii convenționale – avertizare timpurie, apărare aeriană și antirachetă și capacități de lovire în profunzime.

Pentru coordonare coerentă a acestui tip de management, Franța a propus crearea unor cadre bilaterale.

Franța și Germania au anunțat că vor înființa un grup de coordonare nucleară la nivel înalt pentru a discuta și coordona aceste activități. Noi formate bilaterale vor fi dezvoltate în continuare cu Marea Britanie și Germania, dar și cu Polonia, Olanda, Belgia, Grecia, Suedia, Danemarca și cu alte națiuni cu care Franța poartă discuții în prezent sau va purta în viitor. În acest context trebuie înțeleasă și invitația adresată României. 

De altfel, inițiativa rămâne deschisă, iar alte state europene, cum ar fi Norvegia, și-au exprimat dorința de a participa.

„Președintele francez a propus un framework de cooperare europeană, dar nu știe nimeni cum o să-l umplem, dacă o să-l umplem și cine va participa” spune Horovitz. 

Respectă Franța regulile NATO?

Răspunsul clar este da. „Aceasta a fost și condiția NATO- ce face Franța e o chestiune adițională la descurajarea nucleară din cadrul alianței. Dacă mergi la Washington, există o sumedenie de oficiali și experți care spun: faceți ce faceți, numai faceți odată, oricum faceți prea puțin! Există și un argument politic care zice cine știe ce agendă obscură urmăresc francezii. Dar dacă acum 20 de ani, chiar și acum 10 ani, toată partea americană susținea că descurajarea nucleară este strict problemă americană, din câte înțeleg eu acum, pe americani nu îi mai deranjează: mergeți la Paris și faceți, oricum faceți foarte puțin! 

Ce mai trebuie înțeles este că pasul este uriaș pentru sistemul german de apărare: de la discursul politic potrivit căruia noi credem în dezarmare nucleară și nu mai avem nevoie de armele americane nucleare pe teritoriul Germaniei, asta era o discuție acum șase ani, până la noi mergem la Paris, iar cancelarul german spune că descurajarea nucleară franceză este cheie pentru securitatea Germaniei”, conchide Liviu Horovitz. 

Schimbările în postura nucleară a Franței reprezintă un pas important către promovarea tendinței de europenizare treptată a apărării continentului. „Decizia Franței de a-și extinde și moderniza arsenalul nuclear și de a aprofunda cooperarea cu partenerii europeni, venită după Declarația de la Northwood și coordonarea franco-britanică mai puternică, va consolida pilonul european al descurajării, alături de garanțiile extinse ale SUA. Cu toate acestea, cooperarea nucleară nu va rezolva singură provocarea descurajării în Europa. Credibilitatea unei posturi de descurajare mai europene va depinde de capacitatea Europei de a gestiona escaladarea sub pragul nuclear, ceea ce, la rândul său, necesită desfășurări convenționale mai puternice și capacități de lovire pe distanțe lungi”, concluzionează o analiză a think tank-ului The European Union Institute for European Studies. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.