Ce pot face europenii pentru a descuraja amenințarea nucleară a Rusiei, dacă Trump ezită să intervină. Raportul întocmit de 11 experți la Conferința de securitate de la München
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un grup european format din 11 experți în problematica nucleară a prezentat, în cadrul Conferinței de securitate de la München, un studiu privind opțiunile nucleare ale Europei. Analiza a fost realizată în contextul noilor provocări de securitate internațională, confruntate atât cu revizionismul rusesc, cât și cu incertitudinile referitoare la fiabilitatea pe termen lung a garanțiilor de securitate ale SUA, în timpul mandatului lui Donald Trump.
Cuprins:
Europa trebuie să facă față urgent unei noi realități nucleare
Experții europeni avertizează că, deși dependența Europei de descurajarea nucleară extinsă a SUA rămâne, în continuare, cel mai bun scenariu pe termen scurt, europenii nu mai pot externaliza gândirea despre descurajarea nucleară către Statele Unite. Europenii trebuie să acționeze acum pentru a preveni un eșec strategic în viitor.
„Oricât de incomodă ar fi dezbaterea, noul mediu de securitate impune factorilor de decizie europeni să confrunte rolul armelor nucleare în apărarea continentului în mod direct și fără întârziere - și să investească resursele necesare pentru a face acest lucru în mod competent. A reflecta serios asupra acestor întrebări astăzi este prețul pe care trebuie să îl plătim pentru a evita eșecul strategic de mâine”, explică cei 11 experți.
Europa trebuie să facă față urgent unei noi realități nucleare. În ultimii ani, revizionismul susținut de Rusia a reintrodus coerciția nucleară și amenințarea escaladării nucleare pe continent, subliniind importanța unei descurajări nucleare credibile. În același timp, dependența tradițională a Europei de descurajarea nucleară extinsă a SUA pare mai fragilă din punct de vedere politic decât în orice alt moment de după Războiul Rece. Împreună, aceste evoluții impun europenilor să se gândească mai ferm la propriile lor opțiuni nucleare, explică raportul.
Cele cinci opțiuni politice discutate de liderii Europei
Raportul evaluează cinci opțiuni politice discutate, în ultimii doi ani, în cercurile europene de apărare și de securitate:
- continuarea dependenței de descurajarea nucleară extinsă a SUA (opțiunea A),
- consolidarea rolului forțelor nucleare britanice și franceze în descurajarea europeană (opțiunea B),
- dezvoltarea unei descurajări europene comune (opțiunea C),
- urmărirea unor mijloace noi și independente de descurajare nucleară la nivel național (opțiunea D)
- investiții în descurajarea convențională fără o componentă nucleară (opțiunea E).
Fiecare opțiune reflectă o modalitate distinctă de distribuire a costurilor și riscurilor descurajării nucleare între Statele Unite, puterile nucleare europene existente și aliații europeni non-nucleari. În același timp, fiecare scenariu implică compromisuri specifice între credibilitate, fezabilitate, aspecte juridice și risc politic.
Raportul concluzionează că niciuna dintre aceste opțiuni nu este perfectă: „nu există o descurajare ex machina, nici o soluție ieftină sau fără riscuri pentru ieșirea Europei din impasul nuclear. Pe termen scurt, continuarea dependenței de descurajarea nucleară extinsă a SUA rămâne cea mai credibilă și fezabilă opțiune disponibilă. Ea se bazează pe capacități militare de neegalat, pe o cooperare profund instituționalizată în cadrul NATO și pe decenii de practici operaționale comune. Cu toate acestea, europenii nu mai pot trata această opțiune ca pe o bază garantată. În ciuda eforturilor lor, europenii s-ar putea afla într-o situație în care Statele Unite nu mai sunt dispuse să ofere descurajare nucleară. Prin urmare, ei trebuie să treacă dincolo de ambițiile declarative și să se angajeze serios în compromisurile, constrângerile și riscurile tuturor opțiunilor aflate pe masă”.
Statele Unite ar putea renunța la angajamentele sale de securitate față de Europa
Experții europeni avertizează că europenii nu mai pot externaliza gândirea strategică către Statele Unite despre descurajarea nucleară.
„În primul rând, invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022 a subminat convingerea că securitatea europeană poate fi menținută cu niveluri relativ scăzute de cheltuieli pentru apărare și o dependență minimă de descurajarea nucleară. Semnalele coercitive ale Moscovei în timpul conflictului demonstrează și mai mult măsura în care capacitățile nucleare rămân esențiale pentru strategia sa.
În al doilea rând, realegerea lui Donald Trump a accentuat incertitudinea cu privire la fiabilitatea pe termen lung a garanțiilor de securitate ale SUA. Relația conflictuală a administrației sale cu aliații europeni și preferințele declarate pentru condiționarea obligațiilor alianței au ridicat îndoieli cu privire la faptul că Washingtonul va continua să ancoreze poziția de descurajare nucleară și convențională a Europei. Această incertitudine a fost amplificată de evoluțiile din Indo-Pacific, unde expansiunea nucleară rapidă a Chinei obligă Statele Unite să reevalueze elementele poziției sale de descurajare și provoacă îngrijorări profunde în rândul aliaților regionali.
Confruntându-se cu posibilitatea unor crize simultane care implică Rusia, China și Coreea de Nord - precum și cu o coordonare tot mai strânsă între aceste puteri revizioniste dotate cu arme nucleare - Washingtonul se teme că forțele sale ar putea fi suprasolicitate și își recalibrează orientarea strategică. Împreună, aceste două șocuri dau naștere la două riscuri majore.
În primul rând, Statele Unite ar putea renunța la angajamentele sale de securitate față de Europa, forțând europenii să asigure singuri descurajarea convențională și nucleară. În al doilea rând, pe termen lung, chiar dacă Statele Unite rămân angajate în securitatea Europei, ar putea să nu fie dispuse să-și asume responsabilitatea descurajării nucleare extinse. Washingtonul împarte deja acest rol cu alte țări - în mod explicit cu Regatul Unit și, într-o măsură mai mică, în mod implicit cu Franța. Cu toate acestea, diviziunea muncii între aceste țări rămâne neclară”, precizează raportul.
Un pericol major în mediul strategic al Europei ar fi apariția unui decalaj de descurajare
În acest context internațional, alte state europene - poate chiar toate - ar putea fi nevoite să își asume un rol diferit și, potențial, mult mai important în descurajarea adversarilor, liniștirea aliaților și menținerea coeziunii transatlantice.
Un pericol major în mediul strategic iminent al Europei ar fi apariția unui decalaj de descurajare: o situație în care adversarii percep o discrepanță tot mai mare între interesele Europei și capacitatea sau voința acesteia de a le apăra.
O lacună în materie de descurajare ar putea apărea ca urmare a retragerii oficiale a garanțiilor SUA sau a unui colaps explicit al NATO. Cu toate acestea, această vulnerabilitate poate apărea și treptat, prin ambiguitate, întârzieri și semnale contradictorii - în special în momente de criză, când credibilitatea contează cel mai mult.
„Descurajarea nu se bazează doar pe capacități, ci și pe percepții comune. Dacă Rusia ajunge să creadă că Statele Unite ar putea fi reticente să recurgă la arme nucleare pentru apărarea Europei, în timp ce Europa însăși nu dispune de coeziunea politică, de aranjamentele instituționale sau de mijloacele militare necesare pentru a depăși această reticență, coerciția nucleară devine mai atractivă. Chiar și îndoielile limitate cu privire la cine ar răspunde, cum și cu ce costuri pot invita la un comportament de sondare, în special în scenarii de zonă gri, sau pot determina utilizarea limitată a forței în vederea fracturării unității Alianței.
În acest sens, un decalaj de descurajare ar reprezenta o problemă atât politică, cât și instituțională și militară. Dacă Europa dorește să evite un decalaj de descurajare, trebuie să se asigure că niciun adversar nu poate concluziona că Europa ar rămâne expusă strategic într-o criză - fie pentru că Washingtonul este distras, divizat, suprasolicitat sau reticent să acționeze, fie pentru că statele europene însele sunt incapabile să acționeze”, avertizează raportul.
Acest raport a fost redactat de membrii Grupului european de studiu nuclear (ENSG). Se bazează pe discuțiile purtate în cadrul atelierelor de lucru de la München (Conferința de securitate de la München, februarie 2024), Berlin (Stiftung Wissenschaft und Politik, mai 2024), St. Gallen (Universitatea din St. Gallen, septembrie 2024), München (Conferința de securitate de la München, februarie 2025) și Soglio (Centrul de dialog al Marlene Porsche Stiftung, august 2025), precum și pe o serie de reuniuni online. Raportul reprezintă rezultatul muncii colective a celor 11 autori.
AndreyRlz 16.02.2026, 14:51
Sunt de acord, ar trebui sa dezvoltam capacități nucleare de contra atac Mai ales în România