Ce trebuie să facă România ca să primească din partea UE hubul maritim la Marea Neagră. Interviu cu analistul Mihai Chihaia

Oportunitate strategică pentru România

Măsura vine pe fondul războiului Rusiei în Ucraina și al îngrijorărilor privind siguranța cablurilor submarine și instalațiilor offshore. Acest document strategic al UE pentru regiunea Mării Negre a fost primit cu entuziasm, dar el prezintă și vulnerabilități, mai precis, nu detaliază cum ar transpune ideile pe care le susține în practică. 

În consecință, o prioritate de politică externă a României pentru perioada acestei toamne ar fi ca decidenții politici să convingă Comisia Europeană ca țara noastră să găzduiască acest hub. Cum ar putea obține acest obiectiv? Prezentând Bruxelles-ului un plan de acțiune despre cum ar funcționa acest hub și cum s-ar finanța el, explică într-un interviu, pentru Libertatea, analistul în securitate europeană Mihai Chihaia.  

„Faptul că nu are un plan de implementare nu este un lucru pozitiv, dar în același timp, eu cred că poate reprezenta și o oportunitate pentru România. Pentru că ar putea veni chiar România cu o viziune asupra acestui hub”, a explicat analistul Mihai Chihaia, într-un interviu pentru Libertatea. În rândurile de mai jos, Chihaia propune un set de idei privind modul de funcționare al acestui hub maritim. 

Mihai Chihaia este analist în cadrul programului „Europa în lume” al Centrului European de Politici (European Policy Centre) de la Bruxelles. Se ocupă în principal de politicile de securitate și apărare ale UE, de mobilitatea militară și de securitatea maritimă. 

Ce prevede documentul Comisiei Europene privind Marea Neagră

Libertatea: În luna mai, Comisia Europeană a publicat ceea ce numim a fi o strategie pentru Marea Neagră. Corect vorbind, documentul respectiv reprezintă ceva mai puțin decât o strategie și anume o abordare strategică. Care ar fi diferența dintre cele două concepte? 

Mihai Chihaia: Comisia a publicat o abordare strategică care era necesară de mulți ani, pentru că nici Uniunea Europeană, nici NATO nu au avut o strategie asupra Mării Negre. 

Acum, în sfârșit, dacă la nivelul NATO nu există încă o strategie clară pe Marea Neagră și posibil nici să nu existe în viitorul apropiat, la nivelul UE avem această abordare strategică. 

O abordare strategică se referă la cum vede Uniunea Europeană Marea Neagră, care sunt prioritățile, care sunt amenințările și câteva direcții de acțiune, nefiind la nivelul unei strategii, dar la un nivel care oferă direcția asupra felului în care Uniunea vede Marea Neagră. 

Vedem astfel mai multe direcții. Cea mai importantă este, evident, dimensiunea de securitate. 

– Unul dintre punctele forte ale acestui document strategic european este propunerea înființării unui hub maritim care ar putea fi găzduit de România. 

– Abordarea strategică propune și câteva direcții concrete de acțiune, pe lângă semnalarea diferitelor riscuri de securitate. Printre aceste direcții avem hub-ul de securitate maritim pe care l-ați menționat.

Această abordare strategică a venit cu mult entuziasm, dar nu și cu multe detalii privind implementarea. La capitolul implementare, vedem că este o menționată o reuniune la nivel ministerial, inclusiv cu statele partenere din regiune, și mai este menționat un raport de implementare după un an. 

Problema la aceste inițiative, inclusiv pentru hubul maritim, este că nu avem prea multe detalii despre cum ar trebui să arate acest hub.  

Eu nici nu am văzut și nici n-am auzit nimic despre un follow-up referitor la acest hub. Noi nu știm care sunt în mod exact următorii pași, cum ar arăta hub-ul respectiv și cu ce resurse financiare s-ar face. 

Acest lucru, evident, nu este un lucru pozitiv, dar în același timp, eu cred că poate reprezenta și o oportunitate pentru România. Pentru că ar putea veni chiar România cu o viziune asupra acestui hub. Posibil să existe una la nivelul discuțiilor ușilor închise.  

Dar eu cred că ar trebui ca această discuție să atingă și spațiul public. Ar trebui să venim și public cu această viziune. 

Când discutăm despre implementare, trebuie să avem suportul tuturor statelor membre. Și aici, evident, statele membru UE au diferite priorități când vine vorba de Marea Neagră sau au cu totul alte priorități, când vine vorba de securitatea maritimă pentru alte regiuni ce aparțin spațiului european. 

Foarte important, la momentul actual, este să existe o susținere generală, la nivelul statelor UE, pentru eforturile ce țin de Marea Neagră. 

– Așadar ar fi nevoie ca europarlamentarii români să lucreze toți pentru obținerea acestui obiectiv. Cum ar putea arăta mai detaliat acest hub maritim? 

– În momentul în care România ar veni cu o viziune, scenariul ideal ar fi să devenim și țară-gazdă. În documentul strategic, acest hub s-ar ocupa de monitorizare, mai exact, de adunarea tuturor datelor cu referire la ce se întâmplă la Marea Neagră. Aceasta ar fi o direcție menționată în strategie. 

O altă direcție ar fi partea de information sharing, și anume, de transmitere a informațiilor. Important ar fi să vedem cum ar putea funcționa aceste aspecte, pentru că atunci când vorbim de situational awareness în zona Mării Negre, vorbim automat și de Turcia, care deține cele mai importante active navale și care are și cele mai multe informații care ar trebui schimbate cu statele UE din regiune. 

Așadar ar trebui ca această viziune să puncteze cum ar coopera statele membre cu Turcia. 

Cum ar putea să fie finanțată noua instituție

– Un alt aspect ar fi finanțarea: cine ar veni cu finanțarea hub-ului? 

– Aici ar fi mai multe opțiuni. O variantă ar fi ca acest hub să fie finanțat de UE, iar o altă variantă ar fi ca finanțarea să vină de la câteva state membre UE din regiune, nu numai statele cu acces direct la Marea Neagră, cum sunt România și Bulgaria, dar am putea să ne gândim și la Polonia.

Instituția ar putea funcționa sub umbrela UE, dar când vine vorba de finanțare, o variantă ar fi că doar câteva state membre UE ar asigura finanțarea respectivă. 

Ar mai putea exista și o altă direcție, ca acest hub să fie o inițiativă multilaterală a mai multor state membre UE, sub egida UE, dar din ea să facă parte și state precum Ucraina, Georgia sau Turcia. 

– Care ar fi relația acestui centru cu NATO? 

– În abordarea strategică nu este menționat acest lucru. Securitatea maritimă este coordonată foarte mult sub egida NATO, așadar ar trebui să existe o cooperare strânsă. Dacă ne uităm la alte inițiative pe securitate maritimă dezvoltate de NATO, avem câteva inițiative în Marea Nordului sau în Marea Baltică pentru securitatea infrastructurii subacvatice. 

Avem, de asemenea, un format NATO care se ocupă de securitatea infrastructurii subacvatice, care funcționează sub egida comenzii maritime NATO MARCOM (nota redacției – comandamentul central al tuturor forțelor maritime NATO) din Londra. 

Așadar, trebuie găsite diferite forme de cooperare ca să răspundem la întrebarea cum ar fi NATO inclusă în acest acest format. 

Sunt multe întrebări la care abordarea strategică nu detaliază, iar acesta este și motivul pentru care ar fi nevoie de un plan de acțiune. 

– Așadar statul român ar trebui să creeze un plan de acțiune cu care să convingă Comisia Europeană că România e cea mai potrivită să îl pună în practică. 

– Odată ce am veni cu astfel de propuneri, evident trebuie să asigurăm și o parte importantă din finanțare. Aceste idei ar trebui să ajungă și în spațiul public, să reușim să ne promovăm ideile și noi, românii, să organizăm evenimente la Bruxelles, să le discutăm, ca aceste idei să apară în diverse publicații europene. Din păcate, România nu a fost foarte activă la nivel de idei pentru Marea Neagră în spațiul public. Polonezii, de pildă, știu să își promoveze foarte bine ideile legate de domeniul apărării. 

Cel mai important este să arătăm cât de relevant și urgent este un astfel de hub, pentru că riscurile de securitate la Marea Neagră vor crește.

– Practic acest hub ar trebui să livreze informație direct la Bruxelles

– Asta e altă poveste. În primul rând, cum s-ar aduna informațiile, cine ar trimite informațiile la centru. Trebuie să existe un nivel de încredere între participanți, pentru că vorbim și despre state partenere. Iar încrederea se construiește greu. Aceste informații ar ajunge la Bruxelles, dar trebuie găsit un canal ca ele să fie împărtășite și cu NATO. 

Este posibilă o colaborare româno-bulgară în privința acestui hub?

– Chiar dacă România să zicem că va găzdui acest hub, va trebuie să existe o cooperare strânsă cu statul vecin, Bulgaria. Ar trebui să știm și ce au bulgarii de gând cu acest hub și eventual am putea veni cu o viziune comună.

-Absolut. Ideal ar fi să existe o viziune comună și să venim la pachet. Ar trebui să ne gândim la formate minilaterale pornind de la România și Bulgaria, poate cu susținerea altor state membre UE, poate și un mod de a coopera cu Turcia. 

Există, de pildă, o bază: Mine Countermeasure Black Sea Task Group, care a fost pusă la punct de România, Bulgaria și Turcia în anul 2024 și nu este un format care să fie parte din UE sau NATO, deși toate cele trei state sunt state membre NATO. Poate el ar putea reprezenta un exemplu de bune practici. 

– Acest hub ar trebuie să fie una dintre prioritățile României în materie de apărare în următoarea sesiunea parlamentară de la Bruxelles?

– Absolut. Prioritatea ar trebuie să fie pe două paliere: una la nivelul ușilor închise, la nivel de diplomație, dar și una publică. 

Avem exemplul altor state, cum sunt Polonia sau Estonia, care știu să facă acest lucru. Avem nevoie de împingerea ideii în spațiul public. 

În plus, trebuie amintite capabilitățile navale. Ele trebuie dezvoltate mai ales la nivelul României și Bulgariei. Partea bună e că avem multe lecții învățate de la ucraineni în privința războiului naval. Avem lecții învățate din Marea Baltică referitoare la protejarea infrastructurii critice subacvatice. Iar răspunsul este, având în vedere cum arată actualul războiul naval, că avem nevoie de platforme modulare. Nu mai vorbim de vasele mari, fregatele, vorbim de platforme mici, modulare, care pot acoperi mai multe tipuri de misiuni. Vorbim mult despre drone, care ne-ar ajuta, de altfel și pe partea de monitorizare, iar aceste drone ar putea fi dezvoltate și în România. 

Mobilitatea militară, factor determinant

– Al doilea punct important al strategiei a pus accent pe mobilitatea militară. Ce ar trebui să facă România la acest capitol? 

– Un aspect extrem de important, și poate unul dintre cele mai relevante, când vorbim despre securitate europeană, este abilitatea noastră de a muta active militare din punctul A în punctul B cât mai repede. 

Din păcate, există foarte multe provocări la capitolul acesta și vorbesc la nivelul Uniunii Europene, nu numai România. Și aici mă refer la drumuri, poduri, linii ferate care nu sunt upgradate sau dezvoltate ca să poată să susțină greutatea echipamentului militar. Vorbim despre porturi care trebuie extinse pentru a putea găzdui forțele navale și descărcarea de tehnică militară. 

La nivelul Uniunii Europene, la momentul actual se lucrează la un nou document pentru mobilitate militară prin care UE să abordeze toate aceste provocări din sfera infrastructurii, din sfera birocrației, a procedurilor de care e nevoie atunci când tehnica militară trece granița. 

Cel mai important aspect, din punctul meu de vedere, pentru dezvoltarea mobilității militare este conceptul de whole of government approach, avem nevoie de cooperarea tuturor actorilor, de la Ministerul Apărării, Economiei, la administrația locală și sectorul privat. Toți acești actori ar trebuie să stea la aceeași masă pentru dezvoltarea unei strategii dedicate mobilității militare. 

La momentul actual, acest aspect lipsește atât la noi, cât și la alte state europene. Avem însă și exemple pozitive, cum este Finlanda. 

Un ultim aspect este să fie mult mai bine conectate dezbaterile despre mobilitate militară între Bruxelles și capitale, iar în prezent această conecțiune fiind deficitară. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.