Cel mai mare aisberg din lume a eșuat în Georgia de Sud. Milioane de pinguini și foci, în pericol

Giganticul „megaberg” are o suprafață de 80 de kilometri pătrați, echivalentă cu de două ori dimensiunea Londrei, și, acum că s-a stabilizat, se preconizează că se va fragmenta, amenințând să blocheze accesul pinguinilor și al altor viețuitoare marine la zonele esențiale de hrănire, precum și rutele navelor de pescuit.

Blocat în apropierea insulei

Săptămâna trecută, pe măsură ce se apropia de Georgia de Sud, aisbergul se deplasa cu o viteză impresionantă, de aproximativ 30 kilometri pe zi, potrivit doctorului Andrew Meijers, oceanograf la British Antarctic Survey din Cambridge.

Vineri însă s-a oprit brusc, colțul său agățându-se de fundul mării la aproximativ 40 de mile de coasta sud-vestică a insulei. Impactul coliziunii, alături de curenți și maree, ar putea accelera dezintegrarea aisbergului în apele mai calde – la 1.200 de mile distanță de Antarctica, locul de unde și-a început lunga călătorie.

A23a s-a desprins din platforma de gheață Filchner-Ronne în 1986, transportând în derivă o stație de cercetare sovietică, Druzhnaya, pe Marea Weddell. Timp de două decenii, aisbergul a rămas aproape nemișcat, însă în 2020 a început să se deplaseze lent spre nord.

Anul trecut, a petrecut șase luni învârtindu-se într-un curent oceanic din Oceanul de Sud, până când, la începutul acestui an, și-a continuat traiectoria spre Georgia de Sud.

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Fauna sălbatică, în pericol

Insula este nelocuită de oameni, cu excepția câtorva cercetători și oficiali guvernamentali din Insulele Falkland, însă este un refugiu esențial pentru fauna sălbatică.

„Această zonă este extrem de importantă pentru pinguini”, a declarat Peter Fretwell, expert în informații geospațiale la British Antarctic Survey. Pe insulă trăiesc milioane de pinguini, inclusiv specii precum macaroni, barbie, gentoo și pinguini-regi, alături de diverse specii de albatros și foci. De asemenea, apele din jur sunt din ce în ce mai populate de balene, care revin treptat după interzicerea vânătorii.

Aisbergul obstrucționează o zonă vastă a oceanului, afectând terenurile de hrănire ale pinguinilor macaroni, care au aici una dintre cele mai mari colonii din lume. Pe măsură ce se topește, A23a va elibera zilnic milioane de galoane de apă dulce, care, plutind deasupra apei sărate mai dense, ar putea forța nutrienții – inclusiv krillul de care depind pinguinii – să coboare mai adânc, reducând astfel accesul acestora la hrană.

Totuși, efectul ar putea fi și invers: dacă aisbergul conține sedimente provenite din rocile Antarcticii, acestea ar putea îmbogăți oceanul cu nutrienți, stimulând producția de fitoplancton și implicit creșterea disponibilității hranei pentru fauna marină.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Tendință de încălzire în Antarctica

Aisbergurile de această dimensiune sunt rare, iar oamenii de știință nu pot spune cu certitudine dacă devin mai frecvente. Totuși, ele simbolizează o tendință clară de încălzire în Antarctica, unde straturile de gheață – cele mai mari din lume – se topesc într-un ritm accelerat.

Continentul pierde anual aproximativ 150 de miliarde de tone de gheață, jumătate fiind transportată sub formă de aisberguri, iar restul prin topirea directă a gheții.

O preocupare majoră este impactul apei dulci asupra sistemului global de răcire al planetei. Curentul circumpolar antarctic, cel mai important mecanism care elimină căldura în exces din atmosferă, funcționează ca o „bandă transportoare” care atrage apa caldă de la suprafață și o înlocuiește cu apă rece din adâncuri.

Acest proces joacă un rol esențial în echilibrarea temperaturii globale și în absorbția dioxidului de carbon, transportându-l în straturile inferioare ale oceanului.

Un studiu recent sugerează că apa dulce provenită din topirea aisbergurilor și a ghețarilor antarctici încetinește deja acest curent circumpolar, iar până în 2050, viteza lui ar putea scădea cu 20%. Aceasta ar putea declanșa un efect de „feedback pozitiv”, care ar amplifica și mai mult încălzirea globală, accentuând schimbările climatice.

Urmărește-ne pe Google News