Cele mai bune idei din Europa. Cum poate lupta România cu piedicile din calea campaniei de vaccinare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Polonia, țară cu 52% vaccinați integral, își sună oamenii nevaccinați la telefon și îi întreabă cum îi poate ajuta.
Cuprins:
Experţii ECDC (Centrul european pentru prevenţia şi controlul bolilor) au strâns, într-un raport publicat zilele trecute, atât principalele obstacole ce stau în convingerea celor nevaccinaţi, cât şi diferite strategii implementate de ţările europene pentru a le depăşi. Toate ideile vin din ţări care depăşesc cu mult rata vaccinării în România.
Ca să aibă succes, un program de vaccinare poate fi construit numai pe înţelegerea percepţiilor, credinţelor şi aşteptărilor indivizilor şi comunităţilor cu privire la boală şi la vaccinare, explică autorii raportului tehnic publicat de ECDC şi OMS la 15 octombrie.
Ei propun un model de lucru numit „5C”:
- Confidence (încredere)
- Constraints (restricţii)
- Complacency (complacere, automulțumire)
- Calculation (calcul)
- Collective Responsability (responsabilitate colectivă)
Pe aceste 5 paliere pot fi aşezate atât piedicile din calea vaccinării, cât şi strategiile pentru a creşte rata vaccinării.
1. Încrederea
Primul C, „Confidence”, se referă la mai multe aspecte ale încrederii: încrederea în eficienţa şi siguranţa vaccinului, încrederea în sistemul de sănătate, dar şi în lucrătorii din domeniul medical.
Și, nu în ultimul rând, domeniu unde România stă foarte rău conform tuturor studiilor, încrederea în decidenţi, în cei care fac politicile privind vaccinarea.
Statele membre UE au adoptat diferite strategii pentru a construi încrederea. În Belgia, autorităţile au ajuns la grupurile sociale vulnerabile prin implicarea unor membri de încredere din comunitatea acestora. „Ambasadorii din interior” au avut nu doar un rol în informare, ci un rol activ în a însoţi oamenii la vaccin şi a ţine legătura cu ei şi după.
Un robot de chat care nu judecă interlocutorul
Când a vrut să ajungă la cei mai tineri, Irlanda a creat SciComm, o reţea de „comunicatori de ştiinţă”. Ministerul Sănătăţii a apelat la studenţii şi absolvenţii de la facultăţi de medicină şi comunicarea ştiinţei. Reţeaua a avut rolul de a crea un dialog şi de a răspunde direct la întrebările tinerilor privind vaccinarea.
În Marea Britanie, Universităţile Nottingham, Southampton şi Kings College Londra şi Institutul Naţional de Cercetare în Sănătate au creat un chatbot (robot de chat) care să poată răspunde tuturor oamenilor în timp real la întrebările despre vaccinarea anti-COVID.
Chatbotul începe prin a întreba diferite lucruri ca să poată defini ce fel de dubii are interlocutorul şi, pe baza răspunsurilor, îi prezintă apoi dovezi ştiinţifice într-un mod lipsit de acuze, fără să judece pe nimeni sau ignoranța cuiva.
2. Restricţiile
Al doilea C din model sunt constrângerile, iar strategiile de-aici îşi propun să crească accesibilitatea vaccinului, capacitatea oamenilor de a înţelege informaţiile, atractivitatea serviciilor de imunizare şi adresarea barierelor existente sau percepute cu privire la „costurile vaccinării”.
De exemplu, norvegienii au vrut să ajungă la minorităţile lingvistice, aşa că au tradus informaţiile despre vaccin în 45 de limbi, un efort care le-a permis să se adreseze mai eficient populaţiilor vulnerabile.
În Oslo, ambasadori vorbitori de somaleză, identificaţi în comunităţi de angajaţii din sănătate, în colaborare chiar cu comunităţile, au distribuit informaţii despre COVID-19 în somaleză.
Protecţia refugiaţilor
În anumite regiuni, italienii au schimbat modalitatea de înregistrare la vaccinare pentru ca refugiaţii să nu aibă nevoie de un număr de identificare în sistemul de sănătate. În plus, i-au asigurat pe refugiaţi că nu vor trimite datele lor către serviciile de poliţie sau imigrare.
În regiuni ca Toscana, unele centre de vaccinare au fost folosite special pentru indivizii fără carduri de sănătate - tot o modalitate de a facilita accesul pentru imigranţii fără acte.
În Germania, autorităţile au vrut să elimine orice barieră fizică în calea vaccinării, aşa că în septembrie au făcut „Săptămâna vaccinării”, prin care să marcheze începerea şcolii. În acea săptămână, vaccinurile erau disponibile peste tot, într-unele din cele mai circulate zone: biserici sau alte spaţii religioase, centre de tineret, cluburi sportive, pieţe. Nemţii au facilitat astfel accesul oportunist la vaccin şi au crescut acoperirea vaccinală înainte de sezonul rece.
3. Complacerea (automulţumirea)
Complacerea este legată de perceperea unui risc scăzut al bolii, ceea ce poate scădea motivaţia individului de a se vaccina. De exemplu, la începutul pandemiei, se credea că tinerii şi copiii erau la risc scăzut de COVID-19 comparativ cu adulţii mai în vârstă.
Strategiile care vor să combată complacerea trebuie să se concentreze pe a le explica oamenilor riscurile COVID-19 şi pentru a creşte măsura în care înţeleg importanţa vaccinării, scriu experţii în raportul citat.
De exemplu, în Polonia, Fondul Naţional de Sănătate a creat o echipă care sună, unul câte unul, pe cei care nu s-au vaccinat încă, identificaţi prin dosarele lor medicale.
Oamenii sunt întrebaţi de ce nu au mers la vaccinare şi implicaţi într-o discuţie despre beneficiile versus riscurile vaccinării, în efortul de a-i convinge.
4. Calculul
În modelul 5C, calculul se referă la analiza pe care o face fiecare individ cu privire la ceea ce el percepe ca fiind riscurile şi beneficiile vaccinării. Strategiile care abordează acest calcul pot avea ca scop să ofere informaţii corecte şi să deconstruiască ce spun sursele antivaccin.
Big data şi demontarea miturilor
Un exemplu vine din Olanda, unde Institutul Naţional pentru Sănătate Publică şi Mediu a investit în analiza „big data” pentru a identifica și cele mai frecvent căutate întrebări privind vaccinarea şi pentru a analiza conţinutul site-urilor care critică vaccinarea.
Olandezii folosesc aceste analize şi pentru a produce informaţii accesibile şi uşor de înţeles, pentru a contracara dezinformările din online.
Echipa de monitorizare răspunde şi direct dezinformărilor care apar online, în funcţie de sursă şi acoperire.
În plus, olandezii au un think tank pe dezinformare, coordonat de Ministerul Sănătăţii, unde experţii fac, ca voluntari, munca de a demonta miturile privind vaccinarea, folosind propriile conturi de social media.
5. Responsabilitatea colectivă
Strategiile care ţintesc responsabilitatea colectivă pot implica abordarea factorilor psihosociali asociaţi cu intenţia de a te vaccina, cum ar fi credinţa că astfel îi vei proteja pe ceilalţi sau că vaccinarea este cheia pentru redeschiderea societăţii. Vorbim de promovarea unui simţ al datoriei morale.
Cercetările pe această temă subliniază însă câţiva factori ce influenţează eficienţa unor astfel de mesaje:
- contexte socio-culturale (în unele societăţi, vaccinarea e deja percepută ca o responsabilitate colectivă)
- valorile pro-sociale ale celor care recepţionează mesajul
- formatele de comunicare şi canalele folosite
- nivelul de ezitare al celor la care ajung mesajele
„Protejează-te pe tine şi pe ceilalţi”
Invidizii care ezită puternic faţă de vaccinare sunt mai puţin probabil să vadă beneficiul colectiv al vaccinării. Pentru aceştia poate fi mai eficient să promovezi beneficiile personale, individuale ale vaccinării.
În Suedia, o parte din mesajele statului privind vaccinarea s-au axat chiar pe responsabilitatea colectivă. Chiar la începutul campaniei de comunicare, autorităţile de sănătate publică transmiteau, pe diferite canale, mesajul „Protejează-te pe tine şi pe ceilalţi”. Acest mesaj a fost, de asemenea, tradus în mai multe limbi.
Într-o campanie ulterioară de comunicare a apărut mesajul „Împreună către vremuri mai bune”, marcat şi prin clipuri cu oameni care se bucurau de revederea prietenilor şi familiei.
