Un chirurg de la Spitalul Sf. Ioan se luptă de trei luni să cumpere un simplu scaun pentru sala de operații: „Exasperat de faptul că unii pacienți mă hărțuiesc de-a dreptul cu șpaga”

Postarea medicului specialist în chirurgie plastică, publicată recent pe pagina sa de Facebook, descrie cu umor și frustrare eforturile sale.

„Exasperat de faptul că unii pacienți mă hărțuiesc de-a dreptul cu șpaga după operație, și mai mult, de stupoarea amestecată cu neîncrederea suspicioasă din privire când refuz («ceva nu mi-a făcut cum trebuie») am venit cu o soluție”, spune chirurgul.

Medicul povestește că ideea de a strânge donații, în loc de șpagă, pentru echipamentele necesare sălii de operații, nu este nouă.

„Pe vremea când lucram la Călărași, cei care voiau să-și arate recunoștința pentru serviciile noastre, ofereau diferite sume de bani secției, pe baza unui contract, sume pe care le foloseam după să achiziționam bunuri destinate vieții din spital”.

Astfel, chirurgul a încercat să repete schema și la Spitalul Sf. Ioan, identificând două obiective prioritare: un aspirator de secreții bronșice și un scaun pentru blocul operator.

„Primul, fiind ceva destul de standard, a venit repede, cu scaunul… pfuu, este cu totul altă poveste”, explică medicul.

El subliniază importanța scaunului ergonomic în chirurgie: „Multe operații din chirurgia plastică sunt dinamice, ne mișcăm mult, schimbăm poziția… Stăm multe ore în sală și este foarte important să avem o poziție cât mai ergonomic”.

Chirurgul descrie dificultățile întâmpinate cu scaunele furnizate de spital, care sunt instabile sau fixe, „nu mai funcționează clapeta de ajustare a înălțimii” și fac munca dificilă. 

De asemenea, medicul explică importanța unei manete care să permită ajustarea înălțimii cu piciorul: „Tot procesul devine foarte anevoios. Să rogi încontinuu asistentul de sală să-ți aranjeze scaunul. Se pierde timp, te oprește din operat, frustrează, prelungește timpul operator”.

În ciuda tuturor eforturilor, birocrația a blocat achiziția.

„Săptămâna trecută sunt chemat la achiziții unde mi se aduce la cunoștință că a fost dată o ordonanță de urgență (o mizerie ministerială) care nu mai permite spitalelor să cumpere obiecte de inventar, ci doar materiale sanitare. În traducere, îmi iau adio de la scaun, pot să mă mulțumesc doar cu seringi, comprese, pansamente… prostii consumabile, atâta efort pentru atât de puțin!”.

Chirurgul reflectă asupra întregului proces și concluzionează: „Nu mai bine acceptam banii ăia, cumpăram scaunul și-l donam spitalului?! Așa evitam pierderea de timp, nervii, gustul ăla oribil în gură. Dar nu, nu era mai bine, nu făceam decât să validez o mică parte din angrenajul ăsta găunos”.

„La nivel macro, scaunul meu nu înseamnă nimic, dar este o metaforă cu privire la faptul că schimbarea începe în și prin noi”.

În ciuda tuturor piedicilor, medicul rămâne hotărât: „În altă ordine de idei, tot o să câștig războiul…scaunului, nu mă las”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro