Clipele de groază trăite de Virgil Ianțu la Revoluție ca soldat: „Nu se știa dacă vom fi linșați. Se trăgea și am o pauză de jumătate de oră pe care nu mi-o amintesc nici acum”

Virgil Ianțu, 51 de ani, și-a făcut un nume în istoria televiziunii românești prin prezentarea emisiunilor „Copiii spun lucruri trăsnite” și „Vrei să fii miliardar”/„Vrei să fii milionar?”. Concomitent, o perioadă a cântat în grupul „The Fifties”, care încă îl acompaniază pe Ștefan Bănică junior în concertele sale.

Până să ajungă celebru, practic, un puști fiind, la numai 18 ani, a prins Revoluția din 1989 ca soldat în termen la Caransebeș. Are amintiri de neuitat și după mai bine de trei decenii. A avut și un coleg de școală mort în focul evenimentelor din decembrie 1989, apoi a fost chemat ca martor în Procesul de la Timișoara.

„M-am blocat, n-am mai scos niciun cuvânt”

În cadrul emisiunii-maraton „40 de întrebări cu Denise Rifai”, la Kanal D, bănățeanul a rememorat clipele teribile din decembrie 1989.

„Am avut un moment în care, da, am paralizat de frică. Un moment cumplit. Nu mi-au ieșit cuvintele din gură de spaimă. Păzeam Casa Armatei din Caransebeș, ni s-a dat ordin să ne îmbrăcăm în civil. Eram în curte, în întuneric, eu și colegul am zis să avem clădirea în față, ca un zid de protecție. În acele zile, oamenii erau în starea de euforie, de spaimă, de toate. Nu se știa dacă vom fi linșați! S-au urcat oamenii pe poartă, o escaladau. Eram eu cu prietenul meu, Ovidiu, am vrut să spunem că suntem băieții de la Casa Armatei… Și n-am putut scoate niciun cuvânt, m-am blocat. Noroc că cei de pe poartă au spus: «Sunt băieții de la Casa Armatei». A fost un moment de spaimă teribilă”, s-a confesat Virgil Ianțu.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Când vâjâiau gloanțele

Nu a fost singura dezvăluire din acele zile. „A început să se tragă, gloanțele au trecut prin geamurile de deasupra. M-am aruncat la pământ din reflex. Și am o pauză de jumătate de oră pe care nu mi-o amintesc. A fost cumplit. Mi-a spus colegul că a încercat să mă ridice, dar eu nu-mi mai aduc aminte. Nimic”, a mai spus timișoreanul.

„Credința e un spațiu intim, nu fluturat de drapele”

În preajma Crăciunului, Virgil Ianțu i-a mărturisit lui Denise Rifai că este un om credincios, explicând propria concepție: „Mă rog în sufletul meu în fiecare zi și nu o dată pe zi. Îmi place să intru în biserică, indiferent că e ortodoxă, că e catolică. Un preot își certa un credincios, nu am mai intrat acolo. Din fericire, am întâlnit și preoți cu har. Probabil, nu-i întâlnim foarte frecvent fiindcă nu mergem atât de des la biserică. Îmi place să cred. Nu-mi place spectacolul! Credința trebuie să fie un spațiu intim, nu fluturat cu drapele cu blazoane. Fetița mea m-a întrebat, mică fiind, de ce se aprind lumânările una de la cealaltă. «Dacă ai o lumină în suflet, dă celui de lângă tine. Dă bunătatea ta celuilalt, iar el va da mai departe», i-am răspuns”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro