Comunismul românesc intră în programa școlară: „Studiul regimului comunist este o cale necesară care îi conferă tânărului posibilitatea de a privi spre viitor”

„Regimul comunist reprezintă un epicentru al încercărilor dramatice prin care a trecut poporul român”

„Istoria comunismului din România”, apărut la editura Corint, abordează aspectele politice, ideologice, represive, sociale, economice și culturale ale perioadei comuniste. Potrivit editurii Corint, acesta este „conceput ca o resursă modernă şi solidă pentru profesori, dar şi ca un instrument formativ pentru elevi”. 

Realizarea acestui manual a fost posibilă datorită colaborării dintre autori recunoscuți în domeniu precum Flori Bălănescu (coordonator), istoric, cercetător la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Mioara Anton – cercetător științific I și director al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, Carmen Müller – doctor în istorie, profesor cu gradul didactic I și Florin-Răzvan Mihai – cercetător și coordonator al Departamentului de Cercetare al INST.

„Participarea la elaborarea manualului de istoria comunismului răspunde unei necesități pedagogice, științifice și moral-civice în proiectul educațional destinat tinerei generații de azi. Se impunea de mult timp ca această disciplină să devină obligatorie în programa școlară. În anul 2006, prin Raportul final, redactat de Comisia Tismăneanu, regimul comunist a fost condamnat oficial, fiind considerat „ilegitim și criminal”. La aproape 36 de ani de la căderea comunismului avem, în sfârșit, o programă școlară și manuale de istoria comunismului”, explică Müller pentru Libertatea. 

Cadrul didactic are peste 30 de ani de activitate didactică în învățământul preuniversitar, este profesor gradul I și doctor în istorie, cu o teză despre dezbaterile din România interbelică despre fascismul italian. „M-a motivat faptul că regimul comunist reprezintă un epicentru al încercărilor dramatice prin care a trecut poporul român timp de 45 de ani. Cercetarea asupra regimului comunist am legat-o de propria secvență biografică; eu însămi am trăit copilăria și adolescența în anii traumatizanți ai dictaturii ceaușiste”, adaugă ea.

Flori Bălănescu precizează cum manualul este structurat fără nicio abatere de la programa avizată de MEC în 16 decembrie 2024 („orice abatere te scoate din licitație!”).  „Programa s-a născut greu și a întârziat tot procesul de elaborare a manualelor (fiind vorba de manual alternativ, sunt deja aprobate șase, de la tot atâtea edituri, iar altă editură, a șaptea, a făcut contestație). 

Este structurată în 13 conținuturi, de la contextualizarea apariției comunismului în lume, trecând prin cele mai importante domenii ale cercetării de profil – politic/ideologic, represiune, rezistență anticomunistă (cu toate modalitățile de manifestare pe care le presupune), economie, societate, educație etc., până la Revoluție și relevanța locurilor memoriale”, subliniază coordonatoarea proiectului. 

Într-un interviu acordat Libertatea, cele două autoare ne vorbesc despre culisele realizării acestui manual, despre dificultățile documentării unei epoci încă sensibile și despre cum se poate preda un trecut traumatic într-un mod onest, echilibrat și accesibil elevilor de azi.

Un manual lipsit de limbaj de lemn, care formează spiritul critic în elevi

Libertatea: Cum ați selectat informațiile? Ce fel de documentare a stat la baza manualului?
Flori Bălănescu: Atât eu, cât și Mioara Anton și Florin-Răzvan Mihai suntem cercetători ai totalitarismului, pentru noi nu selecția informațiilor a fost problematică, aveam deja principalele direcții în minte, știam ce să folosim și unde să le găsim, chiar rezultatele muncii noastre îndelungate fiind bibliografie avizată de mediul de cercetare și academic. 

Atunci când am format grupul am ținut cont de domeniile pe care suntem fiecare dintre noi mai bine pregătiți, deoarece ne ocupăm de decenii de cercetarea și analizarea comunismului, în cazul meu de 31 de ani. Mai aveam nevoie de priceperea unui profesor de liceu, pentru că, în cele din urmă, nu ne adresăm prin manuale doar elevilor, ci în egală măsură profesorilor. Iar Carmen Müller era colega de care grupul nostru avea nevoie. 

Am văzut-o cu ani în urmă la clasă, în cadrul orelor „școala altfel”, am văzut cât de atașați erau elevii ei și cât de dornici de a înțelege ce s-a întâmplat în timpul regimului comunist. Mai știam că istoria a ajuns un soi de fată Morgana și că acolo unde se mai predă serios este numai meritul acelor profesori care insistă să-și ducă menirea la capăt. Iar Carmen este unul dintre aceștia. 

Prin urmare, singura noastră problemă a reprezentat-o timpul. Programa a fost aprobată în decembrie 2024, iar ofertele au fost depuse pentru licitație în 10 aprilie 2025. Agenda licitațiilor pentru manuale școlare nu este, însă, o surpriză pentru nimeni.

– Care sunt principalele diferențe față de alte materiale sau abordări anterioare ale comunismului?
– Flori Bălănescu: N-aș vrea să fac aprecieri care pot părea polemice, dar vreau să spun despre manualul Editurii Corint că este foarte bine structurat, din punct de vedere conceptual și analitic conține cele mai recente rezultate ale cercetării de profil, este ilustrat în consecință (nici aici nu am avut probleme să identificăm ilustrația de epocă și pe cea specifică legată de sistemul concentraționar, în bună măsură noi și colegii din cercetare din alte instituții contribuind la scoaterea ei la lumină, mă refer la colegii din CNSAS, IICCMER, Memorialul Sighet ș.a.), iar activitățile didactice sunt foarte variate, în concordanță cu sugestiile metodologice ale programei, însă nu formulate în ceea ce putem numi deja un limbaj de lemn didactic. 

Elevii de clasa a XII-a, cursuri de zi, și de clasa a XIII-a, cursuri serale și fără frecvență, care vor învăța după acest manual au la dispoziție și cea mai profesionist selectată informație (surse etc.), dar vor dobândi și discernământ, simț critic, vor învăța să gândească singuri.

„Interesul elevilor față de studiul comunismului este foarte ridicat”

– Cum reacționează elevii când încep să învețe despre comunism? Ce întrebări pun, ce îi surprinde?
– Carmen Müller: Deja de mulți ani elevii de liceu nu mai au nicio conexiune biografică directă cu regimul comunist. Interesul lor este ridicat, informațiile pe care le caută și le primesc sunt filtrate de trecerea timpului, de modul în care sunt selectate și transmise din afara școlii de către părinți, bunici sau sursele online. 

Lecțiile predate și sursele existente, inclusiv cele de pe internet, sunt o bază de informații pentru crearea unei imagini veridice, coerente, asupra regimului comunist. Cele mai bine articulate sunt lecțiile predate și aici rolul profesorului este decisiv. De aici decurge necesitatea didactică imperativă de a exista manuale bine structurate, realizate la cele mai înalte exigențe, așa cum este și manualul Corint. 

Interesul elevilor față de studiul comunismului este foarte ridicat. Întrebările lor sunt specifice curiozității vârstei, dar ating, de multe ori, probleme relevante și sensibile: Cum trăia un om obișnuit în comunism? Cum a ajuns Nicolae Ceaușescu în fruntea țării și de ce a rămas la conducere atât de mult timp? Cum erau încălcate drepturile cetățenilor? Cum se manifestau practicile represive ale Securității? De ce statele capitaliste au devenit mai puternice decât cele comuniste? 

Îi surprinde pe elevi faptul că a durat comunismul atât de mult, amploarea represiunii, în special în anii 50, dimensiunile grotești, faraonice ale cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, în condițiile în care niciun stat din Europa de Est nu avea asemenea manifestări la proporțiile din România.

– Cum faceți subiectul atractiv sau relevant pentru elevii care nu au niciun contact direct cu acea perioadă?
– Carmen Müller: Caut să transform un subiect tratat într-o cheie exclusiv științifică într-unul în care experiențele povestite din familie, materialele video existente pe internet să contribuie la o narațiune vie, în care experiențele cotidiene ale oamenilor să contureze mai precis și mai autentic natura regimului comunist: cum era viața cotidiană a oamenilor de atunci, cum era munca în comunism, cum se manifesta frica de Securitate, ce rol au jucat filmele, serialele românești sau occidentale în formarea spiritului public, care era experiența vieții în colectiv, la bloc, care era rolul sportului de masă. Ceva viu, atractiv, în care cotidianul să prezinte viața permanent controlată a românilor.

– Apropo de asta, cum vedeți rolul unui profesor de istorie în formarea corectă a gândirii elevilor? Cum credeți că ar fi bine să abordeze această materie, astfel încât impactul ei să fie unul pozitiv asupra elevilor?
– Carmen Müller: Este necesar, în primul rând, ca elevii să poată dobândi o gândire critică și analitică. Comunismul nu a fost complet uniform, experiențele au fost diferite iar viața tinerilor de azi poate avea doar o sursă de comparație cu cea a tinerilor din comunism: cum trăiau tinerii de vârsta lor în comunism, dificultățile  cotidiene, oportunitățile pe care le oferă democrația de astăzi în raport cu cenușiul cotidian din comunism, cu sărăcia și contrastul dintre regimul represiv și faptul că astăzi își pot construi singuri propria existență fără a mai fi constrânși să meargă la munci agricole epuizante, să stea la cozi pentru a procura alimente, să le fie temă de omniprezența Securității. 

Tinerii de astăzi trebuie să înțeleagă că experiența comunismului era una nivelatoare în care prima controlul politic cu cât tânărul se apropia de vârsta int grării sociale profesionale. Valorizarea libertății de astăzi, a democrației, este abordarea cea mai adecvată a comunismului. În absența unei judecăți morale, studiul comunismului rămâne un obiectiv educațional inert, fără valoare socială.

„Manualul de istoria comunismului a apărut în ceasul al 13-lea”

– Ați observat prejudecăți sau idei formate greșit la elevi, în ceea ce privește comunismul? Cum le demontați?
– Carmen Müller: Elevii pot avea idei formate greșit, adică idei care valorizează comunismul. Sunt, în zilele noastre, idei care atrag tinerii sau chiar generațiile care au trăit relativ mai bine în anii 70-80 ai secolului trecut. 

Aș numi printre ele cultul conducătorului, modernizarea forțată prin industrializare, ieșirea României, prin modelul economiei planificate, dintr-o stare de așa-zisă subdezvoltare în care ar fi lăsat capitalismul țara noastră, absența problemelor sociale importante cum ar fi locul de muncă și locuința (de genul ”statul îți dădea serviciu și casă, cum să-și întemeieze o familie un tânăr de azi?”). Idei care arată cât de distorsionat este înțeleasă și acum dictatura comunistă. 

Numai cunoașterea reală a lumii de azi ne poate îndepărta de mitul securității sociale din comunism. Securitate socială nu era deloc. Acesteia i se substituia, în realitate, un control social insidios dar cu atât mai puternic. Ideile greșite le pot demonta explicându-le elevilor faptul că existența omului, în comunism, cu cât înainta mai mult spre vârsta adult, era expusă imixtiunilor de orice fel ale mecanismului totalitar: individul era un segment foarte mic, o piesă în angrenajul partidului-stat.

– Ce ar trebui să înțeleagă elevii de azi despre comunism? De ce este important, în opinia dumneavoastră, ca elevii să studieze această parte a istoriei?
– Flori Bălănescu: Cred că răspunsurile sunt în manual: regimul comunist, așa cum s-a materializat pretutindeni, este unul totalitar, impus prin forță, abuz, înșelăciune, ilegalități, prin crime împotriva omului și spiritului său; regimurile comuniste au tins să desființeze ființa umană și s-o înlocuiască, nu altceva era „omul nou” la care voiau să ajungă. 

Nu altceva s-a încercat prin reeducare, prin „experimentul Pitești”. O veche vorbă spune „mai bine mai târziu decât niciodată”, însă ce se întâmplă cu românii de 35 de ani arată că această zicală trebuie amendată. Manualul de istoria comunismului a apărut în ceasul al 13-lea, suntem în realitate în pragul lui „prea târziu”. 

Faptul că în 2025 la simularea pentru bacalureat la disciplina istorie 33% dintre elevi nu au știut să menționeze două practici politice totalitare din perioada comunistă spune cam totul despre punctul în care se află românii, după singura revoluție sângeroasă din Europa, mă refer la anul 1989, când a căzut regimul Ceaușescu. 

O situație cauzată atât de ceea ce se întâmplă în plan politic, în general, și în sistemul de învățământ, în special, dar și de lipsa de coeziune și de viziune a societății civile și, nu în ultimul rând, de recurențele mentale comuniste manifestate în forță în zilele noastre de nostalgicii comunismului. 

Și aici nu este vorba doar de cei de vârsta a treia, ci, culmea, de tineri și foarte tineri care au preluat fără să aibă cunoștințe adecvate locurile comune vehiculate de acești nostalgici. Sigur că toate acestea au prins pe solul fertil al corupției sistemice cu care ne confruntăm de 35 de ani și, s-o spunem, al globalizării galopante a minților.

– Carmen Müller: Istoria comunismului explică multe probleme de azi în materie de raportare la trecut. Cunoașterea comunismului este esențială pentru o democrație consolidată și chiar pentru o viață normală. 

Fantasmele comunismului (și fascismului) trebuie combătute, argumentat, fără stridențe ideologice. Elevii pot face comparație între 45 de ani de regim al violenței, de marginalizare a individului, de masificare, de control permanent al Securității și perioada de după Revoluție, în care românii, cu toate dificultățile tranziției, și-au putut construi, în cea mai mare măsură, destinele prin valorizarea libertății, a rațiunii, a valorilor occidentale și a încrederii în destinul european al României. 

Am putea spune că studiul regimului comunist este o cale necesară care îi conferă tânărului posibilitatea de a privi spre viitor prin înțelegerea sensurilor trecutului pe care-l studiază. În felul acesta, manualul de Istoria comunismului contribuie la formarea unei personalități care nu doar cunoaște trecutul totalitar comunist ci, mai important, construiește un prezent încărcat de valorile umaniste.

„Pentru a avea drepturi și libertăți trebuie să lupți zilnic pentru ele”

– Ce v-ar plăcea ca noua generație să înțeleagă și să învețe datorită acestei materii?
– Flori Bălănescu: Să recunoască minciuna, diversiunea, criminalitatea de stat, să învețe că pentru a avea drepturi și libertăți trebuie să lupți zilnic pentru ele, fiind atent la ce se întâmplă în jurul tău și că nu sunt privilegii sau cadouri pe care le oferă cineva arbitrar, ci drepturi constituționale pe care trebuie să le apere, astfel încât ei și urmașii lor să fie oameni liberi sau cât mai liberi cu putință. 

– Carmen Müller: Să înțeleagă că regimul comunist s-a bazat, esențial, pe teroare, pe supunere absolută, că nu existau decât limitate evadări personale din acest regim, nu era decât o falsă rezolvare a problemelor sociale, că nu exista valoarea fundamentală a lumii dezvoltate, libertatea și protejarea individului în fața masificării și a controlului social. 

Că au existat români care au opus rezistență acestui regim, începând cu manifestația din 8 noiembrie 1945 și până la Revoluția din decembrie 1989, că au existat modele morale și de acțiune anticomunistă, de la Iuliu Maniu până la Doina Cornea, că nu a existat o atitudine pasivă a românilor față de dictatură. Destinul lui Iuliu Maniu, în opinia mea, cel mai important om politic român, poate fi o lecție în sine despre criminalitatea regimului comunist. Făuritor (alături de alți oameni politici) al României Mari, prim-ministru național- țărănist în perioada interbelică, este arestat de comuniști și închis la Sighet, unde a murit. 

Era lichidat, astfel, un simbol al democrației și libertății în România. Repere pentru conștiința civică ajung să fie exterminați în sistemul concentraționar comunist. Vizualizarea celulei în care a murit Iuliu Maniu, din Memorialul Sighet, constituie o lecție formativă pentru orice tânăr din ziua de astăzi.

– Manualul se poziționează ferm împotriva romantizării perioadei comuniste. Cum combateți aceste narative nostalgice?
– Flori Bălănescu: Tinerii trebuie să învețe, în sfârșit, la școală, ce a însemnat comunismul, trebuie să ajungă la un discernământ minimal care să le permită să le explice ei celor mai în vârstă de ce este greșit și periculos să spui că „regimul comunist trebuie arătat cu bune și cu rele”, pentru că o astfel de gândire aruncă în derizoriu fundamentul pe care s-a clădit acest regim ideologic, anume ilegitimitatea, crima, abuzul. 

E ca și cum ai spune că nu este nimeni vinovat. Dar dacă nu a fost nimeni vinovat, atunci de unde toate nenorocirile, de unde sutele de mii de deținuți politici, miile de oameni asasinați fără judecată, miile de copii rămași pe drumuri, dați afară din școli și din facultăți pentru că părinții lor erau „dușmani ai poporului”, de unde sutele de mii de copii orfani instituționalizați și tratați inuman, de unde zecile de mii de mame moarte din cauza avortului interzis de regimul Ceaușescu etc. etc. 

Elevii vor vedea din acest manual că nu toți românii aveau ce să mănânce, aveau locuințe, aveau loc de muncă etc. (este una dintre narațiunile preferate de nostalgici), adică vor vedea că nu există regim politic care să asigure lapte și miere atunci când deschizi robinetul. Astfel, vor deprinde acele competențe care să-i ajute să se ferească de orice formă de abuz și de ilegalitate și să reacționeze în consecință. Așa încât să nu ne întoarcem niciodată la Cei Trei F (Foame, Frig, Frică). 

Vor învăța să gândească singuri, dacă sunt informați, și să deprindă, pe lângă spiritul gândirii libere, și pe acela al dreptății. Vor înțelege de ce nu este bine că deși comunismul a fost condamnat oficial, „pe hârtie”, această condamnare nu a fost însoțită de un proces real al comunismului.

„Democrația nu este perfectă, dar este infinit mai umană decât orice formă control social”

– Cum ne-a marcat comunismul ca societate, chiar și azi, la decenii distanță?
– Carmen Müller: În primul rând, prin desconsiderarea individului în fața falsei comunități sociale egalitariste, prin absența respectului față de valoarea muncii și a libertății, prin ura față de diferență și falsul naționalism. Democrația nu este perfectă, dar este infinit mai umană decât orice formă de „egalitarism” și control social. 

Îngrijorător este procentul de 43% care, potrivit unui sondaj de opinie, consideră că se trăia mai bine în comunism. Existența unui curent nostalgic față de comunism, în societatea românească de astăzi are la bază o valorizare a propriei existențe, rupând-o de contextul istoric real. 

Aici se impune o distincție între cei care își valorizează propria tinerețe trăită în comunism, ca o secvență de împlinire a personalității lor și cei care, fără să trăiască deloc în comunism, consideră că acesta le oferă repere sigure de valorizare socială pe care ei cred că nu le găsesc în prezent. Deci idealizeză un trecut înțeles distorsionat, profund greșit.

– Ce mesaj ați transmite unui elev care consideră că „nu-l interesează trecutul”?
– Carmen Müller: Trecutul este un segment de viață care nu este indiferent existenței prezentului. Nu poți trăi în abstract, numai în prezent și viitor. Trecutul este marca prezentului nostru. De exemplu, Occidentul a ajutat la crearea statului român modern iar astăzi, tot Occidentul este cel care sprijină menținerea României în cadrul civilizației celei mai avansate din lume. Dimpotrivă, regimurile dictatoriale concretizate prin violență, ura față de elite, război, au fost și în trecut, și astăzi, un dușman ireductibil al României.

– Ce înseamnă pentru dvs., ca istoric și cetățean, ca această parte a istoriei să fie predată corect în școli?
– Flori Bălănescu: Acest manual a fost pentru mine cea mai mare provocare, mai mare decât orice demers științific la care am lucrat în ultimele decenii, și cred că Mioara Anton și Florin-Răzvan Mihai sunt de acord cu mine. 

Pentru că a trebuit să sintetizăm pe diverse paliere tot ceea ce am cercetat, studiat și analizat noi de-a lungul acestor decenii, într-un format restrictiv, atât din punct de vedere structural, cât și ca spațiu editorial. A trebuit să ne adaptăm nevoilor formale ale programei și în acest context să reușim să concepem lecțiile atât pe verticală, cât și pe orizontală. 

Pentru că dacă autorii unui manual nu reușesc să asigure legăturile dintre capitole și lecții, în ciuda faptului că numărul de 13 conținuturi (capitole) a fărâmițat mult viziunea, atunci este un demers ratat. O spun ca istoric care lucrează la teme vaste de cercetare, dar și în calitate de coordonator de proiecte colective masive de tip enciclopedic. 

Cu asta ne ocupăm toți trei, la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, iar Mioara Anton și la „N. Iorga”, unde este directoare. Din perspectiva cetățeanului, sigur că tot ce am trăit după 1989 (la Revoluție, eu și Carmen Müller eram studente!) a fost teribil de frustrant, pentru că m-am născut, am crescut, am fost educată în comunism, iar așteptările mele începând din 1990 au fost rând pe rând călcate în picioare. 

Singurul nostru bun, încă valabil, este libertatea de expresie, chiar și pentru aceasta a meritat să fim umiliți, înfricoșați, terorizați de mineri, de muncitorii de la IMGB și APACA etc. în iunie 1990, dar până atunci am fost umiliți și batjocoriți, începând din ianuarie 1990, la mitingurile împotriva puterii neocomuniste a lui Ion Iliescu. Dacă în decembrie 1989 am strigat „Jos comunismul!”, la începutul anului 1990 am strigat „Jos noua cenzură!”. Aș vrea ca tinerii zilelor noastre să conștientizeze pericolul neinformării, manipulării, diversiunilor de tot felul, să fie mai prezenți în realitate.

– În societatea de azi, când extrema dreaptă prinde din nou putere, cum vedeți necesitatea acestei materii în sistemul de învățământ românesc?
– Carmen Müller: Studiul istoriei comunismului ajută la demontarea mitologiilor regimului comunist din anii 80, din care se alimentează și astăzi extrema dreaptă: suveranitatea, cultul conducătorului, ostilitatea față de Occident (U.E) și minoritățile de orice fel. 

O cunoaștere profundă asupra comunismului poate bloca și exaltarea modelelor neocomuniste și neofasciste. Azi, răspunsul nu poate fi decât o istorie cât mai echilibrată informațional, cât mai extinsă în sfera comparației, capabilă să marginalizeze astfel atît extrema dreaptă, cât și extrema stângă.

Foto ilustrativ: Shutterstock

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro