Două condiții neobișnuite pentru bonele care vor salariu de 5.000 de euro, în casele bogaților din Milano

Milano, case de lux și bone profesioniste: „Ar putea să evite cuvintele cu R? Micuțul Achille le pronunță greșit”

A fi bonă la Milano nu e doar un job. E un ritual, un spectacol în care perfecțiunea e cerință de bază, iar fiecare detaliu contează. Selecția începe cu un interviu video și poate continua cu semnarea unui acord de confidențialitate chiar înainte de proba practică.

Giulia Garroni Parisi, consultant senior la o agenție de recrutare specializată, spune fără echivoc: „La Milano se lucrează bine: familiile plătesc pentru calitate”.

„Ar putea să evite cuvintele cu R? Micuțul Achille le pronunță greșit”. Apelul video începe la 7.58 într-un living de culoarea nisipului. Se văd parțial canapele din catifea portocalie, parchet din stejar, un covor persan imens. Din vitraliul care merge până în tavan, balcoanele geometrice strălucesc în lumina dimineții.. Anna aprobă din cap. A fi nanny („așa sună mai bine la Milano”) înseamnă și asta: să răspunzi cerințelor părinților copiilor pe care îi supraveghezi. „Știe să înoate, să schieze? Este disponibilă să se mute la Saint Moritz două săptămâni și la Forte dei Marmi pentru vacanța de vară?”, continuă Lucrezia, avocat, în costum croit la comandă, cu voce fermă. În apel din Singapore, soțul ei, Edoardo, consultant financiar, completează: „Asistenta mea îi va trimite NDA-ul (acordul de confidențialitate, n.r.) pentru o eventuală săptămână de probă”.

„Nu lustruiesc podele sau geamuri. Mă ocup de copii, doar de ei”

Anna face parte dintr-o categorie specială: bonele profesioniste ale elitei milaneze. Ea numește clienții „burghezie în costume pe comandă”: ajung târziu acasă și vor copii care să râdă sănătos, să doarmă devreme și să vorbească engleza. Bonele păstrează secrete, mofturi, mici și mari vanități. Din octombrie este din nou pe piață. Jurnaliștii publicației Corriere della Sera au însoțit-o timp de o săptămână în căutarea unei noi familii. Are 46 de ani și practică meseria de 20 de ani.

Pașii sunt rapizi, pantofii comozi, impecabili. Nu vrea să fie confundată cu o menajeră: „Nu lustruiesc podele sau geamuri. Mă ocup de copii, doar de ei”. Anna organizează activități potrivite vârstei, monitorizează diversificarea alimentară, pune ordine în camere și dulapuri, stabilește ritmul somn-veghe. Oriunde merge, are o agendă cu flori: nume, orare, mesele copiilor, alergii, note despre cântece și poezii. În Porta Romana a cumpărat un apartament cu două camere, dar nu locuiește acolo: „Cresc copiii altora: acordul este să conviețuim cu ei”, în lumi create la comandă. Camere de joacă mari cât o școală, dulapuri ordonate pe culori sau baby monitoare care trimit notificări dacă lumina nu este la 30%.

Cerințe imposibile

„Poate face nopți la apel? Weekendul alternat e sacru. Copiii mei nu trebuie să se confunde cu femeile care trec prin casă. Trebuie să mă ajute să gestionez situația”, spune Andrea, cardiolog milanez, proaspăt divorțat. Videoconferințele urmează un tipar clar: 15 minute pentru a testa tonul vocii și răbdarea.

Familiile internaționale au ridicat salariile: caută bone specializate, care vorbesc mai multe limbi străine și sunt dispuse la ture de 24 de ore. „Științe ale educației, stagii la creșă, cursuri anuale de resuscitare pediatrică. Folosirea defibrilatorului”. Anna răspunde scurt, fără adjective inutile: „Dimineața afară, activități motrice. Prânzul cu proteine vegetale, odihnă cu ritual fix. După-amiaza: lectură dialogică, jocuri ritmice. La 17, rutina de seară: lumină scăzută, poveste, fără ecrane”.

În weekend, preferă întâlnirile față în față. Un cuplu de arhitecți o primește în sala de conferințe din via Manzoni. Cer un plan trilingv: luni și miercuri engleză, marți și joi italiană, vineri franceză. Educația lor se bazează pe contactul cu natura: chiar și sub ploaie, dar „să se întoarcă uscați și fără frunze”.

Bonele miliardarilor din Milano: reguli stricte, perfecțiune la fiecare pas

Logistica și imaginația merg mână în mână: punctualitate, cunoașterea casei și a cartierului. „Putem pune un AirTag în cărucior pentru siguranță?”, întreabă Letizia, manager olandez. Are cinci copii, trei din căsătorii anterioare. Apartamentul său din Corso Magenta e plin de îngrijitori, bucătari și menajere.

Secvența continuă între interviu și examinare: „Interacțiunea cu familia?”. Anna e pregătită: două pagini cu rutine și obiectiv. Apoi întrebarea surprinzătoare: „Poate să-și arate mâinile?”. Le pune pe masă: îngrijite, fără ojă stridentă. Întrebările clasice se repetă: orar („8-20, dar flexibilitate”), referințe („puteți contacta familiile anterioare?”), sănătate („alergii? spate sănătos?”), limbi străine („engleză cu noi, italiană cu bunicii”), gătit („fără sare, fără zahăr până la trei ani”), gestionare digitală („zero ecran, dar podcast da”). Mofturile apar rapid. Anna le notează: fără parfum, „fetița se agită”. Haine neutre, fără logo, „brandul îl alegem noi”. „Poate râde încet? Tatăl copilului e în call”. Uniformă „pentru a nu fi confundată cu o mătușă”. Casa low-tox: „niciun balsam, doar percarbonat. Ines vă arată diluția”.

Engleza nu e un moft: crește prețul și așteptările

La 12.17, un audio WhatsApp: „Suntem în zona Pagano, căutăm din octombrie”. „Du-te la ei, dar atenție: fac proba cu manechinul”, scrie o colegă. După-amiază, intră într-o nouă agenție de plasare pentru colaboratori domestici de top. Engleza nu e un moft: crește prețul și așteptările. „Vă interesează o poziție în Dubai?”. Bonele nu plătesc nimic, ele sunt resursa profitabilă. Familia achită un comision „cu patru cifre” (de obicei o lună sau minim 20% din salariul anual). În schimb, cer cinci candidate care să răspundă cerințelor.

„Banii în joc nu sunt puțini”, spune Giulia Garroni Parisi, consultant senior la Nanny & Butler, agenție internațională cu sedii la Londra, Milano, New York și Dubai. „La Milano se lucrează bine: un oraș rapid, cu o cultură a serviciului. Familiile plătesc pentru calitate”.

Bonele de top câștigă 4.000-5.000 de euro pe lună

Salariile variază mult. Pornesc de la 1.800 de euro/lună, iar dacă bona cunoaște mai multe limbi străine, face deplasări și are mai multe responsabilități, ajunge la 4.000-5.000 de euro lunar.

Agențiile specializate gestionează totul: negocieri, evaluarea referințelor, construirea profilului complet, tehnic și uman. „Camera bonei trebuie să aibă fereastră și ușă, nu să fie spălătorie sau cameră de trecere”.

Apelul decisiv vine după zece zile: „Ne-a plăcut. Putem începe luni?” Anna pune telefonul pe masă, inspiră: „Da, doamna Lucrezia. Cu contract regulat, ore clare: 8.30-18.30, două seri pe lună la cerere. Fără nopți. Deplasări stabilite din timp. Și proba o includem în factură”. O secundă de tăcere. „De acord”.

Ce salarii au bonele/badantele române în Italia

Salariile femeilor române care lucrează ca bone (badante) în Italia în 2025 se situează în medie în jurul valorii de 1.159 de euro lunar, însă există variații semnificative în funcție de tipul de angajare și locul în care lucrează. Bonele care nu locuiesc împreună cu persoana îngrijită (non-convivente) câștigă în medie aproximativ 920 de euro pe lună, în timp ce cele care locuiesc cu persoana îngrijită (convivente) pot avea salarii mai mari, la care se adaugă cazarea și masa.

Tarifele orare stabilite prin contractele colective sunt:

• 7,1 euro/oră pentru îngrijirea persoanelor autosuficiente,
• 7,91 de euro/oră pentru cei care au grijă de persoane non-autosuficiente,
• până la 9,5 euro/oră pentru cazurile care implică responsabilități complexe.

Diferențele regionale sunt mari: în nordul Italiei (Lombardia, Veneto, Trentino-Alto Adige), salariile sunt mai mari, motivul fiind costului ridicat al vieții și a cererii crescute, în timp ce în sud salariile sunt mai mici, uneori apropiate de minimul contractual, iar în unele cazuri se practică și plata informală sub nivelul legal.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE