Consiliera AUR Carmen Dolhescu, declarată informator a Securității de instanță: a semnat informări despre rude și colegi de serviciu

Denunța acțiuni contrare regimului totalitar

Potrivit investigatorilor de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), femeia a fost folosită cu precădere pe probleme specifice Serviciului 3, din cadrul Departamentului Securității Statului, care se ocupa cu acțiuni de „contrainformații”.

CNSAS a înregistrat dosarul la Curtea de Apel București, care, prin hotărârea din 25 noiembrie 2025, a constatat „calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii”. Carmen Dolhescu poate contesta hotărârea la Înalta Curte de Casație și Justiție. Consiliera AUR este acuzată că a colaborat cu fosta Securitate până în 1989, cu o perioadă de întrerupere în timpul studiilor pe care le-a urmat la ASE București.

„Din toamna anului 1985 a fost repartizată la întreprinderea «Înfrăţirea» din Piatra Neamț, când s-a reluat activitatea de colaborare. Întrucât, în cursul anului 1986, persoanele pe lângă care era dirijată au plecat definitiv în Canada, a fost transferată în legătura Serviciului 2 (contraspionaj economic – n.r.). Pe parcursul colaborării cu Securitatea, a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, ce au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată şi a dreptului la libera exprimare, precum: audierea şi colportarea posturilor de radio interzise, relaţii neoficiale cu cetăţeni străini, inclusiv corespondenţa cu rude plecate ilegal în Occident”, susțin cei de la CNSAS. 

Într-un document din 20 iunie 1979, depus la dosar, femeia a afirmat despre unchiul său că „împreună cu prietenii săi au convenit să părăsească țara pe rând” și că „a convenit să comenteze la radio – postul Europa Liberă – pentru un regim de viață mai rezonabil”. În același document, a mai afirmat că unchiul său, „odată cu părăsirea României s-a sustras conștient și fără scrupule obligațiilor sale de familie, acum încercând o recuperare a lor prin trimiterea din când în când a unor sume de bani fiicei sale”. 

Într-o notă din 7 mai 1980, redactată de un ofițer din cadrul Securității, a relatat că fiica persoanei care a fugit din țară „i-a spus că tatăl ei i-a comunicat că la el se află o fată fugită anul trecut din România”. Carmen Dolhescu (fostă Vodă) a mai susținut că fiica vorbește la telefon cu tatăl ei și „a primit de curând și o fotografie cu fetița pe care o are din căsătoria prezentă”.

Totodată printr-o notă, din 4 decembrie 1985, întocmită olograf și semnată cu nume conspirativ, aceasta informa Securitatea în legătură cu situația fostei soții a unchiului său care „a plecat în 1968 în Canada – ilegal” și care „obișnuiește ca din când în când să le trimită bani (200 $) anual”. 

De asemenea, în 16 septembrie 1988, a semnat, potrivit CNSAS, o altă notă prin care susținea, în legătură cu o colegă de serviciu, că „are relații cu persoane străine, a căror cunoștință a făcut-o pe litoralul românesc și-n scurta excursie în Italia”.

Consiliera se consideră „victimă a Securității”

Consiliera AUR, care a fost verificată ca efect al legii care impune CNSAS să facă cercetări în legătură cu candidații la alegeri, a respins toate acuzațiile aduse și a susținut că a fost o victimă a Securității și întreaga situație a fost scoasă „din contextul familial care a generat practic așa-zisa colaborare”.

„Nu am furnizat informaţii, note sau rapoarte scrise prin care să denunţ activităţi și atitudini ale vreunei persoane, potrivnice regimului totalitar comunist și care să fi avut efect îngrăditor al drepturilor și libertăţilor fundamentale ale omului. Nu există nicio probă prezentată în acest sens în cererea cu dosarul de chemare în judecată, ci doar nişte înscrisuri parţial dictate și ticluite cu termeni ce nu îmi aparțin, necunoscuţi și nefolosiți în limbajul uzual de la vârsta de 20 de ani și nici mai târziu, însăilate de lucrători ai securităţii care doreau să-și justifice activitatea profesională de ofiţer sau subofiţer al securităţii, sau miliţie cu atribuţii pe linia de Securitate”, a susținut Carmen Dolhescu, potrivit hotărârii instanței.

Ea a mai spus că atunci când avea doar 9 ani, unchiul său matern a plecat într-o excursie și a rămas în Ungaria. 

„Din acel moment s-a dezlănţuit iadul în toată familia sa, mai ales după ce unchiul a vorbit la postul Europa Liberă. Au urmat ani de interogatorii, percheziţii la toată familia, inclusiv la țară la bunici, iar tatălui ei i s-a pus în vedere să-și caute alt serviciu, lucru pe care l-a făcut, neavând de ales. Acesta a fost atmosfera adolescenței sale în care se vorbea în şoaptă sau spre deloc despre situaţia asta, că unchiului său nu-i păsa de politica, el a vrut doar să scape din comunism, să se dezvolte profesional, lucru pe care l-a și făcut, ajungând vicepreşedinte al companiei de transporturi la nivel guvernamental. A fost condamnat la moarte în contumacie, Securitatea având grijă să desfacă contractul de căsătorie al mătușii sale, care nu putea sta căsătorita cu un «trădător»”, a mai precizat aceasta, în răspunsul la acțiunea CNSAS.

Consiliera AUR a completat că a fost silită să semneze angajamentul cu Securitatea „altminteri însemnând că are lucruri de ascuns”. A mai afirmat că prima informare, din iunie 1979, i-a fost dictată, pentru că conține nume și date pe care nu avea cum să le știe la 9 ani, iar celelalte note „erau despre corespondența cu fosta soţie și fiica sa, informaţii puţine, comunicate în apelurile telefonice foarte scurte, sau prin scrisori, care ajungeau la mătușa acesteia deja deschise”. 

După ce a terminat facultatea și a început serviciul la Cooperativa Înfrăţirea, a reînceput, potrivit acesteia, „coşmarul cu solicitările de a da relaţii despre colegii de serviciu”. „Nu am putut refuza, iar dacă nu colaboram însemna că aveam de ascuns lucruri, fiind aceleaşi ameninţări voalate. Se indicau persoane despre care să spun ce știam. Erau toți simpli colegi şi nu făceam altceva decât să scriu despre o persoana ceea ce se știa de întreg colectivul. Aşa-numitele comunicări n-au avut cum aduce atingere intimităţii cuiva, atât timp cât erau lucruri cunoscute de tot personalul”, a mai precizat Carmen Dolhescu, potrivit hotărârii instanței de judecată.

Măsuri de urmărire și verificare, după informări

Magistratul care a analizat probele a ajuns la concluzia că nu se poate susţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient că astfel de relatări nu rămâneau fără urmări. 

„Prin furnizarea acestor informaţii, cunoscute sau nu de către organele de Securitate și din alte surse ori de tot colectivul instituției unde era angajată, aceasta a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare şi, prin urmare, a vizat această consecinţă”, a susținut judecătorul.

Magistratul a constatat că pe baza informaţiilor furnizate, organele de Securitate au dispus sarcini ce au vizat obținerea ulterioară de date despre unele dintre persoanele vizate. „Informaţiile furnizate sunt de natură a îngrădi dreptul la viaţă privată şi dreptul la libertatea cuvântului, prevăzute și garantate de Constituția din acea vreme, precum și de pactele și tratatele internaționale la care România era parte”, este concluzia instanței care a analizat dosarul prezentat de CNSAS.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.