Corsetul, străbunicul operaţiilor estetice | Iată cum s-a transformat de-a lungul secolelor acest obiect vestimentar controversat

Originile corsetului nu se cunosc cu exactitate. Se pare însă că a apărut în Antichitate, în Grecia. În Insula Creta a fost descopertit un corset din anul 2100 î.Hr., care susţinea talia cu zale de cupru şi lăsa sânii liberi.
În secolul al XII-lea era la modă un corset din pânză groasă, care strângea mult talia. Însă nu toate femeile îl purtau, iar în anumite regiuni era chiar interzis.
În timpul regelui Carol al VII-lea (secolul al XV-lea), corsetul era foarte strâns, deformând chiar toracele. În acea perioadă, cunoscutul chirurg francez Ambroise Paré a condamnat ravagiile făcute de corset, care putea duce chiar la atrofierea plămânilor. A fost primul specialist care a atras atenţia asupra faptului că purtarea acestui obiect vestimentar este contraindicată.
În timpul Renaşterii (secolul al XVIl-ea), focusul s-a mutat de pe subţierea taliei pe evidenţierea bustului. În acea perioadă au apărut rochiile cu întărituri în zona torsului, aşa că nu mai era nevoie de corsaj separat, iar numărul comenzilor pentru corsete a scăzut vertiginos.
Sub Ludovic al XIV-lea, dar mai ales în secolul al XVII-lea, corsajul era conceput pentru a subţia talia şi a da femeilor un aspect pompos. Corsetul a redevenit o piesă vestimentară independentă de rochie.
În secolul al XVIII- lea, corsetul avea dantelă în partea din faţă, iar spatele era din stofă groasă matlasată. Avea “balene” (sârme – n.r.) şi era ajustat pe corp.
În perioada revoluţionară (1785- 1805), corsetul a dispărut. Femeile purtau rochii simple, drapate, cu centuri, o revenire la moda romană. Cele mai elegante, care şi-au dat seama că au nevoie de o susţinere a bustului, au apelat la… sutien.
În secolul al XIXlea, au reapărut corsetele. Noile creaţii acopereau şoldurile şi aveau multe balene şi bretele, nu mai striveau sânii, ci îi susţineau şi îi separau. Prin 1840-1850 au dispărut bretelele, iar umerii au fost dezgoliţi.
În anii 1860, corsetul s-a micşorat mult şi era purtat foarte jos, abia acoperind pieptul, pentru ca peste un deceniu să redevină lung, coborând pe şolduri şi având piese elastice inserate în partea se jos.
Secolul XX. Corsetul accentuează corpul femeii în forma literei “S”, cu fesele proiectate în spate, din pricina rigidităţii bustului. A fost creat de Madame Gache-Sarraute, celebră corsetieră a anilor 1850.
În 1906, creatorul de modă Paul Poiret elimină corsetul şi creează rochii cu talie înaltă, devenind unul dintre pionierii emancipării femeilor.
Din 1930 până în 1970, corsetul dispare treptat, fiind înlocuit de bustiere. n În 1950, Christian Dior lansează “Noul Look”, un stil încorsetat, cu umerii evidenţiaţi, bustul proeminent, talia fină şi fuste largi.
În zilele noastre, corsetele se poartă doar la diverse ocazii: nuntă, teatru, operă. De altfel, acum, femeile recurg la metode chirurgicale pentru a-şi sculpta trupul: îşi scot coaste sau îşi fac liposucţie. Unele ajung chiar cazuri patologice, strangulându- şi talia la nivelul a 40 de cm.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE