Ce spun autoritățile și ce se întâmplă în realitate. Libertatea a încercat să obțină o programare pentru o întrerupere de sarcină cu medicamente, la o clinică privată din București, în timp ce ministrul Sănătații ne-a asigurat că ”Noi ne angajăm să respectăm dreptul femeilor, nimeni nu le va obliga să nască fără voia lor și fiecare situație va fi analizată de la caz la caz. Sigur că femeia care va dori să facă întreruperea de sarcină va semna că știe care sunt riscurile în perioada COVID-19, ne străduim să fie cât mai mici, pentru că e doar o internare de zi, de dimineață până seara.”
Cuprins:
După ce Libertatea a scris cum nu a reușit să găsească niciun loc în care se poate face un avort la cerere, am încercat să nuanțăm discuția și să cerem un avort medicamentos, adică o rețetă.
La Regina Maria ni s-a spus că nu se fac avorturi la cerere. Apoi, la insistențele reporterului de a obține o rețetă cu medicamentele necesare, ni s-a oferit posibilitatea de a face o programare și a vorbi cu un medic, subliniind faptul că nu se fac avorturi la cerere, de niciun fel.
La Sanador ni s-a spus că nu există opțiunea unui avort medicamentos și, în plus, nu se efectuează întreruperi de sarcină pe perioada stării de urgență.
La Clinica Sfânta Maria (fosta clinică Anima) am fost refuzați pentru că nu avem un medic acolo. Apoi, la insistențele reporterului, ni s-a oferit posibilitatea unei consultații ginecologice, cu bilet de trimitere sau contra cost, cu mențiunea că este vorba despre un control care nu ne garantează rețeta necesară unui avort medicamentos, și că medicul este cel care va decide dacă scrie sau nu această rețetă.
La Medsana ni s-a spus că nu se fac avorturi. Apoi, la fel ca la alte clinici, ni s-a oferit opțiunea unui control ginecologic, cu mențiunea că medicul este cel care decide dacă va recomanda avortul medicamentos și că nu există nicio garanție că va decide asta, doar pe baza cererii noastre.
Alte clinici private, precum Marie Stopes sau Royal Hospital, au activitatea suspendată din cauza pandemiei.
Este o metodă nechirurgicală de întrerupere a unei sarcini nedorite, prin administrarea de pastile, și este recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ca fiind eficientă şi fără de riscuri. Eficacitatea metodei depinde de regimul corect de administrare a pastilelor pentru avortul medicamentos şi de termenul sarcinii, posibilă în primele 14 săptămâni de sarcină.
“După ce am făcut publică cercetarea, directorul Colegiului Medicilor a zis că el îi felicită pe medicii care nu fac avorturi”, Andrada Cilibiu de la Asociația Filia.
Potrivit unui raport realizat anul trecut de Centrul Filia, o asociație care militează pentru drepturile femeilor, și Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice „se fac întreruperi de sarcină oricând în 40 de spitale din 24 de județe, nici unul din București. Nu se fac întreruperi de sarcină la cerere în timpul sărbătorilor religioase în 36 de spitale din 19 județe. Nu se fac deloc întreruperi de sarcină la cerere în 51 de spitale din 29 de județe.
“Majoritatea celor care refuză invocă religia, dar sunt și câțiva care ne-au zis că ei nu fac la stat, dar putem veni la cabinetul lor privat, deci e și o problemă de bani (avortul la cerere nu e decontat de casa de asigurări). Unii invoca și că avortul la cerere nu e inclus în asigurarea de malpraxis.
În art. 34 scrie că dacă medicul refuză o procedură, atunci pacienta e îndrumată la alt medic care poate să o asigure. Am trimis cerere pe 544/2001 la Colegiu și ne-au zis că asta nu se aplică în cazul avortului la cerere:
În măsura în care unei paciente i se refuză efectuarea unei întreruperi de sarcină la cerere şi nu este o situație de urgenţă medicală în care să-i fie pusă în pericol viața sau integritatea corporală, medicul nu are obligaţia de a îndruma pacienta către un alt coleg sau altă unitate sanitară.
Andrada Cilibiu de la Asociația Filia:
Andrada Cilibiu atrage atenția și asupra costurilor ridicate ale unui avort, care ajung și la 1.000 de lei: “Pacienta e a nimănui, și e a nimănui mai ales dacă e vulnerabilă socio-economic, dacă provine dintr-o comunitate în care nu există nici măcar medic de familie”.