Fără a încerca să-l comparăm pe marele istoric şi om politic Nicolae Iorga cu actualul premier Emil Boc, trebuie să recunoaştem că între criza din anii 30 şi cea a zilelor noastre există foarte multe asemănări, atât la nivelul măsurilor luate de autorităţi, cât şi la cel al declaraţiilor. “Curbele de sacrificiu”, aşa cum s-au numit măsurile de reducere a salariilor şi a pensiilor în perioada crizei din 1931- 1933, au reprezentat, ca şi acum, o încercare disperată a autorităţilor de a face economii. La fel ca în zilele noastre, au fost urmate de un împrumut extern foarte mare, dar mai ales cu o dobândă care era la maximumul acelei perioade. Şi atunci, oamenii, nemulţumiţi, au protestat, iar autorităţile vremii păreau la fel de nepăsătoare la suferinţele lor.
Cea mai mare bancă a falimentat
Cum arăta situaţia economică din acea perioadă? “După anul 1920, leul se prăbuşise şi inflaţia monetară se accentuase. Specula monetară şi bursieră devenise omniprezentă, provocând mirajul unei îmbogăţiri rapide”, scrie istoricul de bănci Ştefan Petre Kirson în cartea sa, “Criza economică şi bancară din anii 1929-1933: Prăbuşirea Băncii Marmorosh Blank &Co”.
Punctul-cheie al crizei a fost falimentul, în 1931, al celei mai mari bănci din ţară, Marmorosh Blank&Co. Specialiştii apreciază că această instituţie bancară a reprezentat “Titanicul” civilizaţiei bancare româneşti. Statul român a intrat în incapacitate de plată şi a trebuit să ia măsuri dure pentru a-şi reveni. Ele au fost urmate de alte decizii de protejare a economiei, care au dus, până la urmă, la redresarea ţării. Astăzi însă… tocmai aceste măsuri cam lipsesc.
Măsurile aplicate în 1931 de guvernul condus de Nicolae Iorga sunt la fel precum cele luate de Executivul de azi
1931 Premierul Iorga i-a sfătuit pe învăţătorii nemulţumiţi să se arunce în mare
Disperaţi de micşorarea salariilor şi de scumpirea alimentelor, mai mulţi învăţători s-au dus la Mamaia, la locuinţa premierului Nicolae Iorga, pentru a-i cere acestuia să-i ajute. Conform analistului economic Dan Popa, se pare că Iorga le-ar fi răspuns sarcastic: “Dacă eraţi disperaţi, nu veneaţi în casa mea. Alături este marea” – o aluzie dură la faptul că ar fi putut să se sinucidă.
2010 «Aţi văzut vreun profesor să moară de foame din cauza salariului?»
Invitat la o emisiune de la postul B1, în urmă cu două luni, ministrul educaţiei, Daniel Funeriu (foto), a făcut o declaraţie şocantă: “Ştiu că salariile profesorilor nu sunt unele grozave, dar să nu mai spunem că profesorii mor de foame. Aţi văzut dumneavoastră vreun profesor sau vreun funcţionar al statului să moară de foame din cauza salariului?!”, l-a întrebat Funeriu pe moderator.
1931 «Pentru criză nu există medicamente monetare»
Victor Slăvescu, ministrul finanţelor în 1931: “Pentru criza economică nu există medicamente monetare… Este o falsă şi primejdioasă iluzie să-şi închipuie cineva că prin devaluarea monetară şi prin sporirea de semne monetare ajungem la o vindecare a crizei”, e decla- raţia economistului Victor Slăvescu, ministrul finanţelor din acea perioadă.
2010 «Statul e un om gras, iar economia, unul subţirel»
Traian Băsescu, actualul preşedinte al României: “Statul arată aşa, ca un om foarte gras, care s-a căţărat în spatele cuiva subţirel, iar asta e economia!”, a declarat, zilele trecute, preşedintele Traian Băsescu, referindu-se la cât de mari sunt cheltuielile făcute de stat pentru susţinerea bugetarilor, a pensionarilor şi a altor categorii sociale defavorizate.