CRONICĂ TV | Bine că n-am văzut cum pierde Ovidiu Anton!

Aşezându-ne sub acest spirit al acceptării şi ştiind că nu ne-ar folosi la nimic să murim de ciudă că nu s-a întâmplat ceva ce nu mai putem schimba, am zis şi eu, trăgând cu ochiul pe laptop la Eurovisionul de la Stockholm, că mai bine că n-a participat şi Ovidiu Anton. Şi ştiţi de ce? Fiindcă, oricât de frumos şi de emoţionant ar fi fost momentul lui artistic, tot s-ar fi pricopsit cu un loc codaş, care l-ar fi făcut să se enerveze şi să bodogănească, iar pe noi, publicul lui, cu bunătatea specific românească, să-l aşteptăm la aeroport şi să-l huiduim, apoi să-i găsim tot felul de vini pentru care a pierdut: că a şi falsat niţel acolo, înainte de refren, că era supercaraghios îmbrăcat într-o ţinută de designer nătăfleţ, că ar fi putut şi el să ţină vreo două săptămâni de Dukan înainte de competiţie, că toţi ceilalţi competitori erau oleacă mai supli decât el, că a avut o freză tâmpită şi nici n-a privit ca lumea în cameră, deci n-a putut convinge spectatorii din întregul mapamond să-l voteze.

Dar adevărul este că, să fim serioşi, Eurovisionul a fost, în ediţia de anul acesta, mai politic ca niciodată, şi nimeni şi nimic n-ar fi putut bate încărcătura mesajului piesei câştigătoare. Aşadar, la Eurovision n-au învins nici muzica, nici armonia, ci mesajul dramatic al unui text scris de cineva care a ştiut ce face abordând un subiect dureros, etern actual şi care calcă pe nervi marea Rusie, care, la rândul ei, calcă pe nervi o lume întreagă! Deci, dacă n-aţi văzut finala Eurovision – şi n-aţi văzut- o, că a fost tare complicat s-o găsesc pe nişte linkuri iscusite! – vă spun acum că a ieşit învingătoare Ucraina, cu piesa “1944”, interpretată de tătăroaica Jamala, care a zis aşa în cântecul ei: “Când vin străinii, intră peste tine în casă, te omoară şi spun că nu ei sunt vinovaţi!”, referindu-se la anexarea Crimeei şi la atrocităţile comise de Stalin.

Acum, să fim serioşi, faţă de Stalin, Piedone pare mic copil şi, comparativ cu Jamala, Ovidiu Anton pare mult mai vesel, aşa că nu ne rămâne decât să fim mulţumiţi că n-am participat şi astfel am scăpat de ruşine, de scandal, de înfrângere.

Aşezându-ne sub acest spirit al acceptării şi ştiind că nu ne-ar folosi la nimic să murim de ciudă că nu s-a întâmplat ceva ce nu mai putem schimba, am zis şi eu, trăgând cu ochiul pe laptop la Eurovisionul de la Stockholm, că mai bine că n-a participat şi Ovidiu Anton.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE