Culise de miliarde de dolari in sfera petrolului romanesc

Cursul evenimentelor care s-au succedat in ultimul timp pe piata petrolului din Romania poate indica faptul ca ne indreptam spre o situatie de cvasi-monopol. Cel putin acesta ar putea fi rezultatul intalnirilor de taina care se pare ca au loc cu regularitate intre personaje influente pe piata petrolului si altele cu greutate la nivel politic.

Anul 2005 a marcat o inversare a rolurilor intre Rafo si Petromidia. In perioada fostei guvernari rafinaria din Moldova a fost acuzata constant de favorizare din zona politica. Acelasi lucru se poate spune azi despre Rompetrol Rafinare, legatura stransa intre Dinu Patriciu si premierul Tariceanu nemaifiind un secret pentru nimeni. Compania magnatului liberal a beneficiat, o data cu schimbarea puterii, de o transformare a datoriei de 600 milioane $ in obligatiuni. Pe de alta parte, la Rafo s-a ajuns in situatia incredibila ca proprietarii sa se roage de autoritati pentru ca acestea sa accepte recuperarea creantelor! Pana in 2003, Rafo a acumulat datorii imense fata de buget. Propunerea reprezentantilor companiei este plata a 15 – 20 milioane $ la momentul inceperii negocierilor, urmand ca restul banilor sa fie platiti in circa 72 de rate lunare. E greu de crezut ca a venit ziua unei asemenea propuneri din partea rafinariei onestene, dar e si mai greu de inteles lipsa unui punct de vedere al premierului Tariceanu. Bodu, seful ANAF, declara ca “asteapta” unda verde de la Finante. De cealalta parte, Finantele “asteapta” o decizie a premierului, care “asteapta” o interpretare a cadrului legal. Toata lumea “asteapta”, nimeni nu vrea sa ia banii! Adica circa 200 milioane $ care ar putea fi folositi in proiecte de investitii. Care ar putea fi secretul din spatele acestei situatii hilare? Oare, interesele concurentei, cu larga intrare la varfurile guvernului?

In ipoteza in care rafinaria din Onesti ar fi declarata falimentara, ea ar putea fi achizitionata la un pret infim de alte companii petroliere de pe piata autohtona. Or, cei mai importanti competitori sunt grupul Petrom-OMV, care detine doua rafinarii, si Rompetrol, care opereaza cea mai mare unitate de procesare din tara, Petromidia. Legatura dintre cele doua firme petroliere e destul de stransa, avand in vedere ca prima investitie in Romania facuta de austriecii de la OMV a fost chiar in grupul Rompetrol, unde au detinut 25% din actiuni. Chiar si in ipoteza in care in urma falimentarii Rafo, compania nu ar fi cumparata de competitori, eliminarea celui de-al treilea mare producator de carburanti le-ar deschide calea acestora de a-i ocupa cota de piata. Deci, cine sa aiba interes ca Rafo sa functioneze?

Daca in spatele acestei condamnari la moarte lenta a Rafo se afla, asa cum s-a zvonit, interesele economice sustinute si prin prietenia dintre Dinu Patriciu si premier, tergiversarea din partea Fiscului capata o explicatie evidenta. Mai greu de anti-cipat este ce raspuns va da Guvernul oficialilor europeni care insista pe oferirea unui tratament egal tuturor concurentilor si pe recuperarea priporitara a datoriilor catre stat.

Urmărește-ne pe Google News