Cum a închis poliţia ochii în cazul traficanţilor care au adus tone de cocaină pe litoralul Mării Negre 

Când traficanţii au adus cocaina în România, poliţia a închis ochii de mai multe ori. Din complicitate sau din prostie. Azi, după şase ani, traficanţii sunt liberi, procesul nici măcar n-a început, iar singurii condamnaţi, doi cărăuşi, aşteaptă liberarea condiţionată. 

Cocaina adusă la țărm de valurile mării

Într-o sâmbătă de dimineaţă, pe 6 aprilie 2019, valurile mării au început să aducă la mal, în Mamaia şi-n Năvodari, „cărămizi” de câte un kilogram de cocaină. Zilele următoare, purtate de curenţi, pachetele cu droguri au ajuns pe tot litoralul, iar reţelele de socializare s-au umplut de glume, cu Narconstanța, Euforie Nord şi Nara Portiței.

● 1,8 tone de cocaină de puritate înaltă (90% concentrație) au fost găsite atunci, pe plajele şi în apa Mării Negre, conform DIICOT. Dar cantitatea reală confiscată, după cum vom vedea, e mai mare.

Autorităţile române s-au mobilizat. Nu era vorba de vreun ameţit prins cu o pastilă în buzunar sau cu două ghivece în balcon, ca în cele mai multe din dosarele DIICOT, era vorba de „cea mai mare captură de droguri din ţara noastră, din ultimii ani”, după cum anunţa chiar şeful Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate, chestorul de poliţie Adrian Lambrino. 

Recomandări

Rușii au spart linia forțelor ucrainene din Kursk și sunt aproape să le încercuiască. „Situația este foarte proastă”

Investigaţia a purtat numele de cod „Grimm Brothers” („Fraţii Grimm”, scriitori de basme – n.r.) şi a costat 700.000 de euro. În preţ a intrat şi o deplasare a anchetatorilor în Brazilia. „Por nada”, căci, după şase ani, de dosarul DIICOT s-a ales praful, iar autorităţile ţin la secret ce-au făcut cu tonele de cocaină capturate. 

Libertatea readuce în atenţia publică acest caz, pentru că el ilustrează perfect lupta autorităţilor române cu traficul de droguri. Am refăcut întreaga istorie a cazului, pe baza informaţiilor obţinute din rechizitoriu, din încheierile de cameră preliminară de la tribunalele Bucureşti şi Tulcea şi din surse deschise. 

Un traficant numit „Sheikul” şi cartelul ce domină comerţul cu cocaină din Europa

Cocaina ajunsă pe plajele din România venea tocmai din Brazilia, de la libanezul Joseph Nour Eddine Nasrallah, zis „Sheikul”.

Nasrallah are 58 de ani şi cinci condamnări pe viaţă în Liban, pentru infracțiuni legate de droguri. În Brazilia, e unul dintre cei mai mari traficanți. Presa din São Paulo dezvăluie că „Sheikul” şi-a ridicat în Valinhos un palat de 3.600 de metri pătrați, cu două etaje, lift şi cu coloane din marmură cu capiteluri aurite. Numai cada lui de baie, placată cu aur, valora 10 milioane de euro.

Recomandări

Povestea Alexandrei Kollontai, feminista care a luptat pentru recunoașterea Zilei Internaționale a Femeii. Susținea că satisfacerea dorinței sexuale ar trebui să fie la fel de simplă ca hidratarea

Printre partenerii de „afaceri” ai lui Nasrallah erau cei din Balkan Cartel, o grupare infracţională fondată, la începutul anilor 2000, de interlopi din fosta Iugoslavie care au emigrat în America Latină. Potrivit unei investigaţii publicate de Reuters, Balkan Cartel domină azi, pe cale maritimă, comerțul cu cocaină din Europa.

„În Balkan Cartel nu există o structură ierarhică strictă. Nu există naș”, declara pentru Reuters un fost oficial al Agenției Antidrog din SUA (Drug Enforcement Administration – DEA). Organizaţi în celule, aceşti infractori „cooperează şi cu grupări criminale din Bulgaria, Grecia și România”, dezvăluie jurnalistul sârb Sasa Djordjevic, care a investigat Balkan Cartel.

Recomandări

Milioane de euro date de partide pentru consultanță în 2024. Cine a plătit cel mai mult

La începutul anului 2019, potrivit DIICOT, cei din Balkan Cartel l-au contactat pe Nasrallah şi au comandat de la el 3 tone de cocaină, pe care urmau să le ducă în Europa.

Sacii cu cocaină, aduşi aproape de malul românesc de o navă ucraineană

Nasrallah a colectat cocaina de la furnizorii lui din Columbia şi a depozitat-o în apropiere de portul Belem din Brazilia. Iar pe 9 februarie 2019, drogurile au fost încărcate pe nava RB EDEN, cu pavilion Insulele Marshall, ce avea ca destinaţie portul Constanţa. 

Pe drum, cocaina a fost mutată de pe nava RB EDEN pe nava ucraineană SORMOVSKIY 121. Iar asta s-ar fi întâmplat, spun anchetatorii, în jurul datei de 7 martie 2019, între două porturi din sudul Turciei, aflate unul lângă celălalt. 

Cu tonele de cocaină la bord, nava ucraineană şi-a continuat traseul, iar pe 16 martie 2019 a intrat în apele Mării Negre. A doua zi, într-o duminică, între orele 12:30 și 14:19, ea s-a apropiat de malul românesc, în zona Deltei Dunării, şi nu a mai transmis semnal, dispărând de pe radar. Acela a fost momentul în care echipajul navei a aruncat în mare sacii cu droguri care erau protejaţi cu veste de salvare, pentru a pluti.

Marinarii, deveniţi martori protejaţi în anchetă, au povestit că au dus cocaină şi în alte ţări; procedura standard era ca sacii să fie aruncaţi în apă, la o distanţă de circa 20-30 de kilometri de ţărm, coordonatele geografice fiind stabilite prin GPS cu traficanţii. Drogurile erau apoi preluate de ambarcaţiuni mai mici, conduse de spanioli sau de albanezi, cu complicitatea unor localnici care cunoşteau zona.

Cum a picat sistemul de supraveghere al graniţelor, fix la momentul potrivit

Frontierele maritime româneşti sunt supravegheate, încă din 2009, cu ajutorul sistemului SCOMAR, ce „permite detectarea timpurie, urmărirea, recunoaşterea şi identificarea navelor ce desfășoară activităţi ilegale de trafic la Marea Neagră”, ne asigură Poliţia de Frontieră.

Cu ajutorul SCOMAR, poliţiştii pot vedea la peste 185 km depărtare în largul mării. Putea fi depistată nava ucraineană? Teoretic, da. Practic însă, radarele și camerele SCOMAR fuseseră oprite încă din 16 martie, adică din ziua în care nava cu cocaină intrase în apele Mării Negre. Aceasta este prima suspiciune de blat a poliţiei.

În registrele de informări operative ale Poliţiei de Frontieră (Grupul de Nave Sulina și Garda de Coastă) a fost consemnat, în dreptul zilei de 16 martie 2019, că sistemul de supraveghere e oprit, dar și că cei din conducere fuseseră informaţi despre asta.

DIICOT a verificat, în ancheta ce a urmat, dacă oprirea sistemului are vreo legătură cu traficul de cocaină. Procurorii spun că n-a fost vorba decât de nişte „disfuncții tehnice apărute în funcționarea SCOMAR”, deoarece „contractul ce avea drept obiect serviciile de mentenanță ale sistemului expirase din 2017, iar procedurile de licitație pentru achiziționarea acestor servicii, gestionate de către Ministerul Afacerilor Interne, erau încă în derulare”. 

Anul trecut însă, într-un răspuns furnizat la cererea jurnaliştilor de la context.ro, Poliţia de Frontieră preciza că, „începând cu anul 2009 şi până acum”, sistemul SCOMAR „a funcţionat neîntrerupt, defecţiunile tehnice înregistrate la diferitele echipamente, care intră în compunerea subsistemelor, nefiind de natură să genereze întreruperea funcţionării acestuia”. 

Aşadar, nu „disfuncțiile tehnice” au oprit sistemul de supraveghere. În 2017, când DIICOT spune că SCOMAR a rămas fără servicii de mentenanță, o investigaţie Libertatea dezvăluia, citând surse din Poliţia de Frontieră, că sistemul SCOMAR era închis sau stricat în mod deliberat, pentru a permite pescuitul ilegal de moruni, ale căror icre negre se vând cu 1.000 de euro kilogramul.

În cazul „cocainei de la Marea Neagră”, vorbim despre o „marfă” ce valorează sute de milioane de euro pe piaţa traficanţilor de droguri.

Cine sunt scafandrii care au cules cocaina din Marea Neagră

Cei care aveau misiunea de a recupera „marfa” ce plutea pe luciul mării erau spaniolii din echipa condusă de Pedro Leon Palacios, zis şi „El Jefe” („Şeful” – n.r.). DIICOT îl plasează în eşalonul superior al grupului infracţional organizat, alături de Joseph Nasrallah.

„El Jefe” avea 46 de ani şi un cazier bogat în Spania, pentru înșelăciune, fals în acte și infracțiuni la regimul rutier. În subordinea lui erau patru spanioli, scafandri autorizați, la care grupările de crimă organizată din ţara lor apelau în mod frecvent pentru operațiuni similare. Lor li s-au alăturat şase români şi un ucrainean stabiliţi în Spania. 

Pe 10 martie 2019, cu o săptămână înainte ca drogurile să fie aruncate în mare, doi dintre ei, Gabriel Manole şi Iosif Şugar, au venit în România, pentru a pregăti terenul. Au închiriat maşini, un apartament de trei camere în Mamaia şi au făcut rezervări pentru două pensiuni, în Tulcea: una în Nufăru şi alta în Bălteni. 

Două zile mai târziu, în România ateriza „El Jefe”. Era însoţit de concubina lui, românca Iuliana Matei, dar şi de fratele lui mai mic, Juan Leon Palacios, care avea cinci condamnări pentru furt, în Spania.

În aceeaşi zi, pe Otopeni au ajuns şi Alexandru Postolea împreună cu Jesus Calero, condamnat pentru tâlhărie. Curând, li s-au alăturat Augustin Pălăcean, cumnatul lui Iosif Şugar, Claudiu Alexandru, ucraineanul Rostyslav Kirnos şi Domenech Duran. Ultimul avea cazier pentru trafic de droguri, ultraj şi infracțiuni la regimul rutier.

După ce grupul s-a reunit, „recuperatorii” de droguri au intrat în acţiune. Mai întâi, au cumpărat două bărci cu motor, pe care au plătit 10.000 de euro şi, respectiv, 23.500 de euro. Apoi, au închiriat din Bucureşti două dubiţe, cu care urmau să transporte sacii cu droguri aduşi la mal.

Iar vineri, pe 15 martie, au mers în zona Deltei Dunării şi au închiriat, pentru zece zile, cele două pensiuni rezervate. Ambele erau pe malul brațului Sfântu Gheorghe. Spaniolii le-au spus localnicilor că vor să meargă la pescuit, aşa că şi-au adus cu ei cele două bărci cumpărate, iar a doua zi, pe 16 martie, au plecat cu ele în recunoaştere. Când s-au întors, au scos dintr-o barcă obiectele voluminoase, pentru a face loc sacilor cu droguri, şi toată operaţiunea a rămas înregistrată pe camerele video de la pontonul din Nufăru.

„Nu păreau a fi pescari”, recunosc poliţiştii care s-au întâlnit cu traficanţii

Duminică, pe 17 martie, în jurul orei 13:00, cele două bărci au luat-o în jos, pe brațul Sfântu Gheorghe, navigând spre gura de vărsare a Dunării. Într-o barcă erau Manole şi „El Jefe”, iar în cealaltă – Duran şi fratele lui „El Jefe”. Chiar în acele momente, echipajul de pe nava ucraineană arunca în mare sacii cu cocaină, în timp ce sistemul de supraveghere SCOMAR era mort.

Cele două bărci au fost oprite la pontonul poliției de frontieră din Sfântu Gheorghe şi, pentru că una din ele nu avea număr de înmatriculare, poliţiştii au cerut să vadă actele. Manole făcea pe translatorul, în timp ce spaniolii povesteau că merg să alimenteze bărcile, iar apoi vor pleca pe mare, la pescuit. „Erau îmbrăcați destul de subțire pentru acea perioadă a anului, nu aveau pelerine de ploaie și nu păreau a fi pescari”, au recunoscut poliţiştii, ulterior, în anchetă.

Însă atunci, susţin ei, nu li s-a părut nimic suspect. Mai mult, poliţiştii au consemnat în registre că „El Jefe” (Pedro Leon Palacios) ar avea permis de conducere pentru ambarcațiune categoria C, deşi, în mod legal, el nu deținea un astfel de permis. 

Poliţiştii de frontieră mai spun că au raportat la Grupul de Nave Sulina, dar și celor de la SCOMAR, datele de identificare ale celor două bărci şi ale pasagerilor lor, dar „în registrele de informări operative de la cele două unități nu există înregistrări asupra acestor aspecte la data de 17.03.2019”, se arată în rechizitoriul DIICOT. Tot ce s-a întâmplat în acea duminică e a doua suspiciune de blat al poliţiei cu traficanţii.

Un poliţist de frontieră a folosit barca traficanţilor pe post de taxi

În timpul acelui „control”, unul dintre poliţişti l-a întrebat pe Manole dacă, la întoarcere, n-ar putea să-l ducă şi pe el cu barca până-n Tulcea. Iar Manole a fost de acord.

După ce au bătut palma, cele două ambarcaţiuni şi-au continuat traseul. Au alimentat, apoi au plecat spre mare, unde sacii cu droguri pluteau deja pe apă. Şi, conform imaginilor de pe camerele video de la staţia Peco din Sfântu Gheorghe, ei s-au întors din larg după trei ore. 

Una dintre bărci a rămas acolo, legată la ponton. Cealaltă, în care se aflau „El Jefe” şi translatorul Manole, a oprit la poliția de frontieră, de unde l-au luat pe cel care-i aştepta şi l-au dus până în municipiul Tulcea.

DIICOT spune că a verificat dacă polițiştii de frontieră au avut vreo complicitate cu traficanţii de droguri. În zilele în care s-au plimbat cu bărcile prin Sfântu Gheorghe, Gura Portiței și Musura, traficanţii au interacţionat cu patru poliţişti de la Garda de Coastă Constanța, care, „potrivit propriilor declarații, neinfirmate în mod indubitabil de mijloacele de probă administrate, nu au detectat un comportament suspect al inculpaților”, spun procurorii.

Dar ancheta în cazul poliţiştilor de frontieră a fost clasată pentru că, explică DIICOT, „acțiunile/inacțiunile acestora nu au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege, lucrătorii de poliție neavând reprezentarea caracterului infracțional al activităților derulate de inculpați”, iar „eventualele abateri de la conduita prescrisă de normele interne ale M.A.I. pot constitui temei pentru angajarea răspunderii disciplinare a polițiștilor.”

Apelul telefonic către mama moartă, cu mesajul „băiatul ei e bine”

A doua zi după interacţiunea cu Poliţia de Frontieră română, spaniolii au început operaţiunea de recuperare a cocainei. Luni dimineaţa, pe 18 martie 2019, „El Jefe”, concubina lui şi Manole au plecat într-o barcă spre mare. Pe drum, ei au fost legitimaţi din nou de polițiştii de frontieră. 

Când s-au întors din larg, cei trei au acostat la pontonul stației Peco, unde s-au întâlnit cu fratele lui „El Jefe” și cu Duran. Apoi au mers cu toţii la un magazin din Sfântu Gheorghe, de unde au cumpărat de mâncare, dar şi vreo 30 de saci şi sacoşe din rafie. S-au aşezat la o masă, pe terasa magazinului, iar Duran a rugat-o pe vânzătoare să-i dea telefonul ei, ca să sune pe cineva. Cel apelat nu i-a răspuns, iar vânzătoarea, amabilă, a întrebat ce ar trebui să spună, în caz că acel om o va suna înapoi.

„N-o să sune, că e bătrână mama”, i-a răspuns Duran, „dar dacă sună, să-i spuneţi că băiatul ei e bine”.

Era un mesaj codificat, sunt convinşi anchetatorii, pentru că mama lui Duran murise de mult, iar „băiatul e bine” nu putea să însemne decât că „totul merge conform planului”.

După ce au verificat prognoza meteo pe telefonul vânzătoarei, traficanţii s-au urcat în cele două bărci şi au plecat. Iar în jurul orei 16:00, înainte de a ieși în largul Mării Negre, au trecut pe la pontonul Poliției de Frontieră.

Cum au fost cărate drogurile din mare cu bărcile, pe sub nasul poliţiei

După lăsarea întunericului, cei cinci au început să adune sacii cu cocaină din apele mării şi să-i încarce în bărci. Drogurile erau aduse în zona plajei din Sfântu Gheorghe, de unde ceilalţi membri din gruparea „recuperatorilor” le preluau, în maşinile de teren închiriate, și le transportau în zona carierei de piatră de lângă Zebil (Tulcea). 

DIICOT nu spune câte drumuri au făcut cele două bărci în acea noapte de 18/19 martie. Nu s-a putut stabili asta, pentru că în registrul de la punctul de lucru al Poliției de Frontieră din Sfântu Gheorghe, în dreptul zilei de 19 martie 2019 nu există nicio mențiune scrisă despre vreuna din cele două bărci sau despre ocupanţii lor. 

Doi polițişti de frontieră au declarat în anchetă că în acea noapte au văzut cum una dintre bărci urca pe brațul Sfântu Gheorghe, dar n-au mai oprit-o ca să facă verificările necesare. Ei povestesc că au comunicat de la distanță cu Manole, care le-a spus că cealaltă ambarcaţiune „a rămas în zona Perișor, la pescuit”. Era a treia oară când poliţiştii închideau ochii în faţa traficanţilor, care au cărat drogurile pe sub nasul lor.

Căci atunci când vorbea cu ei din barcă, Manole stătea pe sacii cu cocaină. Iar cealaltă ambarcaţiune, care „pescuise” şi ea droguri toată noaptea, nu era în Perișor. Se răsturnase, din cauza supraîncărcării și a valurilor puternice, în dreptul plajei din Sfântu Gheorghe. Pe fundul ei dublu era aproape o tonă de cocaină. 

După naufragiu, traficanţii au intrat în panică, iar a doua zi, patru dintre cei ce transportau drogurile la cariera de piatră şi-au făcut bagajele şi au plecat spre Aeroportul Otopeni. Au făcut însă rapid cale întoarsă, după ce au primit ordin, prin telefon, să recupereze cât mai mult din „marfă”.

Miercuri dimineaţă, pe 20 martie, „El Jefe”, Manole şi încă o persoană rămasă neidentificată au ieşit din nou în largul mării, cu barca rămasă, pentru a mai recupera din sacii cu cocaină ce pluteau pe apă. Iar în imaginile de pe camerele video de la staţia Peco se observă cum barca se întoarce din larg „supraîncărcată, deplasându-se greoi” şi cum „motorul scotea un fum gros, semn al încărcăturii mari pe care o transporta”, notează anchetatorii.

În aceeaşi zi, spre după-amiază, Manole şi Iosif Şugar au mers la Tulcea, de unde au cumpărat o drujbă, două topoare, un baros şi mănuși antiînțepături, cu care s-au întors în Sfântu Gheorghe şi au început să decupeze barca naufragiată, pentru a scoate cocaina dinăuntru. 

Şi-n timp ce „recuperatorii” încercau să minimizeze pagubele, în acţiune intra şi echipa „transportatorilor”, formată din sârbii ce aveau misiunea de a scoate drogurile din România. 

Cine sunt sârbii care scoteau cocaina din România cu TIR-ul 

Coordonatorul echipei era Predrag Stojic, de 48 de ani. Membru al lumii interlope din Serbia, Stojic avea cazier pentru mai multe furturi calificate, posesie ilegală de arme de foc și furt auto. El e cel care, spun anchetatorii, asigura legătura cu Balkan Cartel.

Stojic a ajuns în România luni, pe 18 martie 2019, adică imediat după ce sacii cu cocaină fuseseră aruncaţi în mare de pe nava ucraineană. Sârbul s-a cazat la un hotel din oraşul Tulcea şi a rămas în stand-by. 

Noaptea, a naufragiat una dintre bărcile încărcate cu droguri, iar a doua zi, Stojic i-a chemat urgent pe şoferii sârbi ce urmau să transporte drogurile. Tode Krstic şi Nenad Cvetkovic au intrat în România cu TIR-urile în aceeaşi seară, pe la vama Stamora Moravița şi, respectiv, Porțile de Fier I. În apropiere de Bucureşti, cei doi s-au întâlnit într-o parcare, apoi au mers unul după altul spre Tulcea.

Miercuri dimineaţa, pe 20 martie, Stojic a mers la Sfântu Gheorghe, ca să verifice cât de mari sunt daunele. Proprietarul bărcii care l-a dus acolo, contra cost, le-a declarat anchetatorilor că sârbul vorbea în engleză şi că, tot atunci, l-a rugat să-i găsească o hală, „pentru două săptămâni, maxim o lună”, unde ar putea depozita „două TIR-uri și o dubiță”.

După ce l-a dus în Sfântu Gheorghe, Stojic a plecat spre plajă, a stat acolo trei ore, apoi s-a întors în Tulcea şi i-a aşteptat pe şoferii sârbi, direcţionându-i pe traseu. Seara, aceştia au ajuns cu TIR-urile în parcarea unui depozit de lângă satul Zebil. 

Era trecut de miezul nopţii când în acea parcare au venit Manole şi încă un român din Spania, cu o dubiţă albastră în care se aflau 30 de saci albi, din rafie, cu pachete de cocaină. După vreo oră şi jumătate, a apărut şi Stojic. A urcat în cabina TIR-ului lui Tode Krstic, a vorbit cu el, apoi au mers împreună şi au verificat dubiţa, iar la ora 5:57, Stojic a plecat din parcare singur, pe jos. 

A doua zi, susţin anchetatorii, sacii cu droguri au rămas în dubiţa lăsată în parcare, nesupravegheată, iar cei doi şoferi sârbi au plecat spre Tulcea, cel mai probabil pentru a se întâlni cu Stojic. S-au întors seara, în jurul orei 20:00, au dus dubiţa în spatele unui TIR şi au mutat în el sacii cu droguri. Dar, după ce au terminat treaba, cei doi sârbi s-au luat la ceartă şi au început să care sacii înapoi în dubiţă. 

Paznicii unui depozit din Zebil, mai tari decât toată Poliţia Română 

Auzind gălăgia făcută de sârbi, unul dintre paznicii de la acel depozit s-a apropiat tiptil. Mai întâi, a văzut sacii din rafie, apoi a observat cum unul dintre şoferi a încuiat dubiţa şi a lăsat cheia pe o roată a maşinii. Când sârbii au urcat în TIR-uri şi au plecat nervoşi spre Tulcea, era ora 20:40.

Paznicul a bănuit că e ceva necurat cu sacii aceia, aşa că şi-a chemat un coleg şi împreună au mers la dubiţă, au luat cheia de pe roată, au descuiat şi au dat de saci. Curioşi, au dezlegat unul, au luat dinăuntru un pachet, au încuiat la loc şi au plecat, lăsând cheia de unde o luaseră. Imaginile cu paznicii în acţiune au rămas înregistrate pe camera de supraveghere video din acea parcare.

Pachetul luat de ei era de dimensiunea unei cărţi de citit. Băgat într-un balon roşu din cauciuc, ca să-l protejeze de apă, pachetul era învelit la interior în două rânduri de folie din plastic şi avea lipită o etichetă pe care scria „CARTIER”. 

Cu un briceag, paznicii au tăiat pachetul într-un colț și au văzut că înăuntru e un praf alb. „O fi sare? O fi făină?”, s-au întrebat ei și-au testat, descoperind că praful „avea miros și gust înțepător”. Au anunțat imediat poliția de la Postul din Sarichioi şi au predat pachetul ce conţinea un kilogram de cocaină. Iniţial, de teamă să nu fie acuzaţi de furt, paznicii au susţinut că au găsit acel pachet lângă un gard, în parcare.

Într-o conferinţă de presă organizată câteva zile mai târziu, prin care anunţa succesul operaţiunii de capturare a peste o tonă de cocaină, Felix Bănilă, şeful DIICOT de atunci, preciza că „în seara zilei de miercuri, 20 martie 2019, pe raza unei localități din judeţul Tulcea, dintr-o dubiţă înmatriculată în România a fost pierdut, cu ocazia manipulării, un pachet ambalat conţinând un kilogram de cocaină”.

Dar în rechizitoriu, anchetatorii susţin că asta s-ar fi întâmplat nu miercuri, ci joi, pe 21 martie 2019, ceea ce indică cel puţin o lipsă de acuratețe în prezentarea faptelor. 

Cert e că paznicii au anunţat poliţia imediat – pe 20 martie (în varianta şefului DIICOT) sau pe 21 martie (în varianta rechizitoriului) -, dar procurorii de la DIICOT Tulcea au fost sesizaţi și au deschis dosar penal abia pe 22 martie. Şi-n tot acest timp, irosit de anchetatori, traficanţii şi-au pierdut urmele, cu tot cu cocaina adusă pe mare. Iar asta e o altă suspiciune că autorităţile române au închis ochii. 

Declaraţia unui cărăuş: Poliţistul l-a somat cu arma, să se întoarcă după droguri

După ce paznicii au luat mostra de cocaină din dubiţă, sârbii au revenit cu TIR-urile în parcarea depozitului. În ancheta ce-a urmat, unul dintre şoferi, Tode Krstic, a declarat că Stojic, care i-ar fi chemat în România doar pentru „un transport de cărți și tablouri”, le-a blocat drumul şi le-a cerut să se întoarcă după droguri. 

La proces, Krstic a adăugat că „în maşina care ne-a oprit se afla o persoană îmbrăcată în uniformă pe care scria «Poliţia», în limba română. M-a întrebat dacă am încărcat marfa, a scos un pistol şi m-a convins să ne întoarcem şi să încărcăm marfa”. Judecătorul a admis că această „variantă este probabilă”.

Întorşi în parcare, şoferii sârbi au încărcat sacii în TIR-ul condus de Krstic. Atunci au observat că unul era dezlegat şi au anunţat asta mai departe. În aceeaşi noapte, Manole şi celălalt român din Spania au venit să ia dubiţa, şi atunci l-au întrebat pe unul dintre paznici dacă n-a găsit ceva suspect în spatele TIR-ului ce fusese parcat acolo. Iar paznicul i-a asigurat că nu. 

Mai târziu, prin august 2019, cei trei paznici angajaţi la depozit le-au declarat anchetatorilor că şoferii sârbi le-ar fi promis câte 5.000 de euro de fiecare, dacă nu vor dezvălui nimic din ce văzuseră în acea noapte.

Poliţia n-a reuşit să depisteze în trafic TIR-ul dispărut cu o tonă de cocaină la bord

Cei doi şoferi sârbi au plecat din Zebil pe 22 martie, la ora 1:07. Au mers spre Tulcea, iar apoi spre Ploieşti, unde au oprit şi au mutat sacii cu cocaină în TIR-ul condus de Nenad Cvetkovic. Poliţia n-a mai găsit nimic din acest transport. 

Tode Krstic a fost depistat în trafic abia pe 23 martie dimineaţa, în staţiunea Buşteni. TIR-ul lui era curat. Abia după două luni, anchetatorii au descoperit că, în plafonul semiremorcii, sârbul avea un compartiment secret în care puteau fi ascunse drogurile. Dar acolo nu mai era nimic.

Nenad Cvetkovic a fost prins în dimineaţa de 24 martie, la vama Porţile de Fier I. Era într-o maşină, alături de alţi trei cetățeni sârbi. Dar unde era TIR-ul condus de el? 75 de zile l-a căutat poliţia, în zadar. Şi l-a găsit doar după ce sârbul, aflat în arest, le-a indicat zona industrială a oraşului Buzău, cu locaţia exactă a TIR-ului şi cu extrase de pe Google Maps. Şi-n acest autotren exista un compartiment secret montat deasupra semiremorcii, însă drogurile dispăruseră! 

Cu ajutorul imaginilor de pe camerele video ale CNAIR, poliţiştii au refăcut traseul TIR-ului care căra cocaină pe drumurile patriei. Aşa s-a descoperit că, în seara de 22 martie, Cvetkovic a mers până în oraşul Brăila. A doua zi, imediat după ce colegul lui a fost arestat în Buşteni, Cvetkovic şi-a abandonat TIR-ul şi a devenit pieton.

Ulterior, autotrenul a fost preluat din Brăila de alţi membri ai reţelei, aparent rămaşi neidentificaţi. Aceştia au descărcat drogurile şi apoi, pe 20 mai 2019, au dus TIR-ul din Brăila până-n oraşul Buzău.

Trebuie remarcat că întreaga operaţiune s-a desfăşurat, conform imaginilor CNAIR, pe un drum naţional, DN2B, într-o zi de luni, la prânz, atunci când, teoretic, toată Poliţia Română căuta TIR-ul dispărut cu o tonă de cocaină la bord. De data aceasta, nu este o suspiciune, ci o dovadă clară de lipsă de profesionalism a poliţiei.

Singurii acuzaţi: doi agenţi de la Rutieră care au luat mită câte 1.000 de euro

Pe 21 martie, cu câteva ore înainte ca drogurile să fie încărcate în TIR, echipa „recuperatorilor” din Spania a părăsit România, prin Aeroportul Otopeni. Singurii care au plecat cu maşina au fost „El Jefe” şi concubina lui, Iuliana Matei, care i-au dat 500 de euro unui localnic, ca să-i ducă până-n Bucureşti. Maşina acestuia tracta peridocul pe care se afla barca rămasă întreagă. Înăuntrul ei erau 3 kg de cocaină. 

Când s-au apropiat de Bucureşti, pentru că remorca avea o defecţiune la sistemul de semnalizare şi exista riscul să fie opriţi în trafic pentru asta, au decis să o lase într-o parcare de pe Autostrada Soarelui. Ajunşi în Capitală, cei doi au găsit un taximetrist care i-a dus până în Mogoşoaia, de unde Iuliana Matei şi-a luat maşina (un Audi A6, cu numere de Spania), iar apoi, cu taximetristul la volan, s-au întors în parcare, au luat barca şi au pornit spre Bucureşti.

Era puţin trecut de miezul nopţii când, pe centura Capitalei, au fost opriţi în trafic de un echipaj de la IPJ Ilfov, compus din agenții șefi adjuncți de poliție Constantin Cătălin Popaene şi Costinel Tudorel Bobîrnea. Ei au constatat că peridocul avea o problemă tehnică, iar taximetristul nu avea permisul necesar pentru a-l conduce. Ca să scape, „El Jefe” şi concubina lui le-au dat celor doi polițişti câte 1.000 de euro.

Apoi şi-au văzut de drum şi au ajuns în comuna Chiajna, din Iflov, unde au lăsat remorca în parcarea unei stații Peco, iar ei au înnoptat la un hotel din apropiere. A doua zi, pe 22 martie, „El Jefe” şi concubina lui au plecat cu maşina mai departe, spre Spania, abandonând în parcare barca, cu tot cu droguri.

Că poliţiştii au luat mită s-a descoperit după ce taximetristul, ale cărui convorbiri au fost interceptate, pentru a se verifica legătura cu traficanţii, le-a povestit prietenilor lui tot ce s-a întâmplat în acea noapte. Apoi, el însuşi a recunoscut în anchetă că a fost martor la darea şi luarea de mită. 

Puşi sub acuzare, Popaene şi Bobîrnea au fost luaţi la puricat şi aşa s-a aflat că ei au comis şi fals în declaraţii, pentru că nu trecuseră în declaraţiile de avere banii obținuţi din jocurile de noroc (primul – 28.510 de lei şi 10.980 de lei, iar al doilea – 693 de lei).

În tot dosarul „Cocainei de la Marea Neagră”, în care au existat, de la început şi până la sfârşit, mai multe suspiciuni de blat ale poliţiştilor cu traficanţii, cei doi agenţi sunt singurii puşi sub acuzare. 

DIICOT spune, în acelaşi rechizitoriu prin care a dispus clasarea în cazul poliţiştilor de frontieră, că dacă Popaene şi Bobîrnea „nu ar fi abdicat de la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în schimbul obținerii unor foloase materiale, ar fi facilitat identificarea și prinderea în timp util a participanților la infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat și trafic intern și internațional de droguri de mare risc”.

Traficantul care a urmărit din umbră descoperirea bărcii naufragiate 

După ce spaniolii au părăsit România, Predrag Stojic a fost ultimul rămas în zona Deltei Dunării. În dimineaţa de 22 martie, el a închiriat o ambarcaţiune care l-a dus din nou în Sfântu Gheorghe. A ajuns acolo la ora 10:30 şi a plecat în direcţia plajei lângă care naufragiase barca încărcată cu aproape o tonă de cocaină.

La ora 15:18, sârbul l-a sunat pe proprietarul bărcii închiriate şi i-a cerut să vină şi să-l ia de la locul de întâlnire din Sfântu Gheorghe. „Cu puţin timp înainte”, explică procurorii în rechizitoriu, „ambarcaţiunea răsturnată fusese depistată de lucrătorii de poliţie, iar cetăţeanul sârb a realizat că nu mai are nicio şansă să recupereze drogurile, existând şi riscul să fie descoperit în zonă”.

Libertatea dezvăluia atunci că barca nu „fusese depistată de lucrătorii de poliţie”, ci de un localnic care, în acea dimineaţă, în jurul orei 11:00, mergea cu căruţa pe plajă, în căutarea obiectelor aduse de furtună la mal. 

Barca răsturnată se afla într-o zonă de plajă, la doar patru metri de ţărm. Trei zile la rând, niciun poliţist n-a zărit-o. A văzut-o bărbatul cu căruţa. L-a sunat pe fiul lui, care, culmea, lucra la Poliția din Sfântu Gheorghe, şi aşa a început toată ancheta fraţilor Grimm. 

Sârbul Stojic, care a asistat la descoperirea bărcii naufragiate, a mers în Tulcea, s-a urcat în maşina cu care venise în România şi a condus fără oprire spre graniţa cu Serbia, pe care a trecut-o în noaptea de 22/23 martie, la ora 0:56. 

În prezent, Predrag Stojic, dar şi fraţii Leon Palacios şi Domenech Duran sunt daţi în urmărire de Poliţia Română.

VA URMA: Cum s-a făcut praf dosarul „Cocaina de la Marea Neagră” 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro