MENIU CAUTĂ

Narcos Delta Dunării! Reportaj realizat de Patrick André de Hillerin în locul unde s-a capturat o tonă de cocaină

Patrick André de Hillerin

„România e țară de tranzit, România e țară de tranzit!”. E mantra pe care mi-o îngân în drum spre Sfântu Gheorghe, Tulcea, locul unde s-a făcut o captură-record de droguri de mare risc: 1.040 de kilograme de cocaină.

Sunt pe Delta Expres 2, una dintre navele semirapide ale Navrom Delta Tulcea. Un catamaran. Mașinistul e ușor nervos. Câțiva domni care s-au urcat pe navă la Tulcea, ca și mine, oblăduiesc un bidon de 10 litri de vin și-l tachinează: „Nu vrei să bei cu noi? Ești pe medicamente?”. „E pe prafuri”. Ha-ha.

Este prima și ultima aluzie la cocaină pe care o aud timp de trei-patru ore. În definitiv, a trecut o săptămână de la marea captură.

De la 44,01 kg la 1.040 kg în doar un an

Pe 11 februarie 2019, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) și-a prezentat raportul de activitate pentru 2018. A fost un an bun. DIICOT a avut 144 de angajați de sex masculin și 125 de angajați de sex feminin. Există egalitate de șanse. Ce caută datele astea într-un raport de activitate al unor procurori? Nu întrebați…

Tot în 2018, DIICOT a indisponibilizat, în vederea confiscării, 44,01 de kilograme de droguri de mare risc. Wow. Și dacă dai cu mătura prin câteva cluburi din Mamaia, într-o seară, tot strângi mai mult.

România e țară de tranzit, România e țară de tranzit!”. Să nu uit asta, e important.

Pe 22 martie 2019, pe plaja de la Sfântu Gheorghe a fost găsită peste o tonă de cocaină. Drog de mare risc. Cât ar indisponibiliza DIICOT în vederea confiscării în 23 de ani de activitate de acum înainte, bazat pe raportul de activitate pentru 2018.

România e țară de tranzit!”.

Avem cu ce, dar nu

Dacă aș căuta pe Google cât costă un gram de cocaină, acum, în 15 minute aș avea la ușă un agent sub acoperire, încercând să-mi vândă, iar în 20 de minute aș fi în dubă. În jumătate de oră ați afla de la o televiziune că mă droghez. Aaa, vreți o tonă? Nu-i bai, vă sunăm noi. Cândva. Bine că n-am bani nici măcar pentru un gram.

De aia ”România e țară de tranzit!”, că nu poți lua un gram de cocaină cu VGM (venitul minim garantat). Nu, nu eu. Eu câștig ceva mai bine, dar tot nu-mi permit. În plus, am o problemă cu drogurile. Le urăsc. Am văzut oameni OK care au luat-o razna de la ”iarba care nu dă dependență”. Nici nu vreau să-mi imaginez cum ar fi dacă România nu ar fi doar o țară de tranzit pentru drogurile de mare risc.

Dar România nu are nevoie de Google pentru a depista traficanții de droguri de pe plajele ei.

România a investit mulți bani pentru a-și securiza granițele, inclusiv cele maritime. Pe tot litoralul Mării Negre funcționează, din 2009, un sistem numit SCOMAR: Sistemul Complex de Observare, Supraveghere și Control al Traficului la Marea Neagră. Am zis că funcționează? Mea culpa. Am mințit. Prima și ultima dată în acest text.

Vine poliția și-mi ia… Dacă are cu ce veni

Sunt în Sfântu. E vineri după-amiază. Probabil e cam târziu. Aș fi vrut să-i felicit pe polițiștii care au ajuns primii la fața locului, eroii care au împiedicat intrarea în țară a unei tone de cocaină.

Dar e închis. Sediul poliției. E închis. Poliția din Sfântu Gheorghe are sediul la parterul unui bloc. Bine că n-are geamuri mari, ca magazinele care, pe vremuri, funcționau acolo. Ar fi fost sparte.

Sediul și mașina poliției din Sfântu Gheorghe

Lângă sediul Poliției zace (exact ăsta e cuvântul) un ARO. Cu număr de MAI. Deci sigur e al Poliției. Dar ARO nu se mai fabrică de aproape 20 de ani. Ce eroi, totuși… Să meargă cu rabla aia pe plajă. Și cu cauciucurile alea dezumflate. Mi-am amintit de raidurile noastre spre Dakar. Și noi scădeam presiunea în pneuri pentru a merge mai bine pe nisip. Se pricep oamenii.

Înapoi cu o săptămână

Nu, oamenii nu se pricep. ARO-ul ăla chiar nu merge. Și nici nu înspăimântă pe nimeni.

Pachet cu droguri pe plaja de la Sfântu Gheorghe, 22 martie

Atunci când, pe 22 martie, a sunat nea Mircea Cladiade la Poliție, că a găsit o barcă răsturnată în mare, nu cu ARO-ul s-au dus polițiștii la fața locului. S-au dus cu un Mitsubishi, dintre alea care, vara, plimbă trocariciul până la plajă (altă poveste, nu v-o spun acum).

Bun, deci nea Mircea Cladiade a sunat la poliție. El era cu căruța pe plajă. Cică așa se distrează el. N-am reușit să aflu de ce și cum. Nu mai vrea să vorbească cu presa. Dar atunci, pe 22 martie, nu chiar dimineața, a sunat la poliție. Ptiu, iar nu spun tot adevărul. L-a sunat pe fii-su, pe Silviu.

Care lucrează la Poliție.

Iar poliția, adică Silviu Cladiade și șeful lui, Viorel Ivanov, s-a deplasat la fața locului. Cu un Mitsubishi, cum ziceam. Imediat după ei a venit primarul, adus de un Subaru (cred). Albastru (știu sigur). Nu contează (sunt de acord).

Viorel Ivanov, șeful de post din Sfântu Gheorghe

O tonă de coca și nimic mai mult

Nimeni, niciodată, în nici un univers, nu vine direct cu o tonă de cocaină la primul transport. Nu vorbesc despre filmele pe care, dacă plătim, le putem vedea pe Netflix. Vorbesc despre realitate. Nu e pe Netflix. Ghinion.

Barca aia cu fund dublu, aia care s-a răsturnat pe plaja de lângă Sfântu, a fost un accident. Dacă nu se întâmpla, nu aflam că pe Marea Neagră se aduc droguri de mare risc. Pentru că, de fapt, nici nu vrem să aflăm. Căci ”România e țară de tranzit!”.

În centru, proprietarul/fiul proprietăresei „pensiunii” Tamara, unde au stat traficanții

Am în rucsac un aparat foto destul de scump. Nu-l scot și nu l-am scos de acolo deloc. Pentru că mi-am dat seama unde au eșuat colegii de la Antene. Nu-i vina lor. E meseria lor. Filmează, iar pentru asta au nevoie de o cameră video. Greșit. Nu aici, nu în locul în care toată lumea trăiește cât mai ferit de cameră, nu în locul unde un fost șef al SIE a încasat zeci de mii de euro pentru a face campanie unui candidat la primărie.

SCOMAR bate până la 100 de mile marine

Trag de niște beri pe terasa de lângă primărie, așteptând ora la care mă întâlnesc, în altă parte, cu o sursă. Am noroc. E sâmbătă, dar primarul lucrează. Vine la primărie să facă bugetul. Dar face un detour pe la terasă. ”Ce faceți, mă? Frontiera lucrează din greu, da voi nimic!”. E o glumă. Știe și el că nu va dura mult. Bine, depinde cum definim multul. Șeful de post, care a lipăit niște Heineken la 33, îi spune că ”Ha, o să dureze o lună și gata!”. Măcar l-am identificat. El e. Viorel Ivanov, omul în care stă integrarea noastră în Schengen.

Stația de senzori SCOMAR din Sfântu Gheorghe

Bine, nu doar în el, ci în tot sistemul care nu funcționează. Cu SCOMAR cu tot. Scrie pe poarta SCOMAR că nu ai voie să faci poze. Am făcut. Dacă nu m-au depistat pe mine, la câțiva metri, cum dracu i-ar depista pe ăia care încalcă frontiera? Bine, când am făcut eu poze, SCOMAR funcționa. În noaptea în care cineva încerca să aducă droguri în România, SCOMAR era într-o convenabilă revizie.

Știți până unde bate SCOMAR? până la 100 de mile marine. Practic, nimic n-ar putea trece pe sub nasul lui.

Și, totuși, a trecut

Barca răsturnată pe plajă pe 22 martie conținea aproximativ o tonă de cocaină, într-un fund dublu. Cum am mai zis, nimeni nu aduce o asemenea cantitate la o primă încercare. Dar, să zicem.

În aceeași zi, la fix orele alea, SCOMAR, garanția noastră pentru intrarea în Schengen, nu funcționa. Cum, naiba să-l ia, nu funcționează nici când femelele de sturion ar vrea să-și lase icrele mai sus, pe Dunăre, nici când… De fapt, mai mult nu funcționează decât da.

Stația de senzori SCOMAR din Sfântu Gheorghe

Șeful de post povestea, lipăind la bere, că barca aia care s-a răsturnat a fost cumpărată sâmbătă, iar duminică traficanții au și venit cu ea la Sfântu. Bine, tot șeful de post povestea, cu un nene, ce arme de vânătoare au sau au avut ei. Or, în Delta Dunării, vânătoarea este interzisă, de multă vreme. Probabil se dădeau mari și atât.

Cine nu se dădea mare este un pescar din zonă, nervos.

De când s-a întâmplat pocinogul cu cocaina, Poliția de Frontieră îi controlează constant. Au trimis un echipaj de la Sulina, cu tot cu barcă, să-i purice pe toți cei care vin din mare.

”Patrick, dar barca aia plină, fără nici un pește, care se chinuia să intre în Dunăre în dimineața aia, pe aia nu au văzut-o? Ducea două tone pe puțin!”.

Poate. Nu mergea SCOMAR-ul.


Citește și:

„Ziua în care am să renunț la presă”. PAH, despre uriașa captură de cocaină din Delta Dunării, dependența de fentele autorităților și subiectul care a interesat prea puțin jurnaliștii

Citește mai multe despre Investigații şi Reportaje pe Libertatea.

Comentarii