Cum îi învață o profesoară pe elevi despre violența în familie, cu ajutorul operelor lui Slavici și Rebreanu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lidia Mîrzac, profesoară de română la Colegiul Silvic „Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc, Suceava, discută la ore subiecte dificile precum violența asupra femeii și copiilor și statutul femeii în societate, scrie publicația Școala 9.
Cuprins:
Romane ca „Baltagul” și „Ion”, de pe lista operelor studiate pentru Bacalaureat, prezintă bucăți de realitate pe care elevii Lidiei Mîrzac le recunosc: în multe familii din România, inclusiv în ale lor, violența fizică și psihică e firească.
Profesoara a povestit pentru Școala 9 cum a început să transforme lecțiile de limba și literatura română în lecții de viață:
„În ultimul timp, am auzit câteva voci care îi reproșau școlii românești că elevii învață la literatură texte pline de violență și că ar trebui eliminate din programa școlară. Eu am ajuns la concluzia că nu putem scoate literatura clasică, pentru că este temelia culturii noastre, dar putem să o folosim în favoarea elevilor”, povestește ea.
„Am înțeles că literatura poate fi predată și altfel”
Cu câțiva ani în urmă, a înțeles că poate folosi literatura clasică pentru a le vorbi copiilor despre violența în familie.
„Acum trei ani am fost la o școală de vară a Centrului pentru Jurnalism Independent, unde sunt pregătiți profesori pentru educație media. M-am înscris pentru că am auzit referințe foarte bune de la colegi. Pentru mine, o profesoară «de modă veche», din 1988, a fost școala de vară care mi-a deschis mintea și m-a făcut să văd că literatura poate fi predată și altfel”, povestește Lidia Mîrzac.
Prin literatura clasică putem să ajutăm copiii să înțeleagă problemele lumii în care trăim, dacă o citim dincolo de valorile estetice.
Profesoara spune că paginile cu scenă de violență au reprezentat, de fapt, pretextul pentru discuții mai ample cu elevii.
„Sunt profesoară într-un liceu tehnologic și cu toate că am și elevi care urmează Facultatea de Litere – anul trecut a intrat o elevă la Cluj – , sunt conștientă că nu vor ajunge toți oameni de Litere și cred că e mai important să iasă din școală cu valori bine definite. Paginile de violență au fost puncte de plecare în discuțiile cu elevii despre: problemele actuale ale societății, drepturile omului și egalitatea de șanse. Devin un prilej să ne punem întrebări și să găsim soluții”, spune aceasta.
„Multe fete au interiorizat faptul că femeia îi este inferioară bărbatului”
Momentul în care profesoara le-a cerut elevilor ei să-și deseneze familiile a fost grăitor pentru felul în care stau lucrurile acasă, spune aceasta.
„La clasa a IX-a, când ajungem la tema familiei, rog elevii să deseneze, prin simboluri, familia lor – de multe ori, mama este reprezentată de mătură sau de cratiță, iar tatăl este puterea, cel care deține controlul, ca în romanul «Moromeții». Pornind de la acele simboluri, discutăm de ce își văd părinții așa. La unele ore am dat băncile la o parte și am făcut o masă rotundă în mijlocul clasei”, explică profesoara.
Un alt câștig a fost acela că elevii înțeleg că bătaia nu e singura formă de violență posibilă. Dimpotrivă.
„Elevii înțeleg din discuțiile noastre că există și alte tipuri de violență, nu doar fizică. La un moment dat, un copil mi-a vorbit, fără să-și dea seama, despre violența spirituală. M-a întrebat dacă nu este violență faptul că mama lui îl forțează să meargă la biserică și să țină post, deși nu înțelege de ce trebuie să facă asta. Acasă nu avea voie să spună așa ceva. Vorbim și despre violență de limbaj, psihică și chiar sexuală”, remarcă Lidia Mîrzac.
De la Slavici la Rebreanu
O altă operă literară analizată prin această perspectivă a fost o nuvelă clasică a lui Ioan Slavici.
„Am găsit oportunitatea, la clasa a X-a, să dezbat cu ei violența în familie pornind de la nuvela «Moara cu noroc». Am vorbit despre situația femeilor în perioada lui Ioan Slavici (n.r. – în 1881) și despre feminicid, la scena morții Anei, când Ghiță se comportă ca și cum ar fi stăpân pe viața ei”.
Iar de la Slavici, a trecut la Liviu Rebreanu.
„La romanul «Ion» am dezbătut destinul Anei. Pe lângă ce facem pentru bacalaureat, ne uităm și la alte aspecte. O analizăm pe Ana și urmărim etapele depresiei personajului. Ea ajunge să se întrebe ce rost mai are pe lume și se sinucide. În fiecare an am făcut proces literar și l-am judecat pe Ion pentru moartea Anei (n.r. – soțul o lovea și o umilea). Copiii sunt capabili să vadă contextul social și vina satului, pentru că nu se implică”, mai spune profesoara.
Articolul integral, pe Școala 9.
Dori.l 23.12.2023, 17:48
Poate ca are o alta abordare privind literatura scolara.