Cum miroase cu adevărat spațiul. Astronauții au descris „parfumurile” din cosmos

• Compușii cu sulf sugerează activitate vulcanică, în timp ce hidrocarburile indică procese care ar putea fi legate de elementele constitutive ale vieții.
• Mirosurile oferă, de asemenea, indicii despre condițiile de suprafață ale planetelor și lunilor și despre reacțiile lor atmosferice. Acest lucru îi ajută pe oamenii de știință să rafineze modelele lumilor îndepărtate pe care nu le putem experimenta direct.
• „Aromele spațiului nu sunt doar detalii senzoriale. Sunt o fereastră către știința planetară, astrochimie și istoria sistemului nostru solar”.

Oamenii de știință susțin teoria că oxigenul atomic de pe orbita joasă a Pământului ar putea adera la materialele costumelor spațiale și, la represurizare, ar putea reacționa cu aerul din jur pentru a produce aceste mirosuri.

„Carne prăjită, metal încins sau fum de sudură”, plus praf de pușcă

La reintrarea în Stația Spațială Internațională și la scoaterea căștilor sau după activitățile extravehiculare și plimbările lunare, mulți astronauți au descris un miros care le amintește de friptură arsă sau metal fierbinte.

Astronautul NASA Don Pettit l-a descris ca fiind „un miros plăcut de fum de sudură”. Astronauții misiunilor Apollo au remarcat un miros de praf de pușcă, din cauza prafului lunar adus în module.

Praful lunar poate forma legături chimice reactive din cauza impacturilor meteoritice, care produc aroma caracteristică de praf de pușcă în contact cu oxigenul și umiditatea.

Ouă putrede, grajd de cai, plus formaldehidă

Misiunea Rosetta a studiat compoziția moleculară a cometei 67P/Ciuriumov-Gherasimenko, detectând un amestec de compuși volatili.

Kathrin Altwegg, conducătoarea misiunii, a descris „parfumul” cometei ca o combinație de arome saturate și caustice.

Parfumul cometei 67P/CG este destul de puternic, cu miros de ouă putrede (sulfură de hidrogen), grajd de cai (amoniac) și mirosul înțepător, sufocant, al formaldehidei. Adăugați la acest amestec un strop de alcool (metanol), asociat cu aroma asemănătoare oțetului a dioxidului de sulf și o notă dulce-aromatică a disulfurii de carbon și ajungeți la «parfumul» cometei noastre – Kathrin Altwegg

Mirosul planetelor

Marte ar mirosi predominant a dioxid de sulf, cu o notă ușor dulceagă, din cauza conținutului ridicat de sulf, magneziu, fier și clor din sol. Însă nivelurile acestor gaze sunt foarte scăzute.

Titan, satelitul lui Saturn, ar avea teoretic un miros asemănător petrolului sau benzinei, datorită prezenței hidrocarburilor grele, în special benzen. Datele misiunii Cassini-Huygens au confirmat prezența acestor hidrocarburi.

Importanța studierii mirosurilor cosmice

Studierea aromelor cosmice oferă o înțelegere valoroasă a chimiei Universului. Identificarea moleculelor responsabile pentru mirosuri permite o mai bună înțelegere a structurii planetelor, sateliților și gazelor interstelare, precum și a mecanismelor de formare a stelelor și sistemelor planetare.

Deși spațiul cosmic este în mare parte un vid, mirosurile raportate de astronauți și deduse de cercetători oferă informații fascinante despre compoziția chimică a corpurilor cerești și procesele care au loc în Univers.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE