Adenomul de prostata (sau hiperplazia benigna a glandei prostatice periuretrale) este o afectiune benigna de crestere in volum a glandei prostata. Frecventa adenomului creste cu varsta si are o etiologie necunoscuta; unii specialisti iau in considerare pe langa inaintarea in varsta si anumite modificari hormonale.Incidenta creste mult la barbatii de peste 51 de ani, ajungand la aproape 80% la barbatii de peste 80 de ani.


Adenomul de prostata deranjeaza mai ales printr-o serie de efecte neplacute, disconfortante, cum ar fi nevoia repetata si urgenta de a urina, in special noaptea, insotite si de dificultatea de a urina, de senzatia de golire incompleta a vezicii, pierderi de urina, retentie urinara. Aceste lucruri se intampla din cauza cresterii volumului glandei (devine mai mare de 30 ml) care comprima uretra; consecintele patologice asociate pot fi distensia vezicii urinare, aparitia de calculi urinari, diverticuli pe peretele vezicii, infectii locale repetate sau repercusiuni asupra rinichilor (hidronefroza si compromiterea functiei renale).


In cazul instalarii acestor complicatii medicii propun pacientului sa se opereze cat mai repede. Principalele temeri ale barbatilor sunt eventualitatea ca nu cumva adenomul de prostata sa fie cancer, apoi ca tratamentul chirurgical sa nu-i afecteze functia erectila. In ceea ce priveste cancerul, trebuie stiut insa ca acestea sunt doua boli diferite, cu alte substraturi patologice, dar sunt bine venite investigatiile menite sa puna diagnosticul corect. Unul dintre teste e PSA (antigenul prostatic specific) care in cazul adenomului e moderat crescut, la 30 pana la 50%, depinzand de gradul de obstructie si de dimensiunea prostatei. Simptomele mai severe sau prezenta hematuriei (sange in urina) impun examinarea mai minutioasa a pacientului, efectuarea urografiei intravenoase (urografia de excretie, cu injectarea unui derivat iodat ca substanta de contrast) analize de sange, biopsie sau ecografie transrectala. Atunci cand hiperplazia prostatei se asociaza cu o infectie a cailor urinare, tratamentul initial se indreapta catre restabilirea functiei renale si eradicarea infectiei. Finasterida (inhibitorul de 5alfa reductaza) poate reduce dimensiunile prostatei, ameliorand mictiunea in decursul unui tratament indelungat (luni) mai ales la cei cu glande mari, de peste 40 ml. Toti pacientii ar trebui sa evite anticolinergicele si narcoticele, care pot induce obstructie.


Tratamentul definitiv curativ ramane cel chirurgical. Trebuie sa retineti ca operatia nu afecteaza potenta sexuala sau continenta, dar este adevarat ca exista o rata de 5-10% de complicatii postoperatorii, iar pacientul sta in spital aproape o saptamana. Interventia chirurgicala poate sa se faca sub anestezie peridurala si necesita un drenaj post-operator cu sonda uretrovezicala timp de 1-5 zile. Alte optiuni – stenturile intrauretrale, – terapia cu microunde, – termoterapia cu ultrasunete focalizate, de intensitate mare, – ablatia prin laser, – electrovaporizarea – vaporizarea prin radiofrecventa.

Ce raspuns a dat Federer când a fost întrebat de ce nu a fost la nunta lui Rafael Nadal
GSP.RO

Ce raspuns a dat Federer când a fost întrebat de ce nu a fost la nunta lui Rafael Nadal

Horoscop 22 octombrie 2019. Pentru Săgetători, există riscul unor conflicte cu prietenii
HOROSCOP

Horoscop 22 octombrie 2019. Pentru Săgetători, există riscul unor conflicte cu prietenii