Cum o scoți la capăt cu un om foarte încăpățânat? «Psihologia catârului», explicată de specialist

 Cu toții am întâlnit, la un moment dat în viață, oameni extrem de încăpățânați. Tu le spui una, ei fac pe dos, iar alteori se fac că nu te aud ori sunt obraznici, sfidători, aroganți. Sunt precum catârii: cu cât tragi mai mult de căpăstru, cu atât ei trag mai tare în direcția opusă! Fie că ești părinte, profesor, șef sau ai alt tip de autoritate, ai întâlnit persoane care fie nu făceau nimic, fie acționau invers decât le sugerai.

Criza de opoziție își are rădăcinile în copilărie

În psihologia clinică există termenul de “Tulburare de dispoziție prin criză de opoziție”. Deși rimează și pare un vers dintr-o poezie, acesta este un diagnostic foarte serios. În esență, se referă la tendința unor oameni de a fi refractari în mod automat la o sugestie sau la inițiativa unei persoane de bună credință. În limbaj popular se numește “psihologia catârului”. Criză de opoziție fac și copiii, și adulții, iar motivele celor două categorii sunt diferite.

Criza de opoziție la copii și adolescenți este un tip de comportament pe care părinții și profesorii îl cunosc prea bine. Copiii încep să plângă insistent doar pentru că știu că astfel îi deranjează pe părinți, refuză să își facă temele, să mănânce sau să doarmă, ba se opun cu îndârjire chiar și acțiunilor care țin de siguranța lor, cum este atenția la traversatul străzii. Alții amenință că umblă la prizele din casă tocmai pentru că părinții sunt îngroziți de asta sau fac punctual exact ceea ce știu că le interzic mama și tata.

Recomandări

Rufin Zamfir, expert în dezinformare rusească: „Este obligatoriu ca instituțiile competente să verifice dacă Rusia a interferat în procesul electoral din România”

Unii dintre cei mai buni reprezentanți ai psihologiei catârului sunt adolescenții. Pentru ei, criza de opoziție este o validare a propriei evoluții și un indicator al apariției propriei personalități. Opoziția este o modalitate de a spune tuturor: “Vremea voastră a trecut, acum este vremea mea”.

Adolescenții se opun la aproape orice doar pentru a se scoate pe ei evidență, deși uneori sunt conștienți că inițiativele pe care le resping le sunt benefice. Cei mai predispuși la crize de opoziție sunt cei care au fost conformiști, cuminți și au acceptat până în momentul respectiv, cu privirea în jos, tot ce spuneau părinții. Opoziția este o eliberare de sub autoritate. A fi cuminte înseamnă a avea o latură inhibată a comportamentului și tocmai la aceasta adolescentul renunță brusc în momentul revoltei. Acum apar acele tendințe ale băieților de a-și face tatuaje pentru a-și marca unicitatea și tot acum fetele își incep viața sexuală tocmai pentru că părinții le recomandă să mai aștepte.

Psihologia lui Gică Contra

Pe lângă Bulă și Dorel, înțelepciunea populară românească l-a creat și pe Gică Contra. Dacă e soare strălucitor afară, el spune că e noapte, iar dacă ai o bluză albă, el o vede neagră. Din punct de vedere psihologic, oamenii de tip Gică Contra iau decizii pe baze afective, nu raționale. Au o tehnică de sfidare în care traseul ideilor trece prin afectivitate și aproape niciodată nu ajunge la logică. Impulsurile, temerile și convingerile conjuncturale, de moment sunt criteriile opoziției lui, nu argumentele evidente.

Recomandări

Mircea Geoană, când ocupa funcția de ministru de externe, l-a angajat pe Călin Georgescu drept consilier personal

Gică Contra are un angajament afectiv față de o convingere. Acest angajament este uneori total contrar realității și evidențelor clare, dovedibile și observabile. Orice părere contrară lui este respinsă automat fară nici o analiză rațională.

Deși acestea sunt și simptomele unor boli mintale precum schizofrenia paranoidă sau confabulatorie cu pierdere a contactului cu realitatea, Gică Contra nu e bolnav, ci doar folosește încăpățânarea extremă ca un mecanism psihologic de promovare a propriei personalități. Cu alte cuvinte, el obține satisfacție din însuși procesul contrazicerii în sine. Pare că nu este pe aceeași frecvență cu nimeni și nu rezonează cu nici o convingere a altei persoane.

La o analiză atentă, observăm că el nu se opune ideii sau convingerii în sine, ci mai mult persoanei care exprimă ideea și convingerea. Cu aceasta se află el în postură de adversitate directă, iar argumentele par a nu avea nici o greutate. Efectul de respingere este mult mai mare atunci când te contrazici cu o persoană pe care nu o placi și față de care nu ai decât sentimente de ostilitate. Cu cât ești mai ostil cu lumea din jur și tinzi să nu mai rezonezi pozitiv cu nimeni, cu atât ești mai încăpățânat, mai posac și mai pus pe contraziceri iraționale.

Recomandări

Mulțumim, Klaus! Aroganța, lăcomia și servilismul au produs, în mod uimitor, speranță

Cum te înțelegi cu un om foarte încăpățânat? Există câteva tehnici de manipulare

Cei mai mulți oameni aleg să se delimiteze clar de un încapățânat extrem și ilogic, tocmai pentru că interacțiunea repetată cu el generează un mare consum emoțional: îți strică buna dispoziție și cheful de viață și te seacă de puteri precum un vampir energetic. Cu toate astea, uneori, delimitarea nu este posibilă. Fie că lucrezi cu el, că îți este partener de viață sau că ai tot felul de alte legături obligatorii cu acest Gică Contra, trebuie să găsești o cale de a interacționa cu el fără să simți că îți ieși, la rândul tău, din minți. Și atunci, ai două variante.

Prima este cea afectivă. Este calea cea ușoară. Constă în a face pe prostul și a fi de acord cu el chiar dacă se comportă irațional, doar pentru a nu genera discuții în contradictoriu. Multe căsnicii rezistă în timp tocmai pentru că unul dintre parteneri adoptă această atitudine.

A doua cale, mai grea, este cea rațională. Pentru a-l convinge pe Gică Contra ai la dispoziție câteva tehnici psihologice. Prima ar fi să faci în așa fel încât ideea pe care vrei să i-o inoculezi să nu vină de la tine, ci din surse pe care el, totuși, le acceptă. Află care sunt oamenii pe care el îi respect și roagă-i să îi transmită ideea respectivă.

O altă tehnică este aceea de a porni de la convingerile lui existente și bătătorite, pentru ca apoi sa te extinzi treptat în direcția lucrului pe care vrei să i-l transmiți.

În cazul celor mai înverșunați ți-ar putea fi de folos psihologia inversă. Pe scurt, aceasta înseamnă să susții cu tărie varianta opusă ideii pe care vrei să o transmiți și să mizezi totul pe faptul că el va face… exact invers.

Psiholog Cezar Laurențiu Cioc, specialistul Libertatea

REPORTAJ/ Încoronarea din 1922 a Regelui Ferdinand și Reginei Maria, momentul în care lumea a privit spre România. Iată cât de fastuos a fost | DETALII și IMAGINI DOCUMENT

Urmărește-ne pe Google News