Curentul Golfului și-a schimbat brusc traseul în timpul unei ere glaciare, iar oamenii de știință avertizează că scenariul s-ar putea repeta

Schimbările climatice din Atlanticul de Nord

Potrivit unui studiu publicat în revista Nature Communications și citat de The Conversation, cercetătorii au descoperit dovezi directe că Gulf Stream, curentul oceanic ce transportă apele calde din tropice spre nordul Atlanticului, s-a deplasat brusc sute de kilometri spre nord în acea perioadă. În acest timp, circulația profundă a oceanului a suferit, de asemenea, modificări semnificative.

Această constatare susține modelele climatice actuale, care prognozează o schimbare similară în viitor dacă Circulația Meridională de Overturare Atlantică (Amoc) va continua să slăbească, un fenomen despre care oamenii de știință cred că deja a început să se manifeste.

Care este importanța Gulf Stream

Gulf Stream joacă un rol esențial în distribuirea căldurii, a nutrienților și a carbonului în Oceanul Atlantic. De asemenea, influențează clima globală, menținând temperaturi mai blânde în Europa de Vest comparativ cu alte regiuni de pe aceeași latitudine.

„Reorganizări majore ale circulației Atlanticului nu sunt doar posibilități teoretice – ele s-au întâmplat deja”, au explicat autorii studiului.

Descoperirile lor adaugă o piesă importantă în puzzle-ul înțelegerii modului în care sistemul climatic global reacționează la schimbări bruște.

Un episod al schimbărilor climatice abrupte din istoria planetei este cunoscut sub numele de Tinerul Dryas. În acest interval, care a început acum aproximativ 12.900 de ani, temperaturile de vară din Europa au scăzut cu 4°C–8°C într-un secol, iar Groenlanda s-a răcit cu până la 10°C în doar câteva decenii.

Pentru a înțelege cum au reacționat oceanele la aceste schimbări, oamenii de știință au analizat sedimente prelevate de pe fundul mării, în largul coastei Nova Scoția, Canada. Potrivit studiului, scoicile microscopice fosilizate și granulele de sediment din aceste probe marine oferă o imagine detaliată a condițiilor oceanice din acea perioadă.

Apele din largul Canadei Atlantice s-au încălzit cu până la 4°C–5°C

Rezultatele au fost surprinzătoare. În timp ce Groenlanda și o mare parte a Atlanticului de Nord s-au răcit rapid, apele din largul Canadei Atlantice s-au încălzit cu până la 4°C–5°C.

„Cea mai probabilă explicație este că Gulf Stream s-a deplasat spre nord, aducând ape subtropicale calde mai aproape de coasta canadiană”, au explicat cercetătorii pentru The Conversation.

Această ipoteză a fost anticipată de simulările modelelor climatice, care sugerau că o slăbire a unuia dintre curenții adânci ai Amoc ar putea declanșa un astfel de răspuns. Totuși, până acum, dovezile geologice directe care să confirme acest fenomen lipseau.

Deși Tinerul Dryas s-a petrecut sub condiții diferite față de cele de astăzi – când calotele glaciare acopereau încă mari porțiuni din Canada și Scandinavia, iar nivelul mării era mult mai scăzut – legăturile fizice dintre componentele sistemului de circulație al Atlanticului rămân relevante.

Cercetarea nu sugerează că Amoc s-a prăbușit complet în timpul Tinerului Dryas și nici nu oferă un verdict clar asupra posibilității unui colaps în viitor. Totuși, ea scoate la iveală o imagine mai complexă, în care diverse componente ale sistemului de circulație al Atlanticului au reacționat diferit, creând o combinație de încălzire și răcire în regiune.

În ultimii 150 de ani s-au observat modele similare, cu o „zonă de încălzire” în sudul Groenlandei și regiuni apropiate de Gulf Stream care au cunoscut o încălzire mai rapidă. Această corelație între tiparele de temperatură și schimbările în circulația oceanică este susținută de dovezile prezentate în cadrul studiului.

Avertismentul oamenilor de știință

Oamenii de știință avertizează că încălzirea globală cauzată de activitatea umană ar putea determina schimbări majore în circulația Atlanticului, ceea ce ar duce la modificări ale temperaturilor oceanelor și ar putea perturba clima globală.

Studiul sugerează că astfel de reorganizări pot avea loc în decurs de aproximativ un secol, iar unele componente ale circulației se pot schimba chiar și în câteva decenii.

„Prin evidențierea modului în care diferite părți ale circulației Atlanticului au interacționat în timpul Tinerului Dryas, cercetările noastre oferă un reper important pentru testarea modelelor climatice”, concluzionează autorii studiului.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE