Damf politienesc

Celor care ii deceleaza in evolutiile din ultima vreme un anumit apetit nu tocmai democratic, pentru structuri politienesti, Traian Basescu le-a raspuns scurt ca temerile sunt simple bantuieli. Totusi, la bilantul Internelor, in pofida perceptiei publice negative, seful statului i-a mangaiat pe crestet pe politisti, ba i-a indemnat sa-si extinda atributiile pana la a verifica hotarari de guvern si initiative legislative. La evaluarea parchetelor, s-a aratat a fi incantat. Apetenta sa pentru serviciile secrete e notorie, ba l-a pus si in situatia jenanta de a trimite Parlamentului niste ciorne provenite de la acestea, continand prevederi (ascultarea cvasinecenzurata a telefoanelor, infailibilitatea agentilor etc.) care au inflamat opinia publica.

Explicatia lui Traian Basescu, ca “n-a avut expertiza” la Presedintie, ar insemna ca “serviciile” pot pune orice pe masa din Deal, se inghite, pentru ca acolo nu exista experti. Toate aceste structuri – Politie, Parchet, servicii secrete – atat de dragi presedintelui sunt mai tipice unui stat politienesc, decat unuia profund democratic. In schimb, presedintelui i-a casunat rau de tot pe Justitie, care, totusi, lucreaza cu materialul clientului. E adevarat, sunt inca prea multi judecatori incompetenti sau corupti, iar CSM inca nu foloseste maturoiul.

Dar seful statului nu poate acuza in bloc un corp profesional, ba tocmai pe acela care are menirea sa tina in echilibru balanta societatii. Reactia vehementa a 1.300 de magistrati, care cer interventia Curtii Constitutionale, ii aduce aminte si presedintelui ca afirmatiile nu-i mai sunt acceptate fara cracnire. Ca pe puntea vreunui petrolier.

Urmărește-ne pe Google News