Dan Alexandru Chiță, director de școală: „Ne vom trezi cu mii de profesori fără clase la care să poată preda norma didactică de 20 de ore”

Pentru a lămuri acest aspect, precum și a prezenta și alte probleme din sistemul de învătământ preșcolar, Aurelian Giugăl a discutat Dan Alexandru Chiță  directorul Școlii gimnaziale nr. 143, din cartierul Rahova, sector 5, București. Chiță este profesor de engleză și are un doctorat în științe politice (Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București).

„Nu avem de unde inventa elevi, pentru că nu s-au născut sau au plecat din țară”

Libertatea: Spune-mi, te rog, concret, ce schimbări imediate se întâmplă în școala pe care o conduci și cum îi afectează acestea pe profesori?
Dan A. Chiță: În orice țară europeană dezvoltată, școala reprezintă un cost anual și aduce beneficii, să zicem, la 10 ani. Dar noi avem cinci miniștri și tot atâtea guverne într-un deceniu, deci responsabilitatea se disipează, ca să nu spun că dispare. Dacă te apuci să crești numărul de elevi în clasă cu patru, în condițiile în care nu avem de unde inventa elevi pentru că nu s-au născut sau au plecat din țară odată cu migrarea familiei din care fac parte, vei avea sigur profesori care trebuie să își ia completarea de normă obligatorie în altă școală. Dar toate școlile se vor confrunta cu această situație. 

La mine în școală, comasarea a numai două clase dă peste cap jumătate din normele didactice, multe la limită și înainte de această idee absolut rău-intenționată la adresa profesorilor și elevilor. Cred că aceste măsuri radicale, luate într-o viteză care ascunde interese ce nu vizează bunăstarea societății românești, sunt un alt pas spre reformarea prin privatizare a sistemului educațional public. 

Orice reformă este la noi de cele mai multe ori o tăiere, o reducere și o eternă austeritate. Spun asta întrucât nu poți să dai peste cap planurile de încadrare elaborate în primele luni ale anului 2025. Nu poți să dai peste cap calendarul mobilității cadrelor didactice. Nu este firesc ca posturile scoase la concurs să fie reduse pe fondul măririi normei didactice cu două ore. Nu știu câți profesori angajați pe perioadă determinată vor mai avea posturi din toamnă. Nici catedrele celor angajați pe perioadă nedeterminată nu stau mai bine.

Ne vom trezi curând cu mii, dacă nu zeci de mii de profesori fără loc de muncă, fără clase la care să poată preda norma didactică de 20 de ore.

Realizez că avem una dintre cele mai mici norme didactice din UE, însă avem picaj demografic masiv. Cum să creezi efective pe clasă de 30 de elevi la gimnaziu și liceu când deja bate vântul prin cele mai multe licee și școli gimnaziale românești? Nu s-au mai născut copii în ultimii 20 de ani în așa fel încât să umplem clasele cu 30 de elevi în fiecare școală. 

Înainte de a ne gândi cum să scădem numărul profesorilor din sistemul de educație, ne-am face mai bine griji serioase cu zonele depopulate din țară sau cu numărul mic de elevi din orașele mici sau mari, unde suntem la un minim istoric în ultimii 50 de ani.

„Problema mare a burselor este că nu se acordă punctual, ci paușal, după criterii nerealiste”

– Să schimbăm un pic registrul acum. S-a spus că actualul sistem de burse a viciat procesul de evaluare a elevilor. Deunăzi, premierul Bolojan a declarat „că printr-o aplicare neconformă a burselor să avem clase întregi care au burse de merit, adică peste 9,50, dar care la examenul de Bacalaureat iau note de 5 sau 7 sau, mai rău, nu-și iau Bacalaureatul”. Ceea ce sugerează prim-ministrul țării este că profesorii sunt superficiali și nu dau notele corect la clasă. Care-i situația într-o școală gimnazială, ați făcut o statistică vizavi de mediile de la capacitate vs mediile de la clasă? Și dacă da, cum arată rezultatele?
– În primul rând este o problemă de abordare: nu se dau examene la 15 materii pentru intrarea la liceu sau la absolvirea acestuia. Mediile generale în patru ani sunt diferite de mediile generale de la examenele de final. Totuși, mediile de la materiile de examen, limba română și matematică, în cazul unei școli gimnaziale, se corelează foarte bine cu mediile de la materiile respective în școala mea. Nu mă îndoiesc că situația se repetă în peste 80% din școlile din România, dar cineva poate face verificarea, dacă se dorește asta.

Probabil că domnul Bolojan s-a gândit că mediile sunt umflate artificial pentru a se obține cât mai multe burse. Problema mare a burselor este că nu se acordă punctual, ci paușal, după criterii nerealiste, fără condiții serioase de acordare, decise aberant de niște birocrați fără simț de răspundere pentru banul public. Și până la urmă, ce faci cu 400 de lei pe lună în România? Hai să fim serioși! Sunt mulți români din clasa de mijloc care uită să ne spună că dacă populația asta săracă ar primi nu 400 de lei de elev, ci 1.500 de lei pe lună de copil, tot rău ar trăi. Cum trăiesc atâția care muncesc și nu iau ajutoare sociale.

O familie nu se poate nici hrăni și nici îmbrăca decent cu banii din ajutoare sociale de stat. Cine spune altceva trăiește o mistificare sinistră. Le recomand celor care cred că se poate trăi omenește din ajutoare sociale să se lase de jobul din Pipera și să practice acest sport periculos al ajutoarelor sociale de mizerie.

În al doilea rând, asta e o prostie cu notele false date de profesori. Dacă ne uităm la materiile de examen și comparăm notele luate în patru ani de gimnaziu și liceu cu notele de la Bacalaureat sau Evaluarea Națională, diferențele sunt minime, iar corelația, mare spre foarte mare. Sigur, sunt și excepții, dar să verificăm ponderea lor. Unde ne sunt experții în educație? Nu mai știu să măsoare sau nu au chef? Politicile publice nu se fac din secretomanie și păreri de restaurant între două pahare de vin. Sunt chestiuni elementare. De ce ne prefacem și răspândim prejudecăți murdare, dar comode, despre cei săraci și needucați? Aceștia sunt mulți în România, mult prea mulți.

„La noi, legislația din Educație e dată peste cap cu fiecare ministru”

– O ultimă întrebare. Ca director și profesor, care credeți că sunt măsurile de bun-simț, reforma mult clamată, care ar putea schimba în bine fața școlii românești?
– Primul lucru se referă la stabilitatea legii. La noi, legislația din Educație e dată peste cap cu fiecare ministru. Fiecare ministru are hotărârile, legile, procedurile și metodologiile lui, în funcție de capriciul individual. E un talmeș-balmeș înfiorător. Al doilea lucru este descentralizarea, care acum e doar un mit. Consiliile de administrație din școli iau decizii impuse prin lege ba de primărie, ba de Ministerul Educației și Cercetării. De ce decidem ce este deja impus prin lege? 

Permiteți școlilor să respire, să se miște cât de cât liber, să crească sau să dispară pe cont propriu. Acolo unde nu se face treabă și părinții sunt nemulțumiți, școala va dispărea pe cale naturală. Acolo unde școlile sunt relee de educație și valori reale, comunitatea se va sprijini pe ele. Asigurați-vă ca minister și primărie de corectitudinea cheltuielilor, permiteți universităților să colaboreze intens cu profesorii României, reformați complet inspectoratele și cam asta e tot. 

Și nu mai tăiați posturi și venituri din sistemul de educație: profesori bogați din școală nu am văzut să existe. Cine e normal la cap să creadă că de aici se scurg bani degeaba sau că școala are un buget propriu pe care conducerea școlii îl poate administra în afara legii? Vreți să meargă statul eficient? Follow the money și veți găsi punctele nodale de unde se storc bani publici. Școlile sunt o nimica toată în această ecuație a risipei și a proastei guvernări!

Foto: Hepta

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro