Cum sunt descriși maghiarii în manualele românești: se distorsionează realitatea istorică și se împarte țara între „noi și ei”

Sociologul a identificat două cadre narative principale

Potrivit articolului publicat de site-ul de știri maghiar Transtelex, Tinca a identificat două cadre narative principale în care sunt prezentate minoritățile:

1. Cadrul istoric, în care istoria națiunii române este prezentată ca un proces neîntrerupt, în timp ce minoritățile „apar”, „se stabilesc” sau „primesc o invitație”. Prezența lor este rezultatul unei decizii externe. 

2. Cadrul folclorizant, care prezintă culturile minoritare ca fiind statice și ancorate în trecut.

Un exemplu este următorul citat dintr-un manual de istorie pentru clasa a IV-a:

„Românii, cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, au rămas cel mai numeros grup etnic și după cucerirea maghiară. Totuși, pământurile lor au fost luate. Pentru exploatarea resurselor regiunii, au fost colonizați maghiari, secui și sași”.

Abordarea plasează minoritățile într-o poziție secundară, susține sociologul

Această abordare, susține Tinca, plasează minoritățile într-o poziție secundară, valoarea lor culturală fiind prezentată mai ales ca un element complementar identității românești.

„Modelele de povestire care prezintă minoritățile etnice într-o poziție subordonată sau secundară în comparație cu societatea majoritară persistă în structurile discursurilor din manualele școlare”, spune acesta.

„Reprezentarea relației dintre comunitățile românească și maghiară este însă de obicei simplistă, urmând adesea o logică bine-rău. Românii apar ca victime, un popor care suferă nedreptăți istorice, în timp ce maghiarii sunt construiți ca o putere străină, opresivă”, a declarat Tinca, conform Transtelex.

Ce spune sociologul despre diviziunea între „noi și ei”

De asemenea, acesta susține că diviziunea între „noi și ei” poate întări atitudini profund înrădăcinate.

„Dacă manualul reduce această prezență de secole la un singur moment de colonizare, fixează în conștiința elevilor o imagine în care aceste comunități nu sunt integrate în narațiunea națională, ci rămân într-o poziție externă, la periferia ei”, argumentează Tinca. Diviziunea între „noi și ei” poate întări atitudini profund înrădăcinate.

Elevii majoritari pot dezvolta sentimentul că țara le aparține în primul rând lor și strămoșilor lor, în timp ce comunitățile minoritare sunt percepute ca fiind mai puțin „autohtone” și mai puțin îndreptățite la aceeași recunoaștere sau participare.

„Minoritatea apare astfel ca un «oaspete» sau un «străin» a cărui prezență trebuie explicată, în timp ce prezența majorității pare evidentă”, a spus el, adăugând că acest lucru nu este, în mod firesc, propice înțelegerii reciproce sau dezvoltării unui adevărat sentiment de comunitate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro