Mergi direct la conținut »
Despre norvegieni, de la români. Cum trăiesc, cum își educă copiii, cât beau, ce mănâncă. Și ce putem învăța noi înșine de la românii care conviețuiesc cu ei
Știri România Libertatea > Ştiri > Știri România > Despre norvegieni, de la români. Cum trăiesc, cum își educă copiii, cât beau, ce mănâncă. Și ce putem învăța noi înșine de la românii care conviețuiesc cu ei

Despre norvegieni, de la români. Cum trăiesc, cum își educă copiii, cât beau, ce mănâncă. Și ce putem învăța noi înșine de la românii care conviețuiesc cu ei

Despre "ei".

În Skjervøy, comuna cu 400 de români, am vorbit cu zeci de compatrioți despre gazdele lor norvegiene.

Cu câteva ore înainte de a ajunge, în timp ce feribotul rapid tăia cu plesnet valurile de smoală, am fost, deja, podidită de impresii despre „ei”.

Despre cum își cresc copiii, cum muncesc, cum își petrec timpul liber, ce mănâncă și cât. Despre „ei”.

Cu care din ce în ce mai mulți români formează deja un „noi”.

Copiii norvegienilor – despre independență

Soacra cu trei nurori: „Pentru a nu răzleţi feciorii de pe lângă sine, mai dură încă două case alăture, una la dreapta şi alta de-a stânga celei bătrâneşti. Dar tot atunci luă hotărâre nestrămutată a ţinea feciorii şi viitoarele nurori pe lângă sine, în casa bătrânească, şi a nu orândui nimic pentru împărţeală până aproape de moartea sa. Aşa făcu; şi-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori şi mângâiată de viitoarele nurori”.

„Am stat o jumătate de oră în urma unei femei cu doi copii mici cu sănii și m-am uitat. Ei le pun genunchiere și ochelari și îi lasă să se descurce. Copiii zăboveau, mergeau doi pași, alunecau, cărau și sănii cu ei. Mama nu i-a ajutat deloc, i-a lăsat singuri. Nu a țipat la ei, nu i-a apostrofat. I-a lăsat să le fie greu. Și nici nu i-a păsat că alți oameni așteptau în spate. Avea o lecție de predat: cea a independenței”.

„Copiii sunt mereu în aer liber. Era ploaie și frig și o gașcă de copii cu profesorul lor erau afară. Unii cântau la chitară, apa le curgea șiroaie pe cap, n-aveau umbrelă, nimic. Altul mai mic bea apă dintr-o baltă. M-am dus și l-am oprit!”

„Când copiii se enervează, se dau cu fundul de pământ, părinții nu reacționează niciodată. Îi lasă până se calmează și apoi îi iau în brațe, îi strâng tare la piept și ei se calmează”.

„Românii cărora le e frică de Barnevernet nu au toate informațiile. După cazul Bodnariu (n.r.- familia de români căreia autoritățile le-a luat copiii) a existat o campanie de informare, au venit și ne-au zis care e mentalitatea lor în creșterea copiilor. Și ei își pedepsesc copii, și ei îi ceartă, dar bătaia e interzisă. Asta e!”

„Copiii au la școală ore de gătit și gospodărie. Și fetele, și băieții învață să gătească și să se descurce, să fie independenți.”

„Copiii nu primesc dulciuri în timpul săptămânii, nici măcar o bomboană. Părinții le dau dulciuri doar în weekend!”.

La serviciu și acasă – despre muncă și răsfăț

Ursul păcălit de vulpe: „Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană şi nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului şi se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare.

        Şăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de peşte. Atunci ea rădică puţin capul şi, uitându-se la vale, în lungul drumului, zăreşte venind un car tras de boi.

        – Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o aşteptam eu. Şi îndată iese de sub tufă şi se lungeşte în mijlocul drumului, ca şi cum ar fi fost moartă”.

„Norvegienii beau, chiar sunt mulți, mai ales în vârstă, care beau și în timpul săptămânii, dar cei mai mulți beau de vineri seara până sâmbătă. Nu se păcălesc pe ei înșiși. Duminică nu mai beau deloc, ca să se refacă pentru serviciu. Nu se păcălesc! Erau niște colegi polonezi care râdeau de ei că beau mult de vineri până sâmbătă și norvegienii le-au replicat: dar voi beți de luni până luni!”

„Când merg la muncă și le zic că am gătit aseară, colegele mele se miră. Nu concep să îți petreci serile în bucătărie. Ele mai bine comandă ceva și gătesc în weekend. Mănâncă foarte multă pizza congelată.”

„Băutura e foarte scumpă și se vinde doar în magazine speciale, numite Vinmonopolet. Poți cumpăra o sticlă de vin doar până la ora șase, bere poți lua din supermarket doar până la ora opt. În restaurante sau puburi, o bere costă peste 40 de lei și un pahar de vin 50 – 70 de lei. Prețul unei sticle de vin pornește de la echivalentul a 150 de lei. Iar în weekend, programul de băutură este chiar mai restrictiv, poți cumpăra alcool doar până la ora 3”.

„Aproape fiecare familie are o cabană sau o casă de vacanță unde își petrece weekendurile. Norvegienii călătoresc mult oricum. Au inventat și un cuvânt special care se poate traduce prin confort, plăcere, relaxare, răsfăț. Acest cuvânt este hygge. Poți să „hygge” seara acasă, la lumina lumânărilor, căldurică, o carte bună, poți să „hygge” ascultând o muzică bună, să „hygge” mâncând ceva delicios.”

„Norvegienii nu mănâncă mult la prânz. Dacă noi, românii, mergem cu sufertașul la muncă, ei vin cu o bucată de pâine pe care pun o felie de „brunost”, o brânză dulceagă, cu gust de caramel și atât. Mănâncă multă carne de oaie. Au niște bucăți de carne de oaie, cu tot cu os și grăsime, pe care le țin la cuptor sau le fierb multă vreme. La început nu-mi plăcea deloc mirosul, dar acum, când merg pe stradă și simt mirosul ăsta, știu că vine Crăciunul.”

Organizarea – puterea exemplului vine de sus

Povestea unui om leneș: „Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş; de leneş ce era nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca. Şi satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure pentru a nu mai da pildă de lenevire şi altora. Şi aşa se aleg vreo doi oameni din sat şi se duc la casa leneşului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimţitoriu, şi hai cu dânsul la locul de spânzurătoare. (…) Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care era o cucoană. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om care seamănă a fi bolnav, întreabă cu milă (…)  I-auzi, măi leneşule, ce spune cucoana: că te-a pune la coteţ, într-un hambar cu posmagi (…) 

– Da muieţi-s posmagii? zise atunci leneşul cu jumătate de gură, fără să se cârnească din loc”.

„La scurt timp după ce m-am angajat, a fost o ninsoare mare și am ieșit cu toții la curățat zăpada. Și era unul pe care nu-l mai văzusem, chelios, așa, care dădea cu sârg la lopată. Și am întrebat: cine-i ăsta? Și mi-au zis că e șefu ăla mare. Aici șefii lucrează cot la cot cu tine, au ușa mereu deschisă pentru tine, te salută ei primii”.

„Încearcă să nu facă pe nimeni să se simtă în plus. Când stăm la masă, dacă suntem din alte țări și începem să vorbim în limbile noastre, ne roagă să vorbim în norvegiană, ca să înțeleagă toți. Dacă stăm singuri la masă, vin și ne întreabă ce se întâmplă, dacă ne simțim bine, chiar ne întreabă dacă vrem o zi liberă. De altfel, ai câteva zile libere de la muncă pe an, în caz că nu te simți prea bine sau nu ai chef. Și nu trebuie să-ți iei concediu sau adeverință de la medic.”

„Norvegia este țara fără cash. Există magazine în care vânzătorul nici nu se atinge de banul tău. Îți scanează ce ai cumpărat, dar te invită să apropii cardul sau să introduci banii într-un fel de automat de unde ți se eliberează și restul și chitanța. Există și magazine, restaurante, cafenele unde nu poți plăti decât cu cardul. Sub 10% din tranzacții sunt cu cash. Nu li s-a impus oamenilor să plătească cu cardul, doar li s-au oferit servicii bancare care să te facă să renunți la pușculiță. Ca să faci drumuri, îi lași pe oameni să-și deseneze cărarea.”

Iubirea de țară și propriul efort de adaptare – loiali lucrurilor la care țin

Ioan Roată și Cuza Vodă: „Boierii cei mai tineri, crescuţi de mici în străinătate, numai cu franţuzească şi nemţească, erau cârtitori asupra trecutului şi cei mai guralivi totodată. Vorba, portul şi apucăturile bătrâneşti nu le mai veneau la socoteală. Şi din această pricină, unii, în aprinderea lor, numeau pe cei bătrâni: rugini învechite, işlicari, strigoi şi câte le mai venea în minte, după cum le era şi creşterea; dă, învăţaţi nu-s?

Nu-i vorbă că şi nătângia unor bătrâni era mare. Uneori, când se mâniau, dădeau şi ei tinerilor câte-un ibrişin pe la nas, numindu-i: bonjurişti, duelgii, pantalonari, oameni smintiţi la minte şi ciocoi înfumuraţi, lepădaţi de lege, stricători de limbă şi de obiceiuri. În aşa împoncişare de idei se aflau boierii bătrâni cu tineretul din Divanul ad-hoc al Moldovei, cu toate că şi unii şi alţii erau pentru „Unire”. Numai atâta, că bătrânii voiau „Unire” cu tocmală, iar tinerii „Unire” fără socoteală, cum s-a şi făcut”.

„Norvegienii sunt patrioți, nu naționaliști. Țin mult la produsele lor locale. Nici un lanț de hypermarketuri nu a reușit să intre în Norvegia. Adică au fost lăsați, dar nu au supraviețuit. Așa că există doar supermarketuri norvegiene. La un moment dat, un lanț de magazine a scos de pe rafturi o bere norvegiană – Mack, nu s-au mai înțeles la preț și s-a coalizat toată lumea și i-a sabotat. Au readus berea pe rafturi.”

„Norvegienii au grijă la materialele pe care le folosesc când construiesc. Aici se construiește numai cu fier, piatră, lemn, sticlă. Atât. Femeile de toate vârstele împletesc. Lâna e cea mai potrivită ca să te încălzească iarna. Da, înțeapă puțin, dar e naturală.”

„Norvegienii ies din casă pe orice vreme și fac foarte mult sport. Îi vezi pe ploaie, vânt, zăpadă, sunt înnebuniți după schi. La aeroport, poți alege să ai bagaj de mână, de cală și echipament de schi!”

„Vorba norvegianului este: Nu există vreme proastă, există doar echipament nepotrivit!”


Citește și:

 

 
 
Close
Închide