Diagnosticul crunt primit de o tânără, după un simptom banal: „Mai ai trei ani de trăit”

Primele simptome

O tânără din Subotica a învins o boală incurabilă și și-a realizat visul de a face un film, relatează Blic. Amadea Sic, în vârstă de 27 de ani, a fost diagnosticată în copilărie cu hipertensiune pulmonară. Primele simptome au apărut când avea 17 ani, niște probleme de respirație care păreau minore. Inițial ea le-a ignorat, dar situația s-a agravat rapid.

„Nu mai puteam alerga ca înainte, deși eram în formă bună. Practicam karate și atletism. Am bănuit că ceva nu e în regulă, dar nu am spus nimănui”, a povestit Amadea pentru Blic.

Tânăra a descris cum a progresat boala:

„În afară de senzația de sufocare, buzele îmi erau albastre, articulațiile umflate, stomacul plin de apă. Îmi simțeam inima bătând până în gât, iar vocea devenise aproape o șoaptă”.

Așteptarea transplantului a fost o provocare atât fizică, cât și mentală. Amadea a trebuit să rămână puternică pentru operație și recuperare. „Nu mi-a trecut nicio clipă prin minte că nu voi reuși sau supraviețui. Eram încă un copil pentru care viața abia începea”, a mărturisit ea.

Lupta cu boala

Amadea nu s-a lăsat doborâtă de boală. A privit dușmanul drept în ochi și s-a întrebat cum să-l învingă.

Recomandări

Raport al Congresului SUA: De ce armata rusă a înregistrat pierderi semnificative și n-a fost capabilă să câștige războiul din Ucraina ANALIZĂ

„Nu pot spune că am avut gânduri negative, ci mai degrabă tristețe pentru că voiam să realizez atât de multe în viață fără să mă sufoc. Îmi părea rău și pentru familia mea care mă vedea așa”, a explicat Amadea.

Ea spune că a găsit motivație în credința în Dumnezeu și în gânduri pozitive. Încerca să se concentreze pe lucruri frumoase și fericite.

Primul transplant și complicațiile

După primul transplant de plămâni, Amadea a avut o perioadă scurtă de bucurie. Curând însă, corpul ei a început să respingă organul. „După aproape 4 luni petrecute în spital, am ajuns în sfârșit acasă de Crăciun. A fost greu, dar tot mai bine decât la spital”, și-a amintit ea.

Starea ei s-a înrăutățit rapid însă. La spital s-a confirmat că organismul respingea plămânii transplantați.

Al doilea transplant și recuperarea

Al doilea set de plămâni a sosit chiar într-o zi în care Amadea a leșinat de durere. De data aceasta, transplantul a fost un succes. „Cred că în acel moment am fost copleșită de toate emoțiile posibile, de la șoc și dezamăgire la speranță și fericire că starea mea se va îmbunătăți în sfârșit”, a povestit tânăra.

Din această luptă s-a născut un film, precum și un site prin care Amadea încearcă să-i ajute pe alții aflați în situații similare. „Oamenilor care sunt în aceeași situație sau una similară le trimit cea mai mare îmbrățișare virtuală”, a spus ea.

Recomandări

Despre proiectul unui stat „suveranist” român: „Nici SUA lui Trump nu își permit suveranismul propus de AUR”. Interviu cu profesorul Cornel Ban de la Copenhagen Business School

Amadea îi sfătuiește pe cei care trec prin momente dificile să-și trăiască viața așa cum simt și doresc, nu cum așteaptă alții. Ea a dezvoltat și o tehnică pentru a face față momentelor de furie:

„La început, în momentele de furie, mă opream în mijlocul propoziției. Era ca și cum ieșeam din corpul meu, respiram de câteva ori și mă priveam pe mine și întreaga situație”.

Cel mai mare sprijin pentru Amadea a fost familia, în special mama ei. Povestea tinerei din Subotica demonstrează puterea speranței și a atitudinii pozitive în fața adversităților.

În România, o poveste emoțională a avut loc la Iași, unde un bărbat a primit un rinichi de la mama sa, după ce cu 20 de ani în urmă primise unul de la tatăl său.