M-am gandit sa va scriu deoarece ma aflu intr-o situatie disperata. Singura mea ruda este mama, care are 50 de ani. Amandoua am lucrat la Administratia pentru Supravegherea Animalelor pana in ianuarie 2003, cand am aflat ca institutia s-a desfiintat. Brusc, ne-am trezit fara serviciu, si in imposibilitatea de a ne mai procura hrana zilnica si de a ne mai plati chiria, pentru ca nu avem o locuinta a noastra. Am cautat serviciu, dar nu ne-am gasit de lucru nicaieri. Mamei mele i se spune peste tot ca are o varsta prea inaintata si ca nu va gasi curand un serviciu, iar mie mi se spune ba ca nu am experienta (si asta ca muncitor necalificat), ba ca figurez ca angajata si nu pot intra in concurs, ba sa las un nr. de telefon… si telefonul nu mai suna.
Pentru decembrie 2002 ni s-au dat doar o parte din bani. Simtind ca ceva nu e in regula, am preferat ca de Sarbatori sa mancam ciorba de cartofi, ca sa ne platim chiria pe doua luni (decembrie si ianuarie) si sa ne cumparam lemne de foc. De la ASA nu am mai primit nici un ban. Mi se spune: ,,Las ca n-o fi dracul chiar atat de negru!,, Nu am rude sau prieteni la care sa pot apela in astfel de momente. Nu am cerut niciodata nimic de la nimeni si nici acum n-as fi facut-o daca aveam o alta solutie. Doua femei singure prin lume au foarte multe de intampinat. Si astfel pot spune ca am absolvit scoala vietii. Mi-e rusine sa cer, dar acum simt ca ma scufund. Nu cer decat o mana de ajutor care sa ma scoata la mal. Un singur sfat daca il aveti, si pe acela il voi primi cu bucurie.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.