Puţine lucruri sunt mai relevante pentru viaţa românilor înainte de Revoluţie decât sifonul, apa cu bule nelipsită de pe mesele oamenilor şi, mai ales, din reflexul de sâmbătă dimineaţa, când coloane uriaşe se formau în faţa sifonăriilor.
Obişnuiţi, din păcate, în limbajul cotidian cu termenul “a sifona”, “merit” incontestabil al Securităţii, românii au avut un mic aliat în… sifon. Nu le-a făcut viaţa mai bună, dar le-a mai îndulcit-o, fiind parte dintrun ritual incomplet.
Ei bine, după 1989 până şi în “existenţa” sifonului s-a schimbat ceva. Recipientele grele ca plumbul, din sticlă groasă îmbrăcată într-o plasă metalică, pentru protecţie, au fost înlocuite de mai practicele sticle de plastic, peturi în care se înfigea acel tub terminat cu celebra “trompă de elefant”. Sifonul cunoştea o altă epocă, rămânând în preferinţele românilor pentru alţi câţiva ani, când a fost “ucis” de intrarea pe piaţă a apelor minerale şi a sucurilor. Adio, sifon!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.