Ea e nasa cu 235 de fini!

In satul Valea Muntelui din Barsana de Maramures, Maria Barsan e cunoscuta de toata lumea cu numele de ”Doamna”. Femeia de 72 de ani are chiar si o ulita a ei, ulita Doamnei, care duce serpuit spre casa cu doua incaperi ridicata in tinerete. In 1955, Doamna strabatea in ”haine taranesti”cararea ingusta si mlastinoasa catre ”mutii din camp”, ca sa-i invete carte pe copiii satenilor, vreo 35 la numar, adunati toti in casa unui om din sat, pentru ca de scoala nici nu putea fi vorba. De atunci, Maria Barsan a ridicat pentru localnicii din Valea Muntelui o scoala cu patru clase, a adus lumina in sat si a facut drum pietruit peste cararea ingusta, dar mai cu seama a cununat si a botezat aproape jumatate din suflarea catunului. La ultima numaratoare i-au iesit 235, iar pe ultimii i-a insotit la altar chiar anul trecut.

”Pe vremuri, tinerii ii alegeau ca nasi de cununie pe cei mai de vaza din satul lor” isi aminteste Maria Barsan, o femeie maruntica, pe chipul careia trecerea timpului aproape ca nu a lasat nici un rid. ”Si nici nu era ca acum, nu era obligatoriu sa cununi impreuna cu sotul sau sotia. Primul meu fin, de exemplu, a fost cumnatul meu, la nunta sorei mele. Biserica nu ma lasa sa o cunun pe sora mea, asa ca eu am fost unul dintre cei trei nasi ai mirelui. Mireasa a avut si ea trei nasi. Ehe, nu se mai fac nunti ca acum 30-40 de ani”. Privirile Doamnei incearca sa reinvie discret amintirile, cautand intr-un album cu poze. Dintr-o imagine zambeste larg o tanara imbracata in straie populare, alaturi de mirii emotionati. ”Asa ne duceam imbracati la nunta, in haine populare, ca pe vremea aceea nu aveam haine domnesti. Iarna imbracam cojocul din blana de oaie, iar vara vesta din lana presata la piua”. Pe la ora 5 dupa-amiaza, pleca alaiul de nunta de pe vale. Mirele pe un cal alb mergea in frunte, insotit de stegar si de flacai pe cai ”rosii”, iar in urma lor veneau mireasa si nuntasii, in carute impodobite de sarbatoare, daca era vara, sau in sanii, daca era iarna. Dupa slujba de la biserica, petrecerea continua in casa mirilor pana a doua zi pe la amiaza. Iar seara, nuntasii se strangeau din nou la petrecut.

”In anul 1974, imi amintesc ca am fost nasi, eu si sotul meu, la doua nunti in aceeasi seara. Era iarna si o nunta era in Valea Luncii, iar cealalta se tinea la vreo patru kilometri de mers pe jos, in Tijnei”, rememoreaza Maria Barsan. ”Pana la 12 noaptea am stat la o nunta, iar dupa aceea am luat-o la picior ca sa ajungem la cealalta nunta”. Nici vremurile grele, nici viata intr-un catun aproape izolat, fara scoala, fara biserica si fara cimitir, dar cu ”400 de fumuri” sau gospodarii, in limbajul locului, nu au impiedicat-o pe Maria Barsan sa onoreze cererile satenilor.

A nasit 4 generatii dintr-o familie

”Sunt case in Valea Muntelui in care am cununat si botezat patru generatii. La Pitic, de exemplu, i-am cununat pe ei, apoi le-am botezat copiii. Copiii au crescut, au facut nunta si m-au rugat sa-i cunun, iar cand au facut copii, i-am botezat”. Patru generatii pastorite de Maria Barsan, cu spiritul ei bland si sfatos, pentru ca asa e bine sa-ti incepi drumul in viata, alaturi de oameni buni si muncitori. Dar pentru ca, la inceput de drum, finii conteaza si pe sprijinul financiar al nasilor, nu ne putem abtine sa nu intrebam daca era costisitor, in vremurile acelea, sa fii nas. Cu atatea nunti si botezuri intr-un an, ne gandim ca nasii Barsan erau cu dare de mana. ”Ca invatatoare aveam un salariu de 300 de lei pe luna, iar la o nunta dadeam in jur de 100-150. Dar nu ne plangeam. Barbatul meu lucra la primarie, aveam gospodarie frumoasa si munceam cat era ziua de lunga”. Si apoi, e pacat de la Dumnezeu sa nu-i cununi pe cei care te aleg de nas, pentru ca te pretuiesc si te respecta.

Au daramat zidul scolii ca sa petreaca la nunta

Chipul Doamnei se lumineaza dintr-o data, zambind la o amintire care nu vrea sa fie data uitarii. ”Sa va spun cum a fost cu zidul scolii. Dupa ce ne-am chinuit si am ridicat scoala pentru copiii din Valea Muntelui, am primit aprobare de la primarie sa organizam aici si petrecerile de nunta, pentru ca in casa spatiul era cam stramt. Numai ca nuntasii nu incapeau toti intr-o sala de clasa si ca sa treci din una in alta trebuia sa iesi intr-un hol. Asa ca oamenii daramau seara zidul dintre cele doua sali de clasa, faceau nunta si a doua zi il ridicau la loc. Doar copiii veneau luni la scoala”. Pana la urma, satenii au facut o usa intre salile cu pricina, ca sa nu mai munceasca atat la zidul scolii, dar intamplarea a ramas in amintirea Mariei Barsan, cea mai de seama nasa din Valea Muntelui.

Din respect pentru Maria, satenii au numit ulita care duce spre casa ei “Ulita Doamnei”.

Maria Barsan (foto, in stanga), aici alaturi de primii ei fini, familia Pop. Ioana Pop este chiar sora ei. Femeia tine o lista (foto facsimil) cu cei carora le-a fost nasa de-a lungul timpului

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE