Editorial de Alice Năstase: Am blog, deci exist!

Apoi, rând pe rând, dacă jurnalele scriitorilor au început să se publice şi aşa-zisa literatură de sertar a fost dusă la tipografii, blogurile muritorilor de rând au început şi ele să răsară ca nişte acte de curaj.
Sau de exhibiţionism. Sau de ţicneală crasă. Denumirea de blogger a fost, câţiva ani, ironică. Blogosfera părea multora un teren mocirlos, guvernat de caragialescul şi atât de ocrotitorul anonimat al celor care vor să te împroaşte cu jeg doar dacă nu-şi dau numele, în care este loc şi pentru minciună, şi pentru trădare, şi pentru adevăruri de nedemonstrat sau de nesuportat.
Azi, toată lumea are blog. Inclusiv marii infractori care stau la puşcărie – asta dacă nu încing câte o orgie la infirmerie şi asistentele se simt onorate să şi-o, scuzaţi, tragă cu deţinutul cel bogat, după ce-au băut împreună câteva sticle de whisky.
Dar acestea sunt doar excepţii care confirmă regula şi fac deliciul jurnalelor de ştiri. În general, cei mai mulţi dintre puşcăriaşii de lux, aceia care au furat ţării miliarde, nu pârliţii care au şutit zece pâini şi-un bax de ţigări, îşi petrec zilele dulci ale prizonieratului declarat, obligatoriu, politic, însemnând pe paginile virtuale ale blogului gânduri măreţe pe care apoi, probabil, le vor aduna cu grijă într-o carte, aşa cum fac şi colegii lor de scris, Pleşu sau Liiceanu, care îşi adună şi ei din când în când însemnările publicistice în câte un volum de mare succes.
Domnii puşcăriilor, cei care deţin, pasămite, computer şi telefon conectat la internet şi după gratii, adună astfel argumente care vor contribui la decizia autorităţilor de a-i elibera înainte de vreme pentru bună şi aleasă purtare.
Adrian Năstase a fost blogger cât a stat la închisoare şi este şi acum. Dan Voiculescu scrie de zor pe blog, iar Antenele lui îi preiau panseurile la breakingnews.
Iar dacă ar fi ştiut să scrie, şi Gigi Becali ar fi continuat proiectul lui blogosferic care a debutat, experimental, cu un articol intitulat, becalicesco-bădărănesc, “Mi-am tras blog, hahalerelor!” Ăstimp, ca-n bancuri, preoţilor li s-a uşurat munca la spovedanii şi răspund tot mai des la “Părinte, am păcătuit!” cu smeritul “Ştiu, că ţi-am citit blogul!”…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE