Editorial de Alice Năstase Buciuta: Am întâlnit și nuntași fericiți

Să faci nuntă cu puhoi de oaspeţi şi cu o grămadă de aparate menite să imortalizeze pentru eternitate ziua fericirii şi a epuizării tale presupune să ai nişte abilităţi pe care nici măcar cei mai mari actori din lume nu le au. Şi la filmele cu bugete impresionante şi profesionişti care n-au făcut altceva toată viaţa tot e nevoie de duble care se reiau de câte ori e nevoie până iese totul perfect. La nunta proprie însă, reluările nu sunt permise.
Felul neinspirat în care ai molfăit pişcotul, ocheada plină de dispreţ pe care ai aruncat-o spre alesul inimii tale când el a râs ca prostul la gluma nepotrivită a popii şi momentul în care te-ai împiedicat de era să te rostogoleşti ca un ghem de volane când urcai pe scările bisericii vor rămâne pentru totdeauna şi-n înregistrările făcute de nuntaşi cu telefoanele, şi-n amintirea ta. Iar cea mai fierbinte rugă direcţionată către icoanele din altar e nu fericirea familiei tale – că de asta o să ai tu singură grijă, prin vigilenţă şi verificare atentă -, ci aceea ca toţi cei care au surprins momentele naşpa ale ceremoniei să nu pună filmuleţele pe YouTube.
O nuntă mare, cu sute de invitaţi, e pentru unii modalitatea de a strânge nişte bani cu care să pornească în viaţă, după ce în primii ani de concubinaj s-au străduit să strângă singuri acei bani şi n-au reuşit, iar pentru alţii, un prilej bun de a se da în spectacol, de a fi şi ei câştigătorii unor premii Oscar mai de cartier şi a unor aplauze direcţionate numai şi numai către ei. Desigur, există şi excepţiile care confirmă regula, prea puţinii îndrăgostiţi nebuni care cer binecuvântarea zeilor şi a părinţilor, dar ăştia nu au aşa mare nevoie de tămbălău, ci se mulţumesc, de obicei, cu nunţi mai mici, care exclud din start ideea că nuntaşii vin din obligaţie.
Eu am văzut cândva o mireasă atât de îndrăgostită, încât a plâns pe toată durata slujbei, făcându-i şi pe cei prezenţi să lăcrimeze, de emoţie. Faptul că mariajul ei n-a durat decât doi ani, după care ea s-a îndrăgostit, tot aşa, nebuneşte, de un prieten al soţului, nici n-a mai contat. Eu am putut să spun, de atunci încoace, că am văzut şi nuntaşi fericiţi, nu doar nuntaşi beţi, plictisiţi sau chinuiţi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE