Eşti un prieten devotat?

a. da;
b. aşa şi aşa;
c. doar dacă sunt presat( ă).

2. “Pentru prietenii mei, aş face orice”:

a. … dar nu prea des!;
b. nu m-am gândit la asta;
c. depinde de context.

3. Ordinea şi disciplina sunt:

a. esenţiale în relaţiile cu oamenii;
b. binevenite acasă, cu copiii;
c. nişte cuvinte rigide, dar cu efect.

4. Foloseşti cuvinte sofisticate în mod curent?

a. Le întâlnesc doar când citesc.
b. Nu.
c. Da, au ceva exotic.

5. Te pui pe tine pe primul plan?

a. Rar.
b. Uneori da, e mai bine.
c. Cam întotdeauna.

6. Îţi spui secretele uşor?

a. Da, prietenilor.
b. Doar când te apasă foarte tare.
c. Nu.

7. Te enervezi uşor?

a. Nu.
b. Da.
c. De obicei, te stăpâneşti.

MAJORITATEA A: Pentru prieteni, până-n «pânzele albe»…

… indiferent cât de lungi ar fi ele! Cultul prieteniei este o lege a existenţei tale. Nimic nu este mai important decât să ai pe umărul cui plânge atunci când ai o durere pe suflet. Te-ai gândit dacă primeşti pe cât dai?

MAJORITATEA B: Prietenii se aleg…

…după nevoi, dorinţe şi aspiraţii! Slăbiciunea nu are ce căuta în relaţiile cu oamenii. Prietenii au, din punctul tău de vedere, funcţii bine definite.

MAJORITATEA C: Ai nevoie de un prieten!

Lucrurile stau cam aşa: cu ceva timp în urmă, ai considerat prieten pe cine nu trebuia. “M-am lecuit de prieteni”, spui tu. Interiorizarea nu este mereu cea mai bună soluţie. Poate că ar trebui să consulţi un psiholog, te-ar putea ajuta.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE