La începutul secolului trecut, David şi Elisabeta Samoilescu au plecat din Paşcani şi au emigrat în America, la New York. Istoricul şi scriitorul Jim Kalafus a descoperit în arhive că David devenise un comediant apreciat la New York şi, atunci când s-a îmbarcat pe Lusitania, îşi programase un turneu cu spectacole în Marea Britanie.
Nu a mai apucat să îl facă. Nava a fost torpilată aproape de destinaţie de către un submarin german, iar David (36 de ani) s-a numărat printre cele 1.198 de victime. Cadavrul său a fost identificat şi îngropat la Cork, în Irlanda, iar bunurile găsite asupra sa, hainele, ceasul, inelul, au fost returnate soţiei sale, Elisabeta (Lizzie), de către compania care deţinea Lusitania, Cunard Steamship.
Kalafus menţionează că rudele dispăruţilor, dar şi supravieţuitorii au dat statul german în judecată, cerând daune. Lizzie, spune Kalafus, a avut cereri care le-au depăşit pe ale tuturor victimelor.
“Doamna Samoilescu (foto) a pretins despăgubiri morale şi materiale de 520.000 de dolari (n.r.- peste 11 milioane de dolari la cursul actual)”. Aceasta a declarat că soţul său avea la el bunuri personale de 20.000 de dolari (peste 400.000 $ azi), printre care un sac cu 2.500 de monede de aur, care cântărea un kilogram şi jumătate, şi o haină luxoasă, cu blană de castor şi de samur, de 3.000 $ (64.000 $ azi).
Plecat cu broşă şi cercei în călătorie
Lizzie a plusat şi a declarat că David plecase în turneu şi cu bijuteriile ei, a căror valoare o estimase la 10.050 $ (peste 200.000 $ acum). Ea a spus că David avea în bagaje o broşă de platină cu diamante de 3.500 $ (75.000 $ azi), un inel de platină de 1.500 $ (32.000 $ azi), un inel de aur de 1.000 $ (21.000 $ azi) şi o pereche de cercei din aur de 2.500 $ (53.000 $ la cursul de azi).
Când i s-a cerut, Lizzie nu a putut să dovedească că acele bijuterii au existat vreodată. Nici să ateste în vreun fel că soţul său avea o avere impresionantă. A mărturisit doar că David câştiga 500 de dolari pe lună (aproape 10.000 $ azi), o sumă fabuloasă la acea dată, fără să poată prezenta vreo factură sau chitanţă care să-i susţină declaraţiile. “Cum credeţi că a fost răsplătită Lizzie?”, se întreabă Jim Kalafus, care a studiat dosarele şi a observat că unii nu au primit despăgubiri. “A fost cumva condamnată la închisoare pentru tentativă de fraudă? A fost nevoită să suporte un stânjenitor proces public? Nu. În ciuda mărturiilor ei neconfirmate, neconvingătoare şi contradictorii, a primit 50.000 $ (n.r.- aproape un milion de dolari)”. Un mister chiar mai mare decât scufundarea Lusitaniei.
1.198 de morţi pe Lusitania
Lusitania, supranumită şi “Ogarul mărilor”, era cea mai mare navă din lume la începutul secolului 20. Lansată la apă în 1906, Lusitania nu a avut viaţă lungă. Pe 7 mai 1915, la 6 zile după ce plecase din New York cu destinaţia Liverpool, uriaşa navă, lungă de 240 de metri, a fost torpilată de un submarin german în sudul coastei irlandeze. Lusitania s-a scufundat în doar 18 minute, întâmplare considerată ciudată, având în vedere dimensiunile vasului. Din cei 1.959 de oameni aflaţi pe navă au murit 1.198, printre care aproape 100 de copii. Au fost recuperate doar 289 de cadavre.