Femeile care mor cu ordinul de protecție în mână. De ce România nu are încă brățări electronice pentru agresori, deși legea prevede asta de 10 ani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ordinele de protecție oferite victimelor agresiunilor rămân doar niște hârtii, dacă respectarea lor nu este supravegheată, atrag atenția ONG-urile care luptă pentru combaterea violenței domestice. Cel puțin 30 la sută din ordinele de protecție au fost încălcate anul trecut. Cu un sistem de monitorizare electronică a agresorilor, unele cazuri de violență domestică nu s-ar mai transforma în crime.
Cuprins:
- România, pași mici pentru protecția victimelor
- Ordinele de protecție ar trebui să vină însoțite de un sistem de monitorizare a lor
- Brățările electronice, menționate în trei legi
- Două proiecte identice
- Cum ar putea arăta sistemul de monitorizare
- Condamnați la CEDO pentru că autoritățile nu au ajutat victimele violenței
- Spania are brățări electronice de peste 10 ani
- Autoritățile au înregistrat anul trecut puțin peste 2.200 de sesizări pentru încălcări ale ordinelor de protecție, atât provizorii, cât și judecătorești. Acesta este doar numărul cazurilor sesizate.
- Respectarea ordinelor ar putea fi monitorizată cu un sistem electronic de supraveghere – adică mult discutatele brățări electronice. România nu are încă așa ceva.
- Avem cel puțin trei legi care se referă în mod direct la supravegherea agresorilor printr-un sistem electronic și încă un proiect blocat în Parlament.
- „La fiecare caz de încălcare a unui ordin de protecție mai vine câte un parlamentar care spune că brățările electronice sunt o prioritate. Dar nu sunt”, spune Andreea Rusu, de la Centrul FILIA, ONG care luptă pentru drepturile femeii și combaterea violenței domestice.
O femeie de 30 de ani din Sibiu a fost ucisă la începutul lunii februarie de concubinul ei împotriva căruia obținuse un ordin de protecție. Bărbatul a înjunghiat-o de 20 de ori cu un cuțit.
O altă femeie a murit cu ordinul de protecție în mână în februarie anul trecut, în Chitila, județul Ilfov, după ce soțul ei, cu care se afla în proces de divorț, a urmărit-o până acasă și a înjunghiat-o.
În ianuarie anul trecut, un bărbat din Constanța, fost actor la Teatrul Fantasio, a încercat să-și sugrume soția în fața bisericii. Femeia obținuse trei ordine de protecție împotriva lui, care îi interziceau să se apropie la mai mult de 100 de metri de ea. Le-a încălcat de fiecare dată.
În martie 2019, un bărbat din Sighetu Marmației a lăsat doi copii fără mamă, după ce și-a înjunghiat mortal partenera. Nici pe ea nu a protejat-o ordinul de protecție obținut cu o lună înainte.
Acestea sunt doar exemple recente.
Aproximativ 30% din ordinele emise de instanțe sunt încălcate anual, iar supravegherea respectării lor este inexistentă. Doar anul trecut au fost peste 2.200 de sesizări la poliție pentru încălcarea ordinelor.
Monitorizarea electronică poate fi folosită pentru mai multe tipuri de infractori. Este aplicabilă arestaților la domiciliu și persoanelor aflate sub control judiciar. Cel mai mare impact l-ar avea însă în privința agresorilor cu ordine de restricție: autoritățile se asigură că le respectă, iar victimele violenței și hărțuirii se simt mai în siguranță.
România, pași mici pentru protecția victimelor
Istoria României în ceea ce privește protecția victimelor agresiunilor în familie este scurtă pentru că autoritățile au făcut pași mărunți și lenți în direcția asta.
O primă lege dedicată prevenirii și combaterii violenței domestice a fost adoptată în 2003, la presiunea ONG-urilor și a aderării la Uniunea Europeană. Ordinul de protecție a fost introdus mult mai târziu, în 2012, când România rămăsese singura țară din UE fără o astfel de măsură și doar după ce un polițist și-a ucis soția și pe o prietenă de-ale sale și a rănit alte șase persoane într-un coafor din București.
Ordinul, în acea formulă, era însă obținut extrem de dificil și responsabilitatea cădea tot pe victimă, care trebuia să adune probe și să plimbe documente între instituții zile întregi. Abia șase ani și câteva guverne mai târziu, la finalul lui 2018, legea s-a modificat, iar polițiștii pot da un ordin de protecție provizoriu pe loc. Acesta are valabilitate cinci zile și poate fi transformat în ordin în instanță, prelungit până la șase luni.
În primele 10 luni ale anului trecut, peste 3.300 de ordine de protecție provizorii au fost confirmate de instanțe, potrivit IGPR, adică aproape jumătate din totalul ordinelor provizorii emise de polițiști.
Din octombrie anul trecut, urmărirea penală poate fi declanșată din oficiu în cazurile de violență domestică, astfel că împăcarea părților nu mai înlătură răspunderea penală.
Ordinele de protecție ar trebui să vină însoțite de un sistem de monitorizare a lor
Problema apare când ordinele de protecție, provizorii sau date de instanță, sunt încălcate de agresori și se ajunge la alte violențe, abuzuri și chiar la crimă.
Încălcarea ordinului de protecție este infracțiune penală și se pedepsește cu închisoare până la cinci ani. Astfel de cazuri sunt însă rare. De exemplu, agresorul Elenei*, despre care a relatat Libertatea în 2019, a încălcat constant ordinul de protecție: a venit de mai multe ori la ea acasă, a lovit-o, a bruscat-o, a amenințat-o și a hărțuit-o. În ciuda plângerilor la poliție, femeia nu a reușit să se apere. Bărbatul nu a fost arestat, deși legal exista această pârghie.
Cazul Elenei, ca și cele menționate mai sus, arată câtă nevoie este ca ordinele de protecție să vină la pachet cu un sistem de monitorizare. Protejează victima și le arată agresorilor că sunt cu adevărat supravegheați.
„Sunt femei care țipă pe geam și cer ajutorul trecătorilor, pentru că mai repede le sare cineva în ajutor așa. Brățările de monitorizare vin și în ajutorul poliției, pentru că ar acționa imediat și văd în timp real când agresorul se apropie de victimă. Nu ar trebui să fie un subiect de dezbatere pro-contra”, spune Andreea Rusu, de la Centrul FILIA.
ONG-urile în domeniu cer în fiecare an și la fiecare schimbare de Guvern implementarea unui sistem promis de ani buni, care există deja în alte țări.
„La fiecare caz de încălcare a unui ordin de protecție, mai vine câte un parlamentar care spune că brățările electronice sunt o prioritate. Dar nu sunt”, adaugă Rusu.
Brățările electronice, menționate în trei legi
În România se vorbește de ani buni despre introducerea brățărilor electronice, cam de fiecare dată când o femeie este ucisă, deși avea ordin de protecție.
„Nu a fost niciodată o problemă de lege, ci de buget și infrastructură”, e de părere fosta deputată Oana Bîzgan, care a reușit să treacă de Parlament primul Registru al infractorilor sexuali din România. Registrul nu este nici acum funcțional.
51 de femeiau fost ucise în România, în 2019, de un membru al familiei.
Sistemul electronic de monitorizare este menționat de mai multe ori în legislația românească:
- două articole din Codul de Procedură Penală se referă la obligația inculpatului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere, ca măsură impusă de instanță, în timpul controlului judiciar și în timpul arestului la domiciliu;
- Legea nr. 254/2013 privind executarea sentințelor face referire la instrumentul electronic de monitorizare prin raportare la Codul de Procedură Penală;
- Legea nr. 217/2003 privind combaterea violenței domestice a preluat din restul legislației și se referă la „obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere”.
Așadar, obligativitatea există. Unde este problema?
„Nu despre cumpărarea acestor brăţări e discuţia, ci despre un întreg sistem informatic care prevede monitorizarea semnalului emis de aceste dispozitive, dispecerizarea, intervenţia şi mentenanţa acestora”, spunea fostul ministrul de interne Carmen Dan, în 2019.
Două proiecte identice
Ultima dată s-a pus în discuție subiectul brățărilor electronice în 2018, după ce o femeie a fost omorâtă de soțul ei în grădinița pe care o conducea și în care învățau cei doi copii ai lor.
Astfel, în 2019, specialiștii din Ministerul Afacerilor Interne, condus atunci de Carmen Dan, Ministerul Justiției, al Muncii și STS au scris un proiect de lege pentru monitorizarea electronică a agresorilor cu ordine de protecție, a infractorilor arestați la domiciliu și a celor aflați sub control judiciar. Proiectul a intrat în dezbatere publică, dar nu a mai fost trimis în Parlament.
Un proiect identic a fost mai târziu asumat de liberali și depus în Parlament. Proiectul a trecut de Senat în martie anul trecut și de atunci așteaptă să fie discutat în comisiile din Camera Deputaților, dar a fost blocat acolo din cauza pandemiei de COVID-19.
Semnatarii proiectului sunt fostul ministru de interne Marcel Vela, actualul premier Florin Cîțu, Cătălin Predoiu și senatoarea Alina Gorghiu.
Contactat de Libertatea, Predoiu a spus doar că PNL pregătește un raport privind stadiul proiectelor pe care le-a depus în Parlament în vechea legislatură, inclusiv cel al brățărilor electronice. O listă lungă de așteptare.
Cum ar putea arăta sistemul de monitorizare
Brățările electronice de supraveghere a agresorilor vor face parte dintr-un întreg Sistem Informatic de Monitorizare Electronică (SIME), implementat la nivel național, conform proiectului de lege votat de senatori în primăvara anului trecut.
Agresorul va purta o brățară la gleznă, iar victima care are un ordin de protecție împotriva agresorului va avea și ea un dispozitiv. Când agresorul depășește limita impusă prin ordin, sistemul va emite o alertă secțiilor de poliție.
Procedura prevăzută de proiectul de lege mai spune că polițiștii trebuie să sune agresorul, să-i spună să se îndepărteze de victimă și să-l cheme la cea mai apropiată secție de poliție. Agenții trebuie să anunțe victima unde se află agresorul.
Practic, viitoarea lege reglementează implementarea și modul de funcționare a întregului sistem de monitorizare și stabilește responsabilitățile și responsabilii.
Întregul sistem ar costa în jur de 3,5 milioane de euro, estimează parlamentarii: pentru infrastructură, dispozitive mobile și 500 de brățări pentru faza-pilot.
„Avem o inflație legislativă. Din punctul meu de vedere, această lege nu-și are rostul, pentru că legislația actuală este suficientă”, crede însă judecătorul Cristi Dănileț.
El spune că legi avem și au același scop, dar nu se coroborează.
Eu cred că tot apar astfel de inițiative identice din simplul motiv că sunt parlamentari care vor să-și lege numele de un anumit proiect.
Condamnați la CEDO pentru că autoritățile nu au ajutat victimele violenței
Nu doar o dată UE a atras atenția României că autoritățile nu depun suficiente eforturi pentru a proteja victimele violenței domestice.
În 2017, de exemplu, printr-o decizie definitivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amendat România cu 9.800 de euro pentru că autoritățile nu au tras la răspundere un bărbat care și-a atacat soția de opt ori.
Judecătorii CEDO au spus că „lipsa de răspuns a sistemului judiciar și lipsa pedepsei pentru agresori (...) indică faptul că Guvernul nu este angajat în a implementa legislația în vigoare”.
Trei ani mai târziu, România a ajuns din nou la CEDO pentru un caz de violență domestică, iar Curtea a obligat statul să-i plătească 10.000 de euro despăgubiri unei femei care s-a plâns de ancheta ineficientă făcută de polițiști și procurori împotriva soțului său violent.
Spania are brățări electronice de peste 10 ani
În timp ce autoritățile române se împiedică de proceduri legislative și buget, Franța a cumpărat anul trecut peste 1.000 de brățări electronice pentru monitorizarea agresorilor, ca măsură împotriva recidivei. Și a început treptat, din septembrie, implementarea lor în toate orașele.
„În Franța, avem aceeași problemă (ca în România, n.r.) cu supravegherea recidiviștilor și a modului în care îi putem împiedica să recidiveze. Trebuie luate anumite măsuri de protecție, cu brățările electronice, trebuie protejat anturajul familial”, spunea ambasadoarea Franței în România, Laurence Auer, într-un interviu pentru Libertatea.
În Spania, brățările există deja de mai bine de 10 ani. Ba mai mult, sistemul electronic de supraveghere a fost doar o măsură dintr-un set de soluții împotriva violenței domestice, a cărui implementare a început înainte de 2000.
Autoritățile basarabene au implementat mai rapid decât România măsuri pentru protecția victimelor. Parlamentul din Republica Moldova a adoptat în vara anului trecut proiectul privind brățările electronice, iar ordinul de protecție există din 2009. Și cel provizoriu, emis de polițiști, a fost introdus cu doi ani înainte de România.
Dori.l 04.12.2023, 17:39
Statul nu ocroteste femeia, copiii care au parte de violenta domestica.