Femeia de afaceri din Bacău care la fiecare final de an joacă ursul. „Cu blana pe noi, toți suntem egali”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Aproape 600 de persoane costumate cu piei de urși au defilat prin centrul Comăneștiului pe 30 decembrie în cadrul unui festival devenit tradiție. Printre ei s-a numărat și Rovena Vartolomei care a venit anul ăsta, pentru prima dată cu fiica sa de 12 ani, Anesia. „O dată pe an îmbrac blana de urs pentru a duce tradiția mai departe”, a spus pentru Libertatea femeia care în restul anului este managerul unui salon de evenimente din orașul Dărmănești.
Cuprins:
De opt ani deja Rovena Vartolomei (36 de ani) îmbracă blana de urs moștenită de la bunici și defilează prin centrul orașului Comănești din Bacău. Anul ăsta, din ceata de 140 de urși adunați numai din cartierul Zăvoi, au făcut parte și în jur de 15 femei. Numărul lor crește cu fiecare an și este o izbândă fiindcă pe vremuri femeile nu aveau voie nici măcar să se uite le aceste cete.
„Am simțit o apreciere din partea multora tocmai că sunt femeie”
„Nu am simțit nicio discriminare că dacă sunt femeie nu am ce căuta aici. Ba aș spune că am simțit o apreciere din partea multora tocmai pentru că sunt femeie”, spune tânăra antreprenoare, care toată ziua de 30 decembrie a stat la poze cu băcăuanii ieșiți să vadă parada.
Anul acesta, Rovena și-a adus și întăriri: pentru prima dată a venit însoțită de fiica ei de 12 ani. Anesia are și ea o blană pe măsura ei, tot de la bunici.
„Anesia dacă ar putea să se îmbrace în fiecare zi din an, nu cred că ar spune nu. E foarte încântată să danseze și de spiritul de echipă pe care îl simte atunci când se adună toți la un loc și încearcă să dea tot ce au mai bun”, mai spune Rovena. Părinții ei primeau în fiecare an cetele cu mascați și ea crede astăzi că, pe undeva, scopul lor era să-i facă pe copii să îndrăgească tradițiile locale.
12 ore de dans cu un costum de 15 kilograme
Participarea la festival este și un test al rezistenței fizice. „Noi ne-am îmbrăcat cu pieile de la 9 dimineața și am stat până la 9 seara cu ele. Pe scenă efectiv dansul a durat jumătate de oră și în rest a fost încă jumătate de oră parada în centrul orașului și jocurile de după paradă pe care le-am făcut în diferite locații. A fost o zi cruntă pentru că au fost cam 15 grade și pielea ține foarte cald”, a povestit Rovena. În plus, capul de urs este destul de greu. „Căptarul (capul) este mai greu și îți apasă pe cap la un moment dat. Costumul nu-l simți greu, că e îmbrăcat pe tot corpul. Cu totul, costumul meu cred că are cam 15 kilograme!”
Și fiica ei a rezistat oboselii. „A fost o eroină, nu s-a plâns deloc!”
Apoi, trebuie să știi și cum „să joci”. „Eu am învățat uitându-mă la alții și fiind foarte atentă la ritmul tobelor. La început coordonatorul îți explică: când se recită trebuie să faci așa, când bate toba într-un anumit fel trebuie să dansezi cu capul în jos, când bat mai multe tobe, trebuie să ridici capul”, mai povestește femeia.
„E extraordinar când simți acele bătăi de tobe...”
Pentru Rovena este foarte important să participe la eveniment pentru că, pe lângă păstrarea tradițiilor, prilejurile de a aduce comunitatea laolaltă sunt tot mai rare azi. „Când ai blana pe tine, nimeni nu ține cont care-ți este rangul social, de unde vii, ce faci. Efectiv toți suntem egali și toți ne concentrăm să facem același lucru”, spune femeia.
În plus, promite că e și foarte distractiv. „Experiența a fost extraordinară, mai ales când simți acele bătăi de tobe și ești în mijlocul lor, acolo!” L-a molipsit și pe prietenul ei care nu s-a mai îmbrăcat în urs de când era copil, dar i-a promis Rovenei că anul viitor, pe 31 decembrie, îi va face concurență.
