Accidentul de masina in care a fost implicat s-a soldat cu decesul a doua persoane si ranirea grava a alteia. Au urmat doi ani si jumatate de inchisoare pentru Emanuel. Satul de ghinioane si nedreptati, s-a hotarat sa devina preot. La 1 ianuarie 1993, Emanuel Onoriu a lovit, pe Soseaua Jiului, cu masina, trei persoane. Accidentul s-a soldat cu doi morti si ranirea grava a celei de-a treia. A urmat procesul, Emanuel fiind condamnat, pentru ucidere din culpa si vatamare corporala, la cinci ani de inchisoare (dupa doi ani si jumatate a fost insa pus in libertate, in baza unui decret de gratiere colectiva) si la plata unor daune in valoare de 45 milioane lei pentru familia victimelor: „N-am platit acea suma, care acum a ajuns la vreo 200 milioane de lei, fiindca n-am avut de unde, nu sunt salariat. As fi putut sa-i achit in rate lunare, asa m-as mai fi descurcat, dar ei vor toti banii o data. Doresc sa-mi castig existenta pe masina, dar nu mi s-a aprobat sa fac din nou scoala de soferi. Acum sunt elev in clasa a XIII-a si trebuie sa termin liceul, pentru ca vreau sa ajung pastor”.
Legat de viata din penitenciare, Emanuel are amintiri de cosmar: „Stateam si cate 10 insi intr-un dormitor de cativa metri patrati, unde era numai fum de tigara si galagie. Zile intregi nu eram scosi din camera. Daca ploua sau ninge, nu mai beneficiezi de cele doua ore de plimbare in curte. Am stat printre criminali si violatori… Parca sunt urmarit de ghinioane. Tot in 1993, an fatal, tatal meu a depus la „Caritas” toti banii mei de apartament, 11.500 $”.
„I-am pierdut, caci jocul piramidal n-a mai functionat. Ar trebui sa-mi plateasca Stoica, din pensia lui, cele 200 de milioane de lei. Nu am nici casa, nici masina, dupa ce am fost talharit in 1997. Cei care m-au bagat in spital si mi-au distrus masina nu au fost identificati de politie nici in ziua de azi”, spune Emanuel Onoriu.