Florina Cristiana Matei, expertă în controlul serviciilor secrete: „Implicarea SRI în combaterea corupției în absența unui cadru legal poate constitui un catalizator pentru politizare” 

Președintele Nicușor Dan a anunțat în discursul din Parlament, când a prezentat Strategia Națională de Apărare a Țării, că Serviciul Român de Informaţii va avea o unitate specială care se va ocupa de combaterea corupţiei, după ce acest flagel a fost introdus ca vulnerabilitate la securitatea națională. 

Expert recunoscut internațional

Inițiativa președintelui nu este ocolită de controverse, întrucât această nouă atribuție trasată SRI nu există ca atare în legea sa de funcționare, o lege neschimbată din anul 1992. În plus, în lipsa unui control civil eficient, există riscul politizării instituției. 

În acest context, Libertatea a realizat un interviu cu Florina Cristiana Matei, unul dintre cei mai buni experți la nivel internațional în tematica democratizării serviciilor secrete. 

„Este foarte important, de exemplu, ca profesionalizarea serviciilor de intelligence care sunt angrenate legal în lupta împotriva corupției să faciliteze angajarea sau formarea de personal calificat, specializat în domeniul financiar, mai ales pentru cazurile de corupție mai complexe, care implică actori multipli. În plus, este imperativ ca liderii executivului să conlucreze cu membrii legiuitorului în vederea urgentării adoptării legilor pentru serviciile de intelligence, iar implicarea serviciilor în lupta împotriva corupției să fie acompaniată de eficientizarea instituțiilor și proceselor de control civil democratic, prin acumularea expertizei de a «controla» aceste organisme”, explică Matei. 

Florina Cristiana Matei, PhD, este profesor la Școala Postuniversitară Navală a Statelor Unite, din Monterey, California, unde predă cursuri din domeniile relațiilor civil-militare, intelligence și homeland security, pentru studenți civili și militari ai guvernului Statelor Unite și țărilor aliate și partenere ale Statelor Unite. 

„Cadrul legislativ este foarte important”

Libertatea: După toate tensiunile politice din perioada în care SRI a fost implicat în lupta împotriva corupției, cât de democratică este decizia președintelui de a reintroduce SRI în fenomenul combaterii corupției, fără să existe o modificare a legii SRI pentru această atribuție?
Florina Cristiana Matei: Nu aș considera decizia președintelui Dan non-democratică, poate un pic îngrijorătoare. Pe de o parte, serviciile secrete, în orice democrație, constituie prima linie defensivă împotriva tuturor sfidărilor la adresa securității naționale, corupția fiind una dintre aceste amenințări. De multe ori, când cadrul legal este depășit, pentru a ține pasul cu mediul de securitate proteiform, președinți, prim-miniștri sau chiar directori ai serviciilor secrete pot utiliza prerogativele de lideri ai puterii executive pentru a transforma aceste instituții.  

Pe de altă parte, cadrul legislativ pentru organizarea și funcționarea serviciilor secrete este foarte important într-o democrație, evident împreună cu un sistem robust și eficient de mecanisme și instituții de control civil democratic asupra serviciilor de intelligence, ca un prim pas în stabilirea unui compromis eficient între cerințele de salvgardare a securității naționale și transparența organelor guvernamentale. 

Faptul că Parlamentul României încă nu a aprobat pachetul de legi pentru serviciile de intelligence propus la jumătatea anilor 2000 este puțin alarmant, atât din perspectiva transparenței (prin control civil democratic) cât și a securității (pentru că, în contextul actual de securitate care amenință România, dominat de riscuri și provocări tradiționale, dar și de tipul hybrid threats sau zone gri, precum și amenințări de tip human security, descris pe larg în Strategia de Securitate Națională, serviciile secrete au nevoie de claritate maximă vis-à-vis ce funcții și misiuni pot îndeplini, și cu ce tip de personal specializat, precum și ce activități sau operațiuni în care sunt angajate încalcă legea sau normele etice). 

După părerea mea, este foarte important, de exemplu, ca profesionalizarea serviciilor de intelligence care sunt angrenate legal în lupta împotriva corupției să faciliteze angajarea sau formarea de personal calificat, specializat pe domeniul financiar, mai ales pentru cazurile de corupție mai complexe, care implică actori multipli. 

Din toate aceste puncte de vedere, este imperativ ca liderii executivi să conlucreze cu membrii legiuitorului în vederea urgentării adoptării legilor pentru serviciile de intelligence, iar implicarea serviciilor în lupta împotriva corupției să fie acompaniată de eficientizarea instituțiilor și proceselor de control civil democratic, prin acumularea expertizei de a „controla” aceste organisme.

Riscul transformării serviciilor secrete în poliție politică

– În România există această îndelungată cutumă a președintelui de oferi priorități serviciilor de informații, stabilite prin strategii de securitate și ulterior preluate de CSAT, nu printr-o nouă lege de funcționare a serviciilor de informații. Nici SRI, nici SIE nu au prevăzute în mod expres, în legile lor de funcționare, această sarcină de a culege informații care au legătură cu suspiciunile de corupție. Este această practică o nouă formă de politizare a serviciilor de informații?
– Nu aș categoriza acest demers ca o formă de politizare, dar consider că implicarea serviciilor secrete în combaterea corupției în absența unui cadru legal poate constitui un catalizator de politizare, inclusiv de atingere a cazului extrem de politizare – poliție politică. 

Așa cum evidențiază exemple din America Latină, Africa, și Asia, atât politicienii cât și serviciile secrete pot invoca „securitatea națională” și/sau „lupta contra corupției” ca pretext pentru conducerea de operațiuni de filare, amenințare, șantajare și chiar neutralizare și eliminare a adversarilor politici și/sau instituționali (de exemplu, membrii ai opoziției, jurnaliști și academicieni, mai ales cei care critică fie liderii politici aflați la putere, fie conducerea agențiilor de intelligence, sau critică serviciile secrete în general). 

Aceste dinamici devin mult mai serioase în contextul contemporan de regres democratic și consolidare a puterii executive, prin care președinți sau prim miniștri aleși prin alegeri democratice libere își consolidează puterea prin alterarea sau chiar eradicarea normelor și valorilor democratice în urma cărora au ajuns la cârma țării, aducând astfel țara la illiberalism sau chiar autoritarism. 

Un exemplu recent de autocratizare îl constituie președintele Bukele, în El Salvador. În toate aceste scenarii, serviciile secrete pot deveni pioni politici, fie în mod voluntar fie involuntar, prin susținerea acestor politicieni, de multe ori împreuna cu alte forțe de securitate, ca de exemplu armata. Ironic, de multe ori acești politicieni ajung la putere pe o platformă anticorupție sau anticrimă. 

– Considerați că SRI ar trebui să aibă pe viitor și acest rol de a oferi procurorilor informații privind suspiciuni de corupție?
– Nu cred că eu sunt persoana cea mai în măsură să se pronunțe asupra acestei problematici. Dar pot spune că din investigațiile mele reiese că atâta timp cât mecanismele de control funcționează, și atâta timp cât democrația este the only game in town pentru cei care guvernează și cei care sunt guvernați, atât serviciile secrete, cât și alte forțe de Securitate pot implementa roluri și misiuni netradiționale, ca de exemplu combaterea corupției, fără a se politiza sau contribui la procesul de regres democratic. 

Exemple similare din societăți consolidate democratic

– Există state democratice în care serviciile de informații au și acest rol de „implicare a lor în colectarea datelor care documentează posibile fapte de corupție, fără interferența acestora în cercetarea penală și în procesul de justiție”, așa cum precizează strategia? Cum sunt ele reglementate legal astfel încât să fie redus riscul politizării lor?
– În cercetarea mea pe domeniul intelligence am descoperit în societățile democratice cel puțin două servicii care îndeplinesc acest rol. Una dintre misiunile FBI în Statele Unite, de exemplu, este combaterea corupției asociată cu securitatea frontalieră, criminalitatea alegerilor, fraudă la adresa guvernului american, corupția din cadrul penitenciarelor și chiar corupția internațională. 

În Canada, Royal Canadian Mounted Police are un rol similar în combaterea corupției la nivel guvernamental și al instituțiilor publice canadiene. Evident, ambele instituții sunt parte din eforturi naționale interinstituționale. Rolurile lor sunt clar stipulate de cadre legale robuste, alături de politici și strategii anticorupție adoptate și modificate în mod regulat, conform legilor țărilor respective, și în funcție de prioritățile de securitate în domeniul corupției. 

Mai mult, atât FBI, cât și RCMP fac parte dintr-un efort de cooperare internațională anticorupție. Responsabilitățile acestor instituții, dar și al celorlalte agenții din alte țări angrenate în acest efort de colaborare, sunt trasate de documente similare adoptate la nivel internațional. 

Aș dori să precizez că aceste exemple provin din două democrații consolidate, în care riscurile identificate în răspunsul la întrebarea numărul 2, deși nu sunt inexistente, sunt mai diluate decat în cazul altor democrații în curs de consolidare, unde instituțiile de control democratic sunt incipiente sau ineficiente.

– Totuși, cele două exemple date de dumneavoastră au un fundament legislativ în combaterea corupției, care le lipsește serviciilor secrete românești. Care ar fi prioritățile în materie de reformă a serviciilor de informații românești?
– Consider ca trasarea clară a funcțiilor, răspunderilor și misiunilor serviciilor de intelligence, printr-o lege organică este un sine qua non. În acest scop, văd ca oportună redeschiderea dezbaterii publice asupra pachetului de legi, deoarece contextul geostrategic s-a schimbat față de cel din anii 2000, la fel și societatea civilă, inclusiv media. 

Aș sublinia în acest context că un cadru legal, adoptat printr-un proces bazat pe incluziune, cu inputuri de la fiecare stakeholder – din cadrul guvernului, societății civile și eventual al societății în general – este benefic atât pentru servicii, cât și pentru celelalte instituții de securitate, dar și pentru organismele de control. Este așadar imperativ ca instituțiile de control civil oficiale și informale să-și facă datoria de cerberi ai democrației atât de jure, cât și de facto.

Un control civil slab potențează acumularea de putere în serviciile secrete

– România înregistrează, de o perioadă îndelungată de timp, un control parlamentar civil deficitar asupra serviciilor de informații. Având în vedere această situație, care ar fi riscurile democratice, odată introduse serviciile de informații în combaterea corupției?
– Aș identifica în mod cert un binom de tip politizare-autonomie instituțională ridicată. Lipsa unui control robust democratic facilitează implicarea agențiilor de intelligence în practici de poliție politică, prin care serviciile secrete fie nu au de ales (puterea executivă oricând poate elimina aceste agenții și crea altele care să răspundă presiunilor de politizare) fie în mod calculate (pentru a se asigura că au un loc la masa deciziilor) confundă securitatea națională cu securitatea guvernului du jour. 

În multe țări din Africa regime security este un rol principal al serviciilor secrete și al forțelor armate. Aceste probleme sunt mai accentuate în contextual actual de polarizare la nivelul societății, un trend vizibil în aproape toate democrațiile contemporane. În mod similar, și într-un fel o consecință a dinamicii anterioare, un control civil deficitar face posibil ca serviciile să acumuleze mai multă putere la nivel local și/sau național – în domeniul politic, social, economic – folosind, de exemplu, accesul la informații despre corupție pentru influență, șantajare, mituire etc. (accesul la informații echivalează cu putere, după cum se știe). 

Așadar, serviciile secrete sunt implicate în acte de corupție. Serviciile de intelligence argentiniene care, după recuperarea democrației în 1983, nu au reușit să atingă un nivel de democratizare acceptabil și care continuă să acționeze fie ca poliție politică (pentru a câștiga favoruri din partea președinților, de exemplu), fie independent, cu autonomie ridicată, în scopul atingerii intereselor personale (ca, de exemplu, profit economic) a anumitor lideri sau chiar ofițeri ai acestor instituții, sunt o ilustrare a scenariilot de mai sus. 

Per total, aceste riscuri pot duce la încălcarea libertăților și drepturilor individuale, democratice, și în final, degradarea calității democrației. 

– Luând în considerare toate cele discutate, cum evaluați dorința președintelui Nicușor Dan de a reintroduce în Strategie de Apărare a țării serviciile de informații în obiectivul combaterii corupției?
– Din nefericire, corupția este una dintre amenințările aprige la adresa statului democratic. În America Latină, corupția ar putea fi moștenirea practicilor Imperiului roman și colonizării de către Spania; pentru statele din Europa de Est, corupția ar putea constitui o moștenire a practicilor Imperiilor roman și otoman. 

În România ar mai exista un factor care să contribuie la corupție: caracteristica sultanistică sau patrimonialistică a regimului comunist și a unor politici aferente. Conducerea țării așadar trebuie să depună eforturi susținute pentru a combate corupția. Chiar dacă decizia președintelui Dan de a angaja serviciile secrete în lupta anticorupție este lăudabilă, ea poate fi considerată, în același timp, alarmantă, din motivele prezentate anterior. 

În plus, aș dori să subliniez că polarizarea existentă la nivel social în momentul de față poate îngreuna eforturile președintelui și pune serviciile într-o lumină negativă, chiar dacă acestea își fac treaba eficient și corespunzător legii și constituției. 

Acest lucru se întâmplă pentru că, într-o societate polarizată, va exista întotdeauna un grup care va fi nemulțumit de politicile guvernului du jour. Eu sunt de părere că democrațiile au nevoie de servicii de intelligence eficiente și transparente, în care populația să aibă încredere. Însă dacă aceste instituții devin politizate, abuzive (sau învinuite de abuz) nu sunt transparente și controlate democratic, și suferă din punct de vedere al imaginii publice, nu numai aceste servicii au de pierdut, ci și democrațiile și elitele aflate la conducerea statelor democratice. 

Mai ales dacă se ia în considerare eficiența cu care factorii de influență externă penetrează societățile democratice în ziua de azi și reușesc fie să inițieze polarizarea, să exploateze lipsa de încredere în instituțiile statului, violența politică sau chiar delegitimarea societății democratice în întregime, fie să intensifice aceste probleme deja existente.  

Poate că, în cazul României, atingerea unui compromis interinstituțional, care să nu singularizeze serviciile, în paralel cu un control riguros, ar fi o cale mai oportună, în vederea asigurării eforturilor „conjugate ale tuturor instituțiilor responsabile și prin utilizarea eficientă a datelor disponibile”, după cum stipulează Strategia. Însă trebuie să fie din resursele instituționale existente, fără a crea o nouă agenție. Deoarece resursele sunt deficitare, contribuabilii sau o anumită parte din contribuabili (din nou, datorită polarizării) nu ar susține acest tip de inițiativă. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro