Fostul basist al unei celebre trupe rock a devenit cel mai periculos lider al-Qaeda din Africa de Vest. Cine e Iyad ag Ghali

Iyad ag Ghali a devenit cel mai periculos lider al-Qaeda din Africa de Vest

Trupa, Tinariwen, a ajuns să facă turnee în întreaga lume, să câștige un premiu Grammy și să cânte alături de legende precum Robert Plant de la Led Zeppelin și Bono de la U2.

Ag Ghali însă a urmat un drum diferit: a devenit liderul uneia dintre cele mai periculoase filiale ale al-Qaeda, interzicând muzica într-o regiune a Africii de Vest, de dimensiunea statului Montana, și conducând o armată de extremiști responsabili pentru zeci de mii de morți.

Iyad ag Ghali wrote the lyrics of a hit song for a band that has shared the stage with U2s Bono and Led Zeppelins Robert Plant. He now leads one of the worlds most deadly al Qaeda franchises. https://t.co/oiQWKiDnuu
— Colin P. Clarke (@ColinPClarke) April 1, 2025
 

Oamenii săi au ajuns chiar să atace membri ai trupei Tinariwen și să-l răpească pe chitarist.

Reacția fostului manager al trupei

„Nu mi-a venit să cred”, a spus fostul manager al trupei, Manny Ansar.

Iyad obișnuia să iasă în cluburi cu ag Ghali în capitala Maliului, Bamako, acum 30 de ani. „A fost un șoc imens când l-am văzut într-o înregistrare mergând peste cadavre”, a spus Manny Ansar.

Ag Ghali a transformat Africa de Vest în principalul câmp de luptă unde Occidentul și guvernele locale se confruntă cu extremiștii islamiști. Cei 6.000 de luptători ai săi au devastat sate și s-au luptat cu soldați francezi, membri ai Forțelor Speciale americane și mercenari ruși.

În acest moment, bătălia pare să fie în favoarea sa. Militanții săi au devenit atât de puternici încât există riscul ca Mali, țara sa natală, sau țara vecină, Burkina Faso, să devină primul stat din lume condus de al-Qaeda.

Relatarea transformării sale este bazată pe interviuri cu foști prieteni, rebeli tuaregi, membri și manageri ai trupei Tinariwen, oficiali guvernamentali, precum și pe rapoarte ONU, comunicații diplomatice americane și fotografii contemporane.

Tuaregii, un grup etnic berber, au fost idealizați în Occident datorită veșmintelor lor indigo și stilului lor de viață nomad, străbătând Sahara alături de cămile, capre și oi, pe teritoriul care astăzi cuprinde Mali, Burkina Faso, Niger, Algeria și Libia.

Aceștia au rezistat aproape 70 de ani dominației coloniale franceze. După ce Mali și-a obținut independența în 1960, tuaregii au declanșat o rebeliune împotriva noului guvern, dar nu a avut succes.

Ag Ghali avea doar 9 ani când tatăl său, o figură proeminentă printre tuaregi, a fost ucis în acea revoltă. Pe măsură ce a crescut, s-a alăturat unei legiuni de voluntari tuaregi, care era sprijinită de liderul libian, Muammar Gaddafi, care urmărea independența față de Mali. Gaddafi a folosit tuaregii pentru propriile sale ambiții geopolitice. L-a trimis pe ag Ghali și pe alții să lupte împotriva israelienilor în Liban și a francezilor în Ciad.

În anii 80, Gaddafi i-a cerut lui ag Ghali să supravegheze recruții tuaregi într-o tabără din apropierea orașului Tripoli, Libia. Printre voluntari se număra și muzicianul Ibrahim ag Alhabib, al cărui tată, la fel ca cel al lui ag Ghali, fusese ucis în revolta tuaregă din Mali din anii 60.

Încă din copilărie, ag Alhabib a fost fascinat de imaginea unui cowboy care cânta la chitară într-un film western, proiectat într-un cinematograf improvizat în deșert. Și-a construit prima chitară dintr-o cutie de ulei, un băț și un cablu de frână de bicicletă. Pe măsură ce și-a perfecționat tehnica, a absorbit influențele muzicale ale lui Elvis Presley, James Brown, starului malian Ali Farka Touré și muzicienilor pop arabi.

Noaptea, în jurul focului de tabără, ag Alhabib și alți tuaregi au creat propriul lor stil muzical de blues saharian.

Ag Ghali I-a ajutat pe ag Alhabib și pe ceilalți muzicieni să obțină chitare electrice, amplificatoare, un depozit pentru repetiții și o scenă din beton pe care să cânte, potrivit lui Philippe Brix, al doilea manager al trupei.

Ag Ghali a scris versurile pentru un cântec intitulat Bismillah („În numele lui Dumnezeu”)

„În numele lui Dumnezeu, am început revoluția alături de frații mei.
Să alungăm jefuitorii și să zdrobim dușmanii,
Vom urca munții ca să scăpăm de mizerie”.

„Ag Ghali a înțeles puterea muzicii cu chitara ca instrument de comunicare”, a spus Brix.

„A fost lovitura sa de geniu”.

Muzicienii și-au numit trupa Kel Tinariwen, adică „Băieții Deșertului”.

Pierre Boilley, un academician specializat în studiul tuaregilor, își amintește că l-a găzduit pe ag Ghali în apartamentul său din Paris, în 1989.

„Seara, sorbea whisky și plănuia o revoltă”, spune Boilley.

În cele din urmă, ag Ghali s-a întors împotriva lui Gaddafi, acuzându-l că își urmărea propriul interes în loc să sprijine cu adevărat independența tuaregilor.

„Gadhafi ne-a promis ani la rând că ne va ajuta”, își amintea ag Ghali, potrivit lui Ansar.

„Dar continua să ne trimită să luptăm în războaiele altora”.

În iunie 1990, ag Ghali și oamenii săi au părăsit Libia și s-au infiltrat în Mali

Atacau posturi militare în timpul zilei și cântau lângă foc, noaptea. Casete piratate cu Bismillah au început să circule din mână în mână prin așezările maliene, iar cântecul a devenit un adevărat imn al mișcării de eliberare tuaregă.

„Era cântecul lui ag Ghali”, spune Abdallah ag Alhousseyni, chitarist al trupei încă de la începuturi.

„Se poate spune că Tinariwen a fost în spatele revoltei”, a declarat ulterior basistul trupei, Eyadou ag Leche, pentru ziarul francez Le Monde.

După câteva victorii pe câmpul de luptă, ag Ghali a negociat un acord de pace în 1991, care a dus la o autonomie sporită a tuaregilor față de autoritățile din Mali.

Acesta a fost începutul unei alianțe de două decenii între ag Ghali și guvernul din Bamako.

După încheierea luptelor, președintele malian Moussa Traoré i-a cerut lui Ansar, un tuareg popular în cercurile sociale din Bamako, să-l găzduiască pe ag Ghali la o cină.

Ansar arhiva muzică tuaregă ca hobby și s-a înțeles imediat cu ag Ghali, care credea că Tinariwen avea nevoie de un manager. În anul următor, ag Ghali l-a invitat pe Ansar în Sahara algeriană și i-a prezentat membrii trupei, care cântau la chitară pe un covor, la umbra unui copac.

„Îți încredințez această trupă”, își amintește Ansar că a spus ag Ghali.

În 1991, Traoré a fost răsturnat de armată, ca răspuns la uciderea manifestanților pro-democrație. Noul președinte, Alpha Konaré, sperând să calmeze tensiunile în rândul tuaregilor, i-a oferit lui ag Ghali o vilă spațioasă în Bamako. Ag Ghali l-a invitat pe fondatorul Tinariwen să locuiască în casă. Trupa repeta până târziu în noapte, iar ag Ghali cânta alături de ei, ținând ritmul pe o canistră de apă.

Președintele Konaré l-a luat pe ag Ghali cu el în vizite oficiale în Emiratele Arabe Unite, Algeria și alte țări

Rebelul din deșert a început să poarte ceas Rolex, pantofi Weston și costume Smalto, cadouri primite de la gazdele internaționale, potrivit lui Ansar.

Ag Ghali și Ansar ascultau Bob Marley la volum maxim în timp ce mergeau la cluburi de noapte, unde ag Ghali fuma țigară după țigară Marlboro, dar bea doar suc de portocale, a spus Ansar.

În 1999, un grup de predicatori pakistanezi conservatori a ajuns în orașul natal al lui ag Ghali, Kidal, în nordul statului Mali, iar viața lui s-a schimbat radical.

Pakistanezii, cu bărbi lungi și îmbrăcați în alb, au mărșăluit prin Kidal, îndemnând locuitorii să urmeze cu strictețe principiile Islamului. Unele femei i-au huiduit.

Ag Ghali însă a fost intrigat și i-a invitat pe predicatori acasă. În lunile următoare, a petrecut tot mai mult timp rugându-se și citind Coranul. Și-a lăsat barbă și a început să poarte aceeași ținută albă ca predicatorii.

„Renunț la Rolex și la pantofi”, își amintește Ansar că i-a spus ag Ghali.

„Nu le mai pot purta”, a spus ag Ghali.

Atracția lui ag Ghali față de o versiune extremă a Islamului a coexistat cu pasiunea sa pentru muzica tuaregă

În 1999, același an în care predicatorii pakistanezi au ajuns în oraș, el l-a încurajat pe Ansar să organizeze concerte de muzică tuaregă, evenimente care mai târziu au evoluat în celebrul Festival din Deșert.

Printre cei care au participat la prima ediție a festivalului, în 2001, s-a numărat și ambasadorul SUA în Mali, Michael Ranneberger. Potrivit propriilor sale memorii, el a fost fascinat de dansatorii tuaregi care se legănau în ritmul muzicii.

În același an, „Bismillah” a fost inclusă pe primul album lansat comercial de Tinariwen. Deși alții sunt creditați pentru cântec, managerii trupei susțin că ag Ghali a scris cea mai mare parte a versurilor.

În 2003, Vicki Huddleston, pe atunci ambasadoarea SUA în Mali, a aranjat o întâlnire cu ag Ghali, în cadrul unei inițiative a administrației Bush de a monitoriza radicalii după atacurile din 11 septembrie.

„Aveam informații că al-Qaeda era pe punctul de a deschide un nou front în regiune”, a spus Huddleston, care îl suspecta pe ag Ghali că era implicat.

Huddleston a fost fermecată de „tipul carismatic și arătos”, care purta un turban ce „îl făcea să pară un tuareg romantic”. Dar când a negat orice legătură cu radicalismul, și-a dat seama că „mințea”.

În cele din urmă, ag Ghali a renunțat la festivalul pe care îl promovase cândva.

Popularitatea festivalului și a trupei Tinariwen a continuat să crească. În 2010, trupa a cântat alături de Shakira și Alicia Keys la Cupa Mondială din Africa de Sud. În 2011, Tinariwen a lansat albumul „Tassili”, câștigător al unui premiu Grammy, iar liderul libian Gadhafi a fost înlăturat.

Luptătorii tuaregi au părăsit Libia și au invadat Mali. Mulți dintre tinerii tuaregi s-au întors împotriva lui ag Ghali, considerându-l un trădător care trăia în lux și era prea apropiat de guvernul din Mali.

Iyad ag Ghali și-a fondat propriul grup militant islamist

Înlăturat de foștii săi camarazi, ag Ghali și-a fondat propriul grup militant islamist. A urmat implozia lentă din Africa de Vest.

Ultimul Festival din Deșert organizat în Mali a avut loc la periferia orașului Timbuktu, unde Tinariwen a împărțit scena cu Bono, solistul trupei irlandeze U2.

Cortina finală a căzut pe 14 ianuarie 2012. Două zile mai târziu, fostul grup rebel tuareg al lui ag Ghali a declanșat o rebeliune, reușind ulterior să ocupe orașele Timbuktu, Gao și Kidal. În câteva luni, noul grup islamist al lui ag Ghali și o altă forță extremistă, al-Qaeda în Maghrebul Islamic, i-au alungat pe tuaregi.

Ce a interzis ag Ghali după ce a cucerit Timbuktu

După ce a cucerit Timbuktu, ag Ghali a interzis ceea ce el numea „muzica Satanei”. Femeilor li s-a interzis să iasă afară fără soț sau frate.

La începutul lui 2013, militanții lui ag Ghali au ambuscat muzicieni din Tinariwen și l-au ținut prizonier pe chitaristul Abdallah ag Lamida timp de câteva săptămâni, după ce l-au prins încercând să-și recupereze instrumentele. În același an, SUA l-au desemnat pe ag Ghali drept terorist.

Franța a desfășurat trupe de luptă în Mali și, sprijinită de soldați malieni și de suport logistic din partea SUA și a altor state, i-a alungat pe islamiști din Timbuktu. Pentru ag Ghali, a fost un eșec, dar nu o înfrângere.

Iyad ag Ghali a reunit mai multe grupuri militante legate de al Qaeda

În 2017, el a reunit mai multe grupuri militante legate de al-Qaeda într-o coaliție numită Jamaat Nusrat al-Islam wal Muslimin, care se traduce ca „Grupul de Susținere pentru Islam și Musulmani”. Coaliția a lansat un nou val de insurgență în Africa de Vest.

Oamenii lui ag Ghali au ocupat mine de aur, au estorcat vite de la săteni și au perceput taxe de protecție de la traficanții de droguri și de persoane. Anul trecut, militanții au fost legați de aproape 2.300 de atacuri violente în Mali, Burkina Faso, Niger și alte țări din Africa de Vest, soldate cu peste 8.880 de morți, potrivit Africa Center for Strategic Studies, un think tank al Universității Naționale de Apărare din SUA.

Centrul analizează date de la Armed Conflict Location & Event Data Project, un serviciu american de monitorizare nonprofit. Coaliția militantă nu a răspuns solicitărilor de comentarii.

Guvernele civile, răsturnate de ofițerii militari din Mali, Burkina Faso și Niger

Ofițerii militari din Mali, Burkina Faso și Niger au răsturnat guvernele civile printr-o serie de lovituri de stat începând cu 2020, susținând că sunt mai capabili să învingă insurgenții.

Loviturile de stat au dat peste cap strategia occidentală de combatere a insurgenței în Africa de Vest. În ultimii trei ani, juntele militare au expulzat forțele franceze de combatere a terorismului. Conducătorii militari din Niger au ordonat plecarea celor 1.100 de soldați americani din țară și au preluat o bază americană de drone în valoare de 110 milioane de dolari.

Mali a expulzat o forță ONU de 15.000 de oameni și a angajat mercenari ruși din Grupul Wagner pentru a asigura securitatea. Rușii au fost acuzați de masacre împotriva civililor, iar ag Ghali a încercat să câștige sprijin popular opunându-se prezenței Moscovei. În iulie, forțele lui ag Ghali s-au alăturat unui atac tuareg în nordul Mali, care au ucis cel puțin 50 de luptători Wagner, cea mai mare pierdere a grupului în Africa.

Ag Ghali a depus un efort pentru a atenua imaginea coaliției sale militante

Ag Ghali, amintindu-și reacțiile aduse guvernării sale grele din Timbuktu, a depus un efort pentru a atenua imaginea coaliției sale militante și a-și asuma capcanele guvernului, sugerând ambiția de a înființa un califat vest-african.

Luptătorii săi au reușit să respingă Statul Islamic din Sahara Mare, un grup rival care a executat bătrâni ai satelor și a cerut supunere totală din partea locuitorilor.

Protecția lui Ag Ghali are un preț: într-un sat din centrul Mali, erau 40 de vaci și 130 de kilograme de sorg pe an. În schimb, oamenii săi au intervenit în disputele dintre vânători, pescari, păstori nomazi și fermieri, care se certau pentru pășuni și resurse de apă.

„Este sigur, dar este o închisoare”, a spus Ibrahim Cisse, un lider comunitar malian.

Curtea Penală Internațională de la Haga a emis un mandat de arestare pe numele lui ag Ghali

În august anul trecut, militanții lui ag Ghali au ucis aproximativ 600 de săteni în Barsalogho, Burkina Faso, în timp ce aceștia săpau tranșee pentru a-și proteja așezarea, potrivit unui raport al serviciilor de informații franceze.

În iunie, Curtea Penală Internațională de la Haga a emis un mandat de arestare pe numele lui ag Ghali, acuzându-l de crime de război și crime împotriva umanității. El rămâne în libertate.