Sujata Hingorani, o arhitectă din India, țară răvășită de un val extrem de agresiv de COVID, a detaliat pentru The Washington Post trauma pe care a trăit-o în încercarea de a-și salva părinții, infectați cu noul coronavirus, chiar dacă fuseseră vaccinați cu prima doză de ser AstraZeneca.
Cuprins:
Calvarul trăit de familia Sujatei nu e unic în India. Statul cu o populație de 1,3 miliarde de locuitori înregistrează regulat peste 4.000 de decese zilnic. În total, autoritățile sanitare au raportat 250.000 de decese și peste 23,3 milioane de cazuri de la începutul pandemiei.
În consecință, spitalele sunt pline, crematoriile nu mai fac față și cimitirele sunt depășite.
Să găsești un pat liber pentru îngrijire adecvată în capitala New Delhi, unde locuiesc 21 de milioane de suflete, a devenit o misiune aproape imposibilă. Mai mult, buteliile de oxigen nu se găsesc și se vând la suprapreț sau sunt rezervate celor care au putere financiară.
India, unul dintre cei mai mari producători de vaccinuri din lume, a reușit să-și imunizeze complet mai puțin de 2% din populație, rămânând vulnerabilă în fața devastatorului val de COVID actual.
De aici încolo se scrie coșmarul trăit de Sujata și sora ei, Supriya.
Era miezul nopții pe 16 aprilie în New Delhi, capitala Indiei.
Sujata Hingorani încerca disperată să-i găsească tatălui ei un pat de spital. Medicii au transmis că bărbatul trebuie internat imediat. Femeia a bătut la poarta a șase unități sanitare din oraș, însă n-a găsit niciun loc liber.
Acasă rămăsese sora ei, Supriya. Chemase ambulanța și aștepta vești bune de la Sujata.
În cele din urmă, la ora 5.00, Sujata a găsit un pat, din a șaptea încercare, la spitalul Lok Nayak Jai Prakash Narayan, o unitate medicală de stat.
Transportat la spital, Malay Kumar Chatterjee, 82 de ani, a făcut un test rapid și a ieșit pozitiv la coronavirus.
„Le-au trebuit câteva ore să-i pregătească tatei hârtiile de internare”, a spus Sujata, într-un interviu pentru Washington Post.
El a fost transferat în izolatorul COVID, unde nu avea acces niciun aparținător. Era un loc așa... uneori, 5 pacienți erau luați împreună pe o targă.Sujata a scris pe Twitter:
Sujata a dezvăluit, apoi, jurnalul unor zile dureroase. Jurnalul l-a ținut pe rețelele sociale.
Sujata și-a notat în jurnal că a avut ultima conversație cu tatăl ei cu o zi înainte să moară: „Mi-a spus că atmosfera era deprimantă...”.
În jurul orei 14.15, a răspuns un pacient. „Persoana respectivă a spus că tatăl meu murise de două ore și că niciun medic nu era acolo pentru a verifica situația”, a spus Sujata.
Pierderea a făcut-o să se simtă neajutorată și furioasă: „Am avut un sentiment de vinovăție, că nu l-am putut duce într-un spital mai bun, unde să fi beneficiat de o îngrijire mai atentă”.
În acea seară s-a dus cu trupul la morgă, dar se închisese și a trebuit să aștepte până a doua zi.
Abia a avut timp să-și plângă pierderea. În timp ce se afla la crematoriu, nivelul de oxigen al mamei ei scădea. Vestea i-a dat-o Supriya, sora sa.
În spital, medicul curant a prescris Remdesivir, medicament antiviral care ajută la tratarea COVID-19. Medicamentul nu era însă disponibil în spital sau în farmaciile din apropiere.
Sujata a găsit o farmacie, în partea de sud a orașului, care vindea medicamentul la un preț rezonabil. „Unii oameni îl vindeau pe piața neagră cu 270 de dolari fiola”, povestește Sujata.
În cele din urmă, cu ajutorul rudelor, a reușit să obțină șase fiole. Dar au fost momente când nimeni nu era disponibil în spital pentru a prelua și administra medicamentul: „Cumnatul meu a așteptat afară, cu flaconul, mai bine de o oră și jumătate, fără să-l bage nimeni în seamă”.
Spitalul a promis că mama ei va primi un pat de terapie intensivă, astfel încât să poată obține oxigenul de care avea atâta nevoie. Dar Indira a rămas tot în camera de primiri-urgențe.
Timp de două zile, membrii familiei au trimis cereri de ajutor pe rețelele sociale și pe WhatsApp. Primul donator pe care l-au găsit a fost respins pentru că avea un nivel scăzut de hemoglobină.
26 aprilie. Au identificat alt donator, însă plasma nu a putut fi disponibilă decât a doua zi. „A fost o plimbare cu un roller-coaster, a spus Sujata. Am fost la spital dimineața, după-amiaza și seara. Dar totul a fost prea târziu”.
27 aprilie. „În acea zi, când am adus în sfârșit plasma, mama era deja inconștientă”, explică Sujata. Indira a murit după-amiază, în timp ce medicii încercau să o intubeze.
28 aprilie. Surorile și-au incinerat mama a doua zi, după ce s-au confruntat cu aceleași întârzieri și aceleași momente de așteptare pe care le-au experimentat cu tatăl lor, cu doar nouă zile mai devreme.
Mai aveam atât de multe de făcut împreună. Cu cine o să beau paharul de vinul roșu în fiecare seară? Cine îmi va cumpăra lenjerie de pat la fiecare aniversare? Cine va repeta același lucru 10 zile la rând și mă va irita, dar pentru asta o iubeam. Cel mai bun prieten al meu, sprijinul meu, nu mai există. Sujata Hingorani:
Sujata și-a împărtășit durerea și furia în jurnalul de pe Twitter.
„Ne-am pierdut părinții în interval de 9 zile. Am avut încredere în sistemul guvernamental. Am avut încredere în sistemul privat. Am încercat să facem tot ce a depins de noi. Dar putem spune că sistemul a funcționat pentru noi? I-a ucis COVID-ul sau sistemul?”.
<blockquote class="twitter-tweet"><p lang="en" dir="ltr">Me and my sisters lost both our parents in the span of 9 days . We trusted the government System... We trusted the private system ..... We tried what ever was in our capacity .... But would you say the system worked for us ?<br><br>Question- Did Covid kill them ....or the system ?</p>— Sujata Hingorani (@HingoraniSujata) <a href="https://twitter.com/HingoraniSujata/status/1387343887275024388?ref_src=twsrc%5Etfw">April 28, 2021</a></blockquote> <script async src="https://platform.twitter.com/widgets.js" charset="utf-8"></script>
Foto: Profimedia