Imprimeria Nationala a "investit" milioane de dolari in terenuri
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Deja nu mai e un secret pentru nimeni ca cele mai profitabile afaceri se fac cu institutiile statului, deci cu banul public. Uimitoare sunt insa ingineriile (uneori aducatoare de comisioane grase) prin care o institutie reuseste sa vare in buzunarele unor privati milioane de dolari. Spre exemplu, in patru ani, Imprimeria Nationala a cumparat trei terenuri pentru "noul sediu", dar functioneaza, bine-mersi, in vechile spatii. (Simona Ionescu)
Primul teren, ne spune directorul general al Imprimeriei, Dan Docan, a fost "opera" fostei conduceri. A fost organizata o licitatie, a castigat Gloria Gugui, ce vindea un teren in zona Straulesti. Dintr-o data, cineva din Imprimerie decide ca pretul de cumparare e prea mare si se vrea repetarea licitatiei. Gloria Gugui da Imprimeria in judecata si castiga. Instanta obliga Imprimeria sa-i platesca vanzatoarei un milion de dolari, pretul terenului din Straulesti. Intre timp, apare o alta "oportunitate", si fostul director general, Ion Barbu, impreuna cu AGA cumpara un teren de la societatea "Precizia", langa Gara Basarab. "Tot cu suprapret si cu milioane de dolari", spune actualul director, Dan Docan, precizand ca pentru noul sediu al institutiei s-a facut si proiectul, "care a costat 10 milioane de euro". El n-a acceptat insa "investitia" predecesorului, deoarece "deasupra Garii Basarab s-a anuntat constructia unui pod, ce ar fi fost prea aproape de terenul si cladirea Imprimeriei". Asa ca, in primavara acestui an, noul director a incheiat o alta tranzactie, de data aceasta cu un arab. Cel de-al treilea teren pentru noul sediu, situat la periferia cartierului Militari, a costat peste 4 milioane de dolari. Deocamdata, aici spatiile sunt inchiriate unor firme.
Despre aceasta din urma tranzactie putem spune mai multe, deoarece suntem in posesia unor acte care credem ca i-ar fi putut determina pe capii Imprimeriei sa renunte la a vari, dezinteresat, o suma insemnata in buzunarele unui arab de 80 de ani. Selectia de oferte s-a facut dupa un anunt public, la inceputul acestui an. Din cei cinci ofertanti e ales SRL-ul unui sirian de 80 de ani, Akili Salah Eddin, patron al SC Artena Myx. Studiind contractul de vanzare-cumparare din 27 aprilie 2002, reiese clar ca, la data la care AGA din Imprimeria Nationala lua decizia sa-i dea arabului milioanele de dolari (2 aprilie 2002), acesta nu era proprietarul intregului ansamblu cumparat, adica 12.050,20 mp si doua imobile situate pe teren. De altfel, istoria succesivelor vanzari ale terenului ridica mari semne de intrebare, indicand mai degraba o afacere imobiliara de tip suveica, aducatoare de mari profituri. Pentru acest ansamblu, a carui valoare a fost umflata din 1998 cu aproape trei milioane de dolari, a optat conducerea Imprimeriei Nationale.
Vanzari succesive si un plus de 3 milioane $
Istoria celui de-al treilea teren evidentiaza nu numai priceperea unora de a face bani. Initial, cei 12.000 mp au apartinut intreprinderii Turbomecanica. Aceasta vinde o parte, in ianuarie 1998, unui arab, care la nici doua luni "stinge" cu terenul si cladirile creditul de 1,5 milioane dolari luat de la falimentara Banca Internationala a Religiilor. Urmeaza alta tranzactie rapida.
Dupa o luna (aprilie 1998), BIR vinde o parte a ansamblului din Militari unui tanar patron Claudiu Pavelescu, iar in mai 1998, celalalta parte e transferata firmei Decomar. Tot perimetrul avea sa fie cumparat in aprilie 2002 de batranul arab de la Artena Myx (de negasit la adresa din acte), de la care Imprimeria il achizitioneaza in 27 aprilie 2002 cu 4.034.100$ (TVA inclus). Intamplator sau nu, unul din fostii proprietari, Claudiu Pavelescu, e ruda cu directorul de productie al institutiei specializate in achizitii de terenuri.
