Paracelsus e botezată după medicul elvețian din secolul XVI care credea, în ciuda opiniei majoritare la acea vreme, că oamenii care suferă de boli mintale nu sunt posedați de spirite rele, ci merită tratamente umane, scrie The Guardian.
Clienții sunt, de obicei, membri ai familiilor regale din Orientul Mijlociu, miliardari care au pornit de jos, actori celebri sau vedete din sport, și copiii cu probleme de toate aceste tipuri, care și-au moștenit averea și poverile aferente ei.
:contrast(8):quality(75)/https://mediacdn.libertatea.ro/unsafe/870x0/smart/filters:format(webp):contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2023/02/3234519918762215070027773010572175348188266n.jpg)
Pawel Mowlik, managerul clinicii, este un bărbat care a câștigat milioane în fonduri speculative la 20 și ceva de ani. Apoi a dezvoltat o dependență de cocaină și alcool pentru mai mulți ani, s-a internat în mai multe centre de dezintoxicare și apoi, după trei luni de muncă psihologică profundă la Paracelsus, a descoperit că scopul vieții era să ajute oameni ca el.
Mowlik, 39 de ani, este genul de persoană care își povestește viața așa cum o trăiește, un semn evident al cuiva care a făcut multă terapie. Neliniștit din fire, s-a mutat des. “Astăzi cred că nu există acasă. Acasă e un sentiment”.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_07015caba2bf85553b058b0ed8be349a.jpg)
Clienții nu interacționează
Pentru clientul tipic de la Paracelsus, acasă este de obicei una dintre mai multe case mari. Eventual un palat. Ei vin la Zurich pentru o anumită formă de tratament, cunoscută sub numele de dezintoxicare pentru un singur client, sau „un client la un moment dat”, pentru care orașul a devenit renumit la nivel mondial printre cei ultrabogați.
Pe lângă Paracelsus, Zurich găzduiește și clinica Kusnacht, unde a luat naștere conceptul. Spre deosebire de alte centre de dezintoxicare cunoscute – Meadows din Arizona, Betty Ford din California, Priory din Marea Britanie – de la clinicile din Zurich, clienții nu văd sau interacționează niciodată cu un alt client. Nu există terapie de grup, nici zonă comună.
Clienții stau în propria vilă sau apartament și au propriul șofer, menajeră, bucătar și terapeut rezident, precum și ședințe zilnice individuale cu o echipă formată din 15-20 de psihiatri, medici, asistente, profesori de yoga, maseuze, nutriționiști, hipnoterapeuți și terapeuți în traumatologie care se informează reciproc despre starea și progresul clientului după fiecare întâlnire.
Deși trei sau patru clienți pot sta în diferite reșeedințe ale clinicii la un moment dat, programul lor este aranjat pentru a menține impresia că ei sunt punctul central al întregii unități. În afară de personal, nimeni nu va ști vreodată că sunt acolo.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_d62ad65ec19e75178fb06c8fea313507.jpg)
Nu e din cauză că durerea psihologică celor superbogați ar fi mai complicată decât cea a celorlalți. Cu siguranță, au experiențe unice, conform domeniului emergent al psihologiei bogăției, precum problemele „îmbogățirii subite” sau sarcina unei moșteniri vaste. Dar anxietatea, depresia, dependența și tulburările de alimentație nu sunt unice pentru acest segment demografic. Toată lumea consumă droguri și alcool;, doar că, pentru cei bogați, „drogurile lor sunt mai scumpe”, a spus dr. Anna Erat, directorul medical al Paracelsus. (O adicție de cocaină care costă mii de dolari pe săptămână, mai degrabă decât o dependență de vodcă ieftină.)
Luxul care aspiră să pară „fără efort”
E greu să nu fii sedus de luxul apartamentelor din clinică, de tip penthouse, cu mese de sticlă, sfeșnice de argint, suprafețe de marmură. În dormitor, cearșafurile au un alb luminos, clar, imposibil de obținut dacă îți speli singur rufele, scrie reporterul The Guardian. Tipul de opulență care aspiră să pară fără efort.
Menajera, Izabela Izabela Borowska-Violante, și bucătarul, Moritz von Hohenzollern, ajung de obicei la muncă înainte să se fi trezit clientul.
Jan Gerber, CEO-ul clinicii, spune că personalul se poartă așa cum vrea clientul: pot fi vorbăreți sau invizibili. Oricum, ei trebuie să fie „spiritele bune, liniștite ale casei”, aproape ca o familie, deși nu o familie cum le știm noi.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_5afa448d5bc47478cb12eff8d01daa8b.jpg)
Foto: Paracelsus Recovery Swiss Luxury Rehab/Facebook
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_708457dc46d466abcdbae731c3facf42.jpg)

:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/158_aae83c123a36bd4f2eec842f1bd6e3f2.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_0fe43a86e0f12b61945a431d5c578369.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_32c0715bc817180437d66c0217b08391.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/196_8e61901a7bf67c823694585886026127.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_2e28e504c8ab3382cf85641f0ff4e5a1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/222_0d74d3754878b5d5117d911fb9052f5e.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_a55fd97a1e93d2a996678a78f2e0a17e.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_bb957dcf6b73e4cb8e6e29f9d53e5421.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/179_34730a94a5462de3ea17eb17455b72bc.jpg)
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.