Închisoarea terorii de la Doftana, transformată în hotel de lux cu piscină și cinematograf. Planul de refacere a penitenciarului în care a fost încarcerat și Nicolae Ceaușescu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După 85 de ani de ruină, închisoarea terorii de la Doftana, județul Prahova, va fi transformată într-un hotel de lux cu 1.500 de locuri de cazare, cinematograf și piscină.
Cuprins:
- Declarată monument istoric în anul 2015
- Complex turistic construit în jurul muzeului
- Obligațiile contractuale
- Construcții de la zero, pe lângă vechea închisoare
- Când încep lucrările
- Penitenciarul Doftana este în „precolaps”
- Construcția penitenciarului, din ordinul lui Carol I
- Cât a costat construcția închisorii Doftana
- Rețea electrică și încălzire cu abur
- Legendele despre torturile din secțiunea H
- „La birou” în atelierul de fierărie
- Zeama de la ora 5
- Cura de tăcere
- Cutremurul din 1940 pune capăt terorii
- Ruina de azi
Declarată monument istoric în anul 2015
„Am pus toată experiența mea de treizeci de ani în turism în acest proiect”, susține Mohammad Murad, omul de afaceri de origine libaneză, care a concesionat, în anul 2022, penitenciarul în care au fost încarcerați, printre alții, Nicolae Ceaușescu și Zelea Codreanu.
Primăria Telega a încercat ani întregi să valorifice terenul și clădirile închisorii Doftana. Declarat monument istoric în anul 2015, printr-un ordin al Ministerului Culturii și Cultelor, renovarea penitenciarului ar fi implicat o cheltuială mult prea mare pentru forța financiară a comunei care îl avea în proprietate.
A existat un investitor din Brașov care s-a arătat interesat de Doftana, intenția fiind să construiască acolo o clinică privată pentru recuperare medicală. Proiectul nu s-a concretizat, astfel că primăria a decis, în anul 2022, să scoată la licitație terenul în suprafață totală de 110.153 de metri pătrați și clădirea în care a funcționat închisoarea, în suprafață de 3.911 metri pătrați.
Complex turistic construit în jurul muzeului
Câștigătoarea licitației a fost declarată Phoenicia Express SRL, deținută de Mohammad Murad, unul dintre cei mai importanţi investitori din industria de turism din România.
Potrivit actelor studiate de Libertatea, complexul „Muzeu Doftana” cuprinde:
- Construcţia C1, Muzeu Doftana, cu patru etaje, cu suprafaţa construită la sol de 3.911 mp;
- Construcţia C2, Birouri administrative cu suprafaţa construită de 176 mp;
- Construcția C3, Magazie cu suprafața construită de 27 mp;
- Construcţia C4, WC cu suprafaţa construită de 10 mp;
- Construcţia C5, Magazie cu suprafaţa construită de 20 mp;
- Construcţia C6, WC cu suprafaţa construită de 31 mp;
- Construcţia C7, WC cu suprafaţa construită de 80 mp;
- Construcţia C8, Cabină portar cu suprafaţa construită de 13 mp.
Terenul aferent obiectivului este în suprafaţă totală de 110.153 mp, din care construcții: 17.165 mp, fâneața: 25.636 mp și pădure 67.352 mp
Valoarea de inventar a acestor proprietăți a fost stabilită la suma totală de 5.111.900 de lei (1.033.312 euro) din care doar clădirea penitenciarului a fost evaluată la 1.381.400 de lei, iar terenul - la 3.525.200 de lei.
Conform contractului, concesionarul este obligat să plătească o redevență anuală de 130.000 de lei, bani care vor fi achitați în contul Primăriei Telega.
Obligațiile contractuale
Potrivit caietului de sarcini, Penitenciarul Doftana va intra inițial într-un proces de reabilitare şi ulterior în circuit turistic. Obligaţiile contractuale impun păstrarea unei porţiuni din clădirea existentă pentru amenajarea unui obiectiv cultural, un muzeu dedicat celor două perioade care au marcat existența complexului Doftana: interbelică și comunistă.
„Acolo este o chestie foarte sensibilă din punct de vedere cultural. Vom păstra și un muzeu în care istoria lui să rămână. Latura culturală va fi foarte prezentă, pentru că de fapt acolo se descarcă două regimuri diferite, prima parte - regală și a doua parte - comunistă. Trebuie să scoatem în evidență toate elementele care au marcat acele perioade”, a declarat, pentru ziarul Libertatea, Mohammad Murat.
Construcții de la zero, pe lângă vechea închisoare
Investitorul a precizat că întregul proiect de la Doftana implică inclusiv construirea de la zero a unor clădiri pe lângă cele deja existente, complexul fiind destinat pentru două tipuri de activități, agrement și organizarea de conferințe.
„Complexul va cuprinde o clădire hotel cu camere și apartamente, dar și case de vacanță. Clădirea care există rămâne și lângă ea vor mai fi alte noi structuri construite de la zero. La bază cred că va fi cea mai mare platformă care se adresează pentru două ținte clare, una pe parte de agrement și a doua pentru mari conferințe, unde vom avea peste 1.500 de locuri de cazare. Vor fi amenajate piscină interioară, dar și una exterioară, restaurante, cluburi și cinematograf. Experiența mea de 30 de ani în turism am pus-o toată aici, în acest proiect”, a explicat Mohammad Murad.
Când încep lucrările
Întrebat când va începe execuția lucrărilor pe șantierul de la Doftana, investitorul a precizat că singurul lucru care îl întârzie este birocrația românească. Murad a explicat că în momentul de față a depus întreaga documentație necesară pentru obținerea avizelor, fiind în așteptarea răspunsurilor de la Ministerul Culturii.
„E vorba de acte. Avem toate actele depuse. Acolo este vorba despre un monument istoric și ai nevoie de foarte multe (n.r. - acte). În paralel suntem și în faza de expertiză tehnică. Știți foarte bine că în România, din păcate, mai mult durează actele decât lucrarea. Acolo este o chestie foarte sensibilă din punct de vedere cultural. Am făcut toată documentația și așteptăm să iasă, dar știm cu toții cum stau lucrurile, din păcate. Documentația am depus-o atât la Ministerul Culturi, dar și pe parte de structură.
Am făcut proiectul în mare și sper ca din toamnă să putem începe lucrările. Am obținut și finanțare pentru lucrări. Nu avem probleme de bani. E vorba, din păcate, doar de această birocrație privind obținerea tuturor avizelor necesare pentru autorizare. Este o lucrare foarte... așa, cu expertize pe fiecare zid aproape. Noi am depus actele de câteva luni, șase luni aproape, dar tot timpul ne-au cerut și completări. Acolo e o problemă foarte mare, pentru că muzeul nu are niciun pic de rezistență. Pereții sunt din lut și cărămidă care are deja peste o sută de ani”, explică Mohammad Murad motivul întârzierii lucrării.
Investitorul libanez este convins că din momentul în care va avea toate aprobările, complexul turistic va fi finalizat în cel mult doi ani.
Penitenciarul Doftana este în „precolaps”
Așa cum reiese din documentația realizată de experți ai Ministerului Culturii, starea generală de conservare a monumentului istoric de la Doftana este „precolaps”.
Asupra clădirii sunt necesare intervenţii de consolidare, conservare și restaurare. Pentru această etapă care are în vedere exclusiv restaurarea ruinelor penitenciarului, este obligatorie refacerea structurii de rezistență și a învelitorii cu condiția să fie păstrată „pe cât posibil material original la nivelul finisajelor interioare și exterioare”.
Nu este permisă schimbarea culorilor originale, demontarea fără aviz a elementelor de finisaj care amintesc de programul de arhitectură de penitenciar (bosaje, brâuri, elemente de metal ş.a.).
Nu este permisă modificarea arhitecturii imobilului sau a tipului de învelitoare decât pe baza unei documentații tehnice întocmite şi avizate conform Legii 422/2001, sunt specificațiile precise din caietul de sarcini.
Conform unor surse, investiția pentru restaurarea penitenciarului Doftana se ridică la suma de 10 milioane de euro, iar construirea complexului nou va costa minimum 15 milioane de euro.
Construcția penitenciarului, din ordinul lui Carol I
Închisoarea Doftana are în spate o istorie cutremurătoare, cu rezerva că multe dintre poveștile diseminate în perioada regimului comunist au fost exagerate de propagandă tocmai pentru a sublinia actele de eroism ale deținuților politici încarcerați și torturați la Telega pentru că s-au opus regimului „burghezo-moșieresc”.
Penitenciarul a fost ridicat la ordinul regelui Carol I intre 1894 și 1896 (după unele surse - 1892-1895) în imediata apropiere a ocnei de sare din Telega. În august 1875, împreună cu regina Elisabeta, regele Carol I a făcut o vizită la Telega, fiind atunci în căutarea unui loc pentru ridicarea unei reședințe de vară.
În căutările sale a poposit la ocnele de sare de la Telega, unde a fost impresionat de condițiile grele în care lucrau ocnașii, în mare parte dintre ei condamnați la muncă silnică. A și grațiat atunci câțiva dintre ei, aflați într-o stare precară de sănătate. Atunci a hotărât că a venit vremea ca vechea închisoare să fie dezafectată și amenajată o alta modernă, dotată cu electricitate, rețea de apă și canalizare și căldură.
„I.S. Domnitorul, însoțit de d. ministru de finanțe și de d. director general al serviciului penitenciarelor, au mers de au vizitat penitenciarul din Telega. Aci M. S. s’a preumblat prin diferitele săli, a examinat spitalul în care se afla condamnați cei bolnavi, și informăndu-se despre cei cu condiută bună și care merită grațiare. I. S. a binevoit a grația patru din condamnații și a micșura osinda l acățiva din ei”, se arată într-un articol publicat în 29 august 1875, în „Curierul de Iassi”.
Cât a costat construcția închisorii Doftana
Intenția se va concretiza 20 de ani mai târziu, când este anunțat că penitenciarul de la Doftana „va fi transformat în curând”, fiind făcut public inclusiv planul noii construcții.
„Acest penitenciar va avea forma unei potcoave și va cuprinde 394 celule și 12 carcere. În fața acestor celule se va construi o capelă deschisă astfel ca pe timpurile călduroase, condamnații, din celulele lor, să poată asculta serviciul religios. Pentru timpurile friguroase capela va fi înconjurată cu ziduri, iar condamnații vor fi introduși înăuntru pe rând. În curtea acestui penitenciar se vor planta pomi și verdeață. Se va înmulți numărul tunelelor de siguranță de deasupra zidurilor penitenciarului. Se vor construi camere suficiente pentru serviciul de siguranță și pentru infirmerie. În fața penitenciarului se va clădi un local propriu pentru administrație.
S'a fixat deja terenul pentru acest scop și s-a dispus facerea exproprierilor necesare.
Lucrările vor începe în primile zile ale lunei lui Aprilie și vor costa peste 1.500.000 de lei (n.r. - aproximativ 30 de milioane de dolari). Stilul acestui penitenciar este unic în felul lui.
La punerea petrei fundamentale a acestei nouă clădiri vor asista M. S. Regele, presa și persoanele oficiale”, este anunțul publicat în ziarul Universul, ediția din 30 martie 1896. În septembrie 1897 avea loc recepția provizorie a noului penitenciar, iar inaugurarea a fost organizată pentru finalul lunii. Deținuții au fost transferați aici abia la începutul anului următor.
Rețea electrică și încălzire cu abur
În 1898, Direcțiunea Generală a Închisorilor anunța o licitație publică pentru darea în antrepriză a lucrărilor de instalaţie a iluminatului noului penitenciar Doftana cu electricitate, „în marginele sumei de lei 40.000”, pentru ca ulterior clădirea să fie dotată și cu o instalație modernă de încălzire cu calorifere.
„Se aduce la cunoştinţa amatorilor că în ziua de 22 Sept. 1898, orele 4 p.m., se va ţine licitaţie publică cu oferte sigilate,la această Direcţiune Generală (localul Ministerului de Interne, Bucureşti) pentru darea în antrepriză a lucrărilor de instalaţie a încălzitului noului penitenciar Doftana cu aburi, în marginea sumei de 90.000 lei”, a fost următorul anunț publicat de Direcția Închisorilor.
O astfel de investiție exorbitantă pentru acele vremuri, considerată închisoare „model”, inspirată de construcțiile similare din Belgia, a stârnit controverse și a fost zeci de ani, inclusiv în perioada interbelică, subiect principal al gazetarilor interesați de soarta condamnaților de la Doftana. Se dusese buhul, încă din anii ’30, despre celebra secție H, unde ajungeau deținuții răzvrătiți. Devenise loc de pelerinaj pentru turiștii care ajungeau pe Valea Doftanei, dar și pentru activiștii care cereau să verifice condițiile de detenție.
Legendele despre torturile din secțiunea H
În mai 1935, ziarul Zorile publică o lungă serie de reportaje despre „Doftana, cetățuia suferinței și a misterului”. Zidurile înalte care înconjurau zona de detenție erau de nepătruns, iar legende despre torturile la care erau supuși deținuții încarcerați la Telega nu conteneau. Ziariștii din epocă obțineau cu greu aprobări să intre dincolo de „poarta neagră”, iar când reușeau să învingă sistemul erau surprinși să afle că totul este în ordine, nefiind nimic ieșit din comun demn de ororile povestite de rude sau de foști pușcăriași.
Se vorbea că în teribila secțiune H, aflată în turnul cel mai înalt al clădirii, fusese amenajat un tunel special pe unde curgea apa în permanență, tocmai pentru a spori tortura psihică la care erau supuși condamnații rebeli. Noaptea, temnițele din H erau stropite cu apă rece, iar din oră în oră, un gardian bătea toaca, special pentru a fragmenta programul de odihnă al deținuților. Astel, lipsa mâncării, izolarea totală, lipsa luminii deveneau pedepse mult mai ușor de suportat, în comparație cu teribilele tertipuri de suplicii pe care le aplicau gardienii. Deținuții care ajungeau în secțiunea H erau legați la mâini și la picioare cu lanțuri care cântăreau peste zece kilograme și primeau mâncare o dată la două zile.
„La birou” în atelierul de fierărie
Pentru a fi înlănțuiți, deținuții erau duși în atelierul de fierărie, denumit „la birou”. Erau culcați pe jos, pe spate, iar picioarele ridicate pe un banc pentru a putea fi prinse niturile. Cu cât mai grea era osânda cu atât mai grele lanțurile, unii dintre ei ajungând să care și câte 20 de kilograme de fier, nota gazetarul.
„Privesc profund tulburat. Nu atât de aspectul însuși, cât mai ales de ideia că mă aflu într'un loc cu o reputație atât de sinistră. Secțiunea aceasta nu e decât o galerie de piatră lungă de vreo 35-40 metri. Pune o întrebare cu privire la svonul că pe dedesuptul uneia sau mai multora dintre celule s’a făcut drum unui șuvoi de apă, care, cu zgomotul lui persistent, să constituie o caznă în plus, pentru deținutul dornic de o clipă de liniște. Directorul râde zgomotos. Vrea oare acest râs să spună: - «Cum poți crede o asemenea năzbâtie?». Sau înlocuește replica mai crudă: «Cum poți crede că de ar fi așa, ți-ași spune?»”, nota gazetarul după vizita în pavilionul H.
Zeama de la ora 5
Din reportajul menționat putem deduce că în anul 1935 celulele H nu mai erau folosite pentru tortură. Acestea au fost găsite nelocuite la momentul vizitei jurnalistului ziarului Zorile. Reiese acest aspect și dintr-un dialog pe care gazetarul îl poartă cu unul dintre condamnați. Acesta îi mărturisește că stat în secțiunea H timp de doi ani, din 1933 și până în 1935, timp în care „din voinic cum eram, am ajuns o stârpitură”.
Se pare că în acea perioadă erau două tipuri de regimuri de detenție, unul cu mai puține restricții, care permitea deținuților să muncească în atelierele de tâmplărie sau în grădină și altul mult mai restrictiv, în acest din urmă caz detenția se petrecea exclusiv în celulă. Oamenii încarcerați aici primeau o singură dată pe zi mâncare, după-amiaza, între orele 16.00 și 17.00. Meniul era sărăcăcios: ciorbă și pâine. Nu era o sală de mese. Fiecare mânca exact acolo unde se afla, în atelier sau în curte, iar ceilalți primeau masa în celulă.
„Între ora 4 și 5 se servește masa. Deținuții din ateliere mănâncă la mese comune, chiar la ateliere, ori acolo unde se află. În diferite secții. La cei încelulați, li se servește masa în celule. Mai departe, în restul curții, numeroși deținuți pe jumătate goi, unii în picioare, alții așezați jos pe lespezile de piatră, mușcă cu lăcomie din pâine și sorb cu sgomot zeama din strachină”, scria autorul reportajului.
Cura de tăcere
În anii ’30, pedeapsa care se aplica tuturor deținuților de la Doftana era tăcerea absolută. Nimeni nu avea voie să comunice cu nimeni, se muncea în liniște, plimbările din curte, la care deținuții aveau dreptul o dată pe zi, timp de jumătate de oră, erau la fel, făcute într-o liniște de mormânt.
„Dela această cumplită «cură» a tăcerii absolute nu scapă nici un deținut. Ea se aplică fără excepție tuturora, în prima perioadă a pedepsei. Durata ei variază după bunul plac al directorului închisorii”, nota redactorul ziarului Zorile în seria de reportaje realizate după o vizită de 2 zile la Doftana.
Deranjat de insistențele gazetarului care tot punea întrebări despre regimul aspru de la Doftana, directorul penitenciarului explică de ce totul este curat și în ordine în interior, în ciuda zvonurilor care circulau despre închisoarea terorii și a misterului.
„Rea e lumea! Dar mie nu-mi pasă, mă! Eu să-i fac pe ăștia oameni. Asta veau. Și asta fac, înțelegi? I-am transformat, i-am ordonat, toți sunt ascultători. I-auzi ce liniște e. Nici unul nu face gălăgie!”, este mărturia directorului Săvinescu, menționată cu litere bolduite în reportajul din Zorile.
Totuși, Mihail Rinea.
Justificările directorului penitenciarului Doftana nu au convins. Jurnalistul apucase să stea de vorbă pe ascuns cu câțiva deținuți care i-au mărturisit ce se petrecea în penitenciar cu adevărat. „Să vă arate peste tot. Să vă ducă la D. F. și G. Și să vorbiți cu deținuții. N’au vorbitor. Nu sunt scoși la aer, de luni de zile. Unii au înebunit. Alții mor de foame. Pe toți îi bat gardienii”, este mărturia unuia dintre ei.
De altfel, concluzia lui Rinea a fost explicit trasă de păr. Nu a fost convins că, deși a reușit să treacă dincolo de poarta neagră, a și reușit să deslușească misterul Doftanei.
Cutremurul din 1940 pune capăt terorii
Teribila închisoare de la Doftana mai rămâne în picioare până spre finalul anului 1940, când cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie a dus la prăbușirea clădirii. În acel moment erau încarcerați 449 de condamnați, mulți dintre ei, dar și gardieni și rudele acestora, inclusiv copii, au fost prinși sub dărâmături, cele patru etaje ale clădirii principale prăbușindu-se unul peste altul.
„Nenorocirea cea mai mare s’a abătut asupra penitenciarului Doftana, situat în imediata apropiere a oraşului Câmpina. După cum se ştie, această închisoare este cea mai veche din ţară. Aci se execută pedepse de muncă silnică pe viaţă. Clădirea, care este construită numai din piatră masivă, s-a prăbuşit. Cele trei etaje, au intrat unele în altele, înfățișând un spectacol înfiorător. Imediat, au sosit la faţa locului, echipe de salvare ale detaşamentelor germane, aflate în garnizoana Câmpina”, anunța ziarul Curentul în ediția de 12 noiembrie 1940.
O parte dintre răniți au fost transportați la spitalul Câmpina, alții, în stare mai gravă, la spitalul Schuller din Ploiești. A fost nevoie ca o școală din Ploiești să fie transformată în spital pentru ca toate victimele surprinse sub dărâmăturile închisorii de la Telega să primească îngrijiri.
Deținuții care nu au avut de suferit de pe urma cutremurului, au fost transferați: 121 la Caransebeș (comuniști) și 39 de drept comun, la Aiud. O echipă de deținuți a fost reținută pe loc, contribuind la opera de salvare, notau ziarele din epocă.
Ruina de azi
După cutremur, închisoarea a fost renovată parțial, dar a fost transformată pentru o scurtă perioadă în sanatoriu pentru femeile deținute. În 1945, Lucrețiu Pătrășcanu, ministrul justiției, a semnat decizia prin care, începând cu data de 1 mai, „se desființează penitenciarul Doftana”
„Localul se va amenaja şi transforma într’o casă de sănătate pentru funcţionarii Direcţiei Generale a închisorilor”, se arată în decizia amintită.
După 1960 Doftana a fost transformată în muzeu de către regimul comunist devenind loc de ceremonie pentru pionieri și un simbol de punere în valoare a suferințelor îndurate acolo de comuniști. Structura a fost din nou afectată la cutremurul din 1977.
În 1990 penitenciarul a fost preluat de Ministerul Culturii care a desființat Muzeul Eroilor din Telega și a abandonat clădirea, care a început să fie prădată și devastată.
În 2011 acoperișul s-a prăbușit în proporție de 80% sub greutatea zăpezii.
Foto: Shutterstock
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
Luci_husi 25.05.2025, 16:37
Închisoarea trebuia transformată în muzeu și nu trebuia pusă în circuitul comercial. Statul nu a găsit 15 milioane euro să refacă inchisoarea însă sunt furate anual miliarde de euro prin licitații trucate sau cheltuieli inutile.