INTERVIU Cercetătoare a mișcării QAnon în Europa vede „lucruri care la finalul zilei de muncă te fac să vrei să-ți torni înălbitor în ochi”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Annique Mossou, 36 de ani, investighează de ani buni propaganda și teoriile conspirației care unesc grupuri radicalizate, fie că e vorba de jihadiști sau fani QAnon. A lucrat pentru poliția olandeză, acum pentru Bellingcat, una dintre cele mai respectate platforme ale lumii de jurnalism independent şi verificare a informațiilor.
Cuprins:
- „Intrasem în poliție să ajut oamenii și nu mai simțeam că fac asta”
- Conspirația se întinde, ca o pată de ulei
- Rușii de pe canalele QAnon nu erau de acord cu invazia Ucrainei
- Efortul de a păstra dovezile privind războiul
- Atacul asupra mallului Kremenciuk
- Lupta continuă cu dezinformarea
- „Fii curios, fii critic și fă-ți propriile investigații”
Tunsă scurt și cu brațele ei tatuate aproape în întregime, pe care se văd cranii, așa cum are și pe tricoul cu mânecă scurtă, Annique Mossou poate să pară la prima vedere intimidantă. Dar când începe să vorbească și să glumească în engleza ei cu accent olandez, îți dai seama că nu ai motive să te temi. „Sunt foarte bună la a căuta chestii pe Google”, își descrie ea meseria.
<strong>Annique este cercetătoare pentru una dintre cele mai importante platforme de jurnalism open source din lume. </strong>
Femeia a lucrat 11 ani în mai multe echipe de anchete „open source” (OSINT) în poliția naţională olandeză. Investiga propaganda jihadistă înainte să facă trecerea spre jurnalism. Acum este „trainer şi cercetător” la Bellingcat. Se fereşte de a se numi „jurnalist” sau chiar „fact-checker”, pentru că simte că ar face o nedreptate reporterilor care lucrează sub o presiune mai mare a timpului decât ea.
Specializată în dezinformare, Mossou a realizat anul trecut şi un ghid despre bazele verificării informaţiilor de pe social-media, pe care îl poate folosi oricare dintre noi, chiar și cu zero experiență în presă.
Am cunoscut-o în Leiden, la Conferinţa europeană a Jurnaliştilor de Ştiinţă. Timp de două ore, ea şi colegul său de la Bellingcat, Youri van der Weide, au ţinut un workshop în care au detaliat principiile de verificare. Ne-au explicat cum pot fi analizate conţinutul foto sau video de pe reţelele sociale, cum pot fi folosite serviciile de hartă și localizare prin satelit şi alte tehnici avansate de căutare a datelor open source.
Practic, ne-au prezentat principiile de bază folosite și de echipa Bellingcat în investigații celebre precum otrăvirea lui Alexei Navalnîi sau doborârea zborului MH-17 în Ucraina.
Colectivul de investigații, din care fac parte jurnaliști, cercetători, dar și sute de voluntari, a impresionat și în timpul războiului din Ucraina, demontând o serie de știri false sau confirmând conținuturi video care documentau crime de război.
Pe Annique, războiul a prins-o lucrând la o amplă investigație realizată în colaborare de Bellingcat și organizația nonprofit Lighthouse Reports, din Olanda, pe tema QAnon în Europa.
„Intrasem în poliție să ajut oamenii și nu mai simțeam că fac asta”
- Ce au în comun şi cum diferă munca ta în cadrul poliției olandeze cu ceea ce faci pentru Bellingcat?
- În poliție aveam acces la mai multe surse de informație decât acum. În cazul meu, cum mă specializasem în internet și terorism, într-o perioadă cu multe atacuri din partea ISIS, am promovat des și foarte repede în cadrul poliției. Și, cu cât ești mai sus în ierarhia poliției, cu atât ajungi mai mult parte a unui joc politic.
Eu intrasem în poliție pentru că voiam să ajut oamenii și, în timp, pierdusem sentimentul că fac asta. Nu mă mai bucuram de munca mea. Acum, că lucrez pentru Bellingcat, am din nou sentimentul că ajut mulți oameni care chiar au nevoie, așa că sunt mult mai fericită.
Am învățat mult în poliție, nu aș anula niciodată acea experiență, am mulți prieteni acolo, dar mă bucur mult că am trecut la Bellingcat. Voiam să pot ajuta oamenii din nou și acum pot să iau o poveste și să le arăt oamenilor ce s-a întâmplat în diferite părți ale lumii.
Conspirația se întinde, ca o pată de ulei
- Ești în echipa unui proiect uriaș de jurnalism de investigație, privind QAnon în Europa. De ce e QAnon o problemă mare în Europa? Pentru că noi tindem să ne gândim la QAnon ca la o problemă a SUA.
- Da, multă lume asociază QAnon cu SUA. Avem oameni care investighează subiectul în Franța, Italia, Olanda, Germania, Cehia, deci peste tot în Europa și poți vedea conspirația cum sare peste tot. E ca o pată de ulei: se întinde peste tot. Nu e doar în SUA.
Sunt mulți fani QAnon și în Olanda. Alături de oamenii tehnici din Bellingcat și Lighthouse, construim o bază de date mare, cu multe canale de Telegram și ce se discută acolo. Mă supără conspirațiile în care cred ei: nu e vorba doar de negarea coronavirusului, ci și de abuzuri satanice asupra copiilor și alte teorii ale conspirației foarte grave. Se pare că mulți oameni cred aceste lucruri și mă întristează că astfel de teorii sunt relativ populare în Olanda și alte țări europene.
- Ce impact crezi că are QAnon în Europa, poate ajunge inclusiv să aibă un rol semnificativ pe plan politic la un moment dat?
- Vreau să cred că procentul de oameni care cred în aceste conspirații e încă mult mai mic decât al celor care nu știu exact ce să creadă. Dar poți deja vedea cum QAnon pătrunde în partide politice. În Olanda, avem Forum pentru Democrație și deja vedem cum integrează niște termeni ai conspirației QAnon: că „vei fi pus în fața tribunalului”, de exemplu. Aceste grupuri sunt foarte pro-Putin. Aici, Thierry Baudet e un politician de dreapta și, la fel, și în cazul lui, vezi mai multe elemente QAnon. E un pic tulburător, deși am încredere în majoritatea olandezilor că nu vor vota pentru el - dar da, deja începe să fie vizibil și în politică.
Rușii de pe canalele QAnon nu erau de acord cu invazia Ucrainei
- Care sunt rezultatele cercetării voastre până acum? Ce ai descoperit și ți s-a părut surprinzător?
- Unul dintre lucrurile pe care le-am observat și ne-a uimit a fost că rușii adepți QAnon - colegul meu a scris un articol despre asta - nu erau de acord cu invazia Ucrainei. Erau prezenți pe multe canale QAnon și sprijineau prietenia cu ucrainenii. A fost destul de surprinzător pentru noi.
Dacă te uiți pe canalele QAnon ale olandezilor și din alte țări, ei ar spune că Putin nu invada Ucraina, că voia să o scape de pedofili și alte nebunii. Asta a fost foarte surprinzător pentru noi. Ai fi zis că și rușii fani QAnon sunt în favoarea invaziei, dar mai degrabă spuneau oamenilor că „hei, trebuie să fim prieteni” și „trebuie să încetăm să facem asta”. A fost una dintre cele mai mari surprize până acum. În rest, nu pot intra în multe detalii specifice, pentru că avem în lucru articole pe care le vom publica în curând.
Efortul de a păstra dovezile privind războiul
- Cum a schimbat războiul din Ucraina felul în care lucraţi la Bellingcat?
- Nu a schimbat esența muncii noastre. Aș vrea să nu fie așa, dar căpătăm tot mai multă experienţă în lucruri ca războiul sau invazia şi cum o documentăm. Aveam deja multă practică, prin proiectul Yemen, de exemplu (n.r. - documentarea războiului civil din Yemen).
În același timp, instituţii ca Universitatea din California, Berkeley au scris ghiduri despre cum să conservăm dovezile digitale, de tip open source, ghiduri pe care le aplicăm. Avem și ajutor din partea multor voluntari, care fac o treabă minunată, inclusiv voluntari care vorbesc şi ucraineană. Sunt oameni care locuiau acolo, deci cunosc bine situația pe plan local. Voluntarii sunt parte din The Global Authentication Project şi ne ajută să verificăm dovezile și să cartografiem felul în care sunt afectați civilii în Ucraina, prin Civilian Harm Map (n.r.: o hartă interactivă în care se găsesc, de pildă, atacuri asupra clădirilor rezidențiale sau spitalelor).
Ucraina e în centrul atenției noastre în acest moment. Avem experienţa să facem asta, dar nu e genul de experienţă pe care ne-o doream. Cred că facem o treabă bună la a păstra multe dovezi în caz că vreodată e nevoie de ele.
Știm, din proiectele anterioare, că, dacă o să începem să căutăm aceste filmări peste 3 ani, majoritatea înregistrărilor vor dispărea. Așa că e important să păstrăm tot ce găsim.
Atacul asupra mallului Kremenciuk
- Una dintre investigațiile la care ai contribuit cel mai recent a fost dezinformarea rusă legată de mallul ucrainean de la Kremenciuk. Cum aţi verificat acea poveste?
- Aceea a fost o colaborare cu mulţi colegi, fiecare s-a ocupat de o parte a poveștii. Sursele din Rusia spuneau că mallul era închis la momentul atacului, deci partea pe care m-am concentrat eu a fost să găsesc dovezile că era deschis la momentul impactului. Am căutat mult pe social-media: YouTube, Instagram, VK, TikTok, încercam să găsesc dovezi că era sau nu era deschis. În plus, am mers pe profilurile de social-media ale surselor care erau la fața locului, să vedem dacă postau ceva despre asta.
A fost foarte trist, pentru că mulţi membri ai familiei postau poze ale celor dragi care dispăruseră în cursul atacului. Asta a fost partea pe care m-am concentrat în mod special pentru subiect. Şi apoi colegii au făcut celelalte elemente ale investigației.
- Așa lucrați de obicei?
- Da, de cele mai multe ori împărțitul merge firesc. Avem editori, sigur. Dacă e un subiect ca ăsta, întreb: pe ce ai nevoie să mă concentrez? Şi mi se spune: dacă poţi să găseşti asta sau asta, ar fi foarte util.
Dacă se întâmplă azi un eveniment mare, nu contează dacă e 10 seara sau 5 dimineaţa, mereu colegii spun: dacă ai nevoie de ajutorul meu, o să vin şi o să lucrez. E foarte multă pasiune şi determinare în echipă, ceea ce e un privilegiu.
Lupta continuă cu dezinformarea
- În jurul nostru, e tot mai multă dezinformare, poate mai multă decât a fost vreodată. Nu te descurajează uneori faptul că oricât de multe informații ai verifica și dezminți, mereu apar și mai multe știri false?
- Așa e, e dificil. Eu nu sunt un fact-checker, dar am mult respect pentru ei și munca pe care o fac aceștia.
Trebuie să îi educăm pe oameni. Dacă ştii bazele unei verificări rapide: cum să faci un „reverse image search” (n.r.: să cauți pe Google după o imagine, nu după cuvinte-cheie, ca să vezi sursa imaginii), dacă îi putem învăţa pe oameni să se uite critic la o informaţie, atunci putem câștiga un avantaj în lupta cu dezinformarea.
Lucrez, în cadrul proiectului EDMO (Observatorul European al Media Digitale), cu cercetători de la Universitatea Amsterdam, oameni care au petrecut mult mai mult timp decât mine în școală.
Ei spun că există un procent mic din populație care chiar crede în dezinformare, dar noi ar trebui să ne concentrăm pe procentul mare de oameni care nu sunt siguri, cei care nu ştiu exact ce să creadă. Aşadar, ne străduim să ajungem la ei, să îi educăm, să le spunem despre dezinformare, să îşi verifice sursele.
Poate fi deprimant, dar să nu facem nimic ar fi cea mai rea opţiune. Am scris şi un ghid despre bazele verificării. Chiar şi dacă o singură persoană ar zice: „e interesant, o să fac aceste tehnici şi o să văd dacă ceva e adevărat sau nu”, sunt fericită. Oricum, să nu faci nimic nu e o opţiune.
„Fii curios, fii critic și fă-ți propriile investigații”
- Să zicem că ne adresăm cuiva care nu a citit ghidul tău, dar vrea să se protejeze de dezinformare. Care ar fi primul sfat pe care l-ai da?
- Cred că unul dintre pericolele reprezentate de QAnon e că îţi dau spaţiu să îţi faci propria investigaţie, dar, dacă nu o faci cum trebuie, aluneci şi mai mult „în gaura iepurelui” şi găseşti lucruri care îţi confirmă conspiraţia. Aş recomanda oamenilor să citească ghidul, dar sunt şi multe publicaţii, experți în fact-checking sau universităţi care te vor învăţa cum să identifici dezinformarea. Să verifici sursele unde ai găsit ceva: dacă e pe Facebook, nu înseamnă că e adevărat, dar partea tristă e că încă mulţi oameni cred asta. Nu. Fii critic, uită-te atent la sursele tale, foloseşte surse de încredere, foloseşte materialul care e acolo să-ţi arate dacă ceva e adevărat sau nu.
Metoda noastră, la Bellingcat, este că suntem foarte transparenţi în legătură cu toate investigaţiile noastre. Nu trebuie să ne crezi pe cuvânt, ci poţi face singur. Poţi recrea toată investigaţia. Nu crede pe nimeni pe cuvânt, nu crede că, dacă e video, înseamnă că e adevărat. Fii curios, fii critic şi fă-ţi propriile investigaţii.
- Nu eşti fact-checker în sensul clasic al termenului, dar, în acelaşi timp, te lupţi cu dezinformarea, verificând anumite fapte, ca în cazul mallului ucrainean.
- Unele subiecte de la Bellingcat sunt foarte aproape de fact-checking într-adevăr. Dar există și un soi de lux în munca noastră. La investigația cu mallul, suntem 5-6 semnături. Atâția oameni s-au implicat cu totul în subiect.
Specialiştii în fact-checking de obicei lucrează singuri şi lucrează cu o mai mare presiune a timpului decât lucrez eu. Și, așa cum ai spus, e foarte multă dezinformare, trebuie să se întrebe mereu: ce ar trebui să verific, să demasc? Din fericire, acestea nu sunt întrebări la care eu trebuie să răspund zi de zi. De aceea, nu mă numesc fact-checker sau jurnalist, pentru că nu ar fi drept faţă de ei. Prefer să spun că sunt cercetător.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
