INTERVIU. Primarul din Cernăuți, despre frica de zi cu zi într-un oraș departe de front: „Nimeni nu știe ce va ținti următoarea rachetă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dacă atenția presei internaționale s-a concentrat în ultimele două luni pe localitățile ucrainene unde au loc acțiuni militare, în urma războiului declanșat de Moscova, despre teritoriile care sunt departe de front, dar care suportă consecințele conflictului armat, nu se știu prea multe. În acest sens, Libertatea a vorbit cu primarul Cernăuțiului, Roman Kliciuk.
Cuprins:
- „Soseau sute de mii de persoane, speriate”
- Peste 110.000 de persoane, strămutate în regiunea Cernăuți
- „Multe firme mari s-au mutat la Cernăuți”
- „Războiul ne-a prins cu 17 sirene vechi, din perioada sovietică”
- Pacea din Cernăuți - „o mare iluzie”
- Un dialog cu primarul de la Bucha, unde a murit fiecare al 5-lea locuitor
- „Să ne rugăm să rămânem o localitate departe de front”
Absolvent al Universității Bucovinene de Medicină și om de afaceri, Roman Kliciuk este, din decembrie 2020, primarul orașului Cernăuți. Această localitate, capitala Bucovinei istorice, cu o importantă comunitate românească, are o populație de circa 250.000 de locuitori. După 24 februarie, la Cernăuți au mai sosit peste 50.000 de persoane, care au fugit din calea războiului.
Primarul a povestit, pentru cititorii Libertatea, cum s-a schimbat Cernăuțiul după ce Rusia a atacat Ucraina, cum au fost transformate școlile, grădinițele, sălile sportive în centre pentru oamenii care au fugit de conflictul armat, dar și cum se încearcă menținerea în funcțiune a motorului economic, după ce mai multe uzinele ucrainene au fost mutate în nordul Bucovinei.
„Soseau sute de mii de persoane, speriate”
Libertatea: Cum s-a schimbat orașul Cernăuți după ce Rusia a atacat Ucraina?
Roman Kliciuk: Prima săptămână a fost una a fricii și neînțelegerii. Ne întrebam ce va fi mai departe. A fost un haos. Nu știam în ce direcție va avansa inamicul. A fost destul de complicat.
În primele săptămâni, la Cernăuți au sosit persoanele strămutate intern. Soseau sute de mii de persoane, speriate, fără lucruri elementare. O parte soseau pe o noapte-două și se îndreptau mai departe spre vama „Porubna-Siret” pentru a ajunge pe teritoriul UE, alții au venit la Cernăuți cu gândul de a aștepta o perioadă aici.
Oamenii își părăseau în grabă casele, își luau cu ei doar ce era necesar. Persoanele strămutate nu aveau nici produse igienice, nici haine, ele necesitau cazare, mâncare, multe erau traumatizate. Toate resursele orașului le-am direcționat pentru satisfacerea necesităților de bază ale persoanelor strămutate.
- Cine v-a ajutat?
- Imediat au luat legătura cu noi alte orașe înfrățite și le sunt recunoscător partenerilor pentru ajutorul umanitar trimis. Mai multe orașe din România au răspuns solicitărilor: Timișoara, Suceava și Iași.
Ajutoarele trimise de partea română nu rămâneau la noi multă vreme. Noi le trimiteam mai departe în orașele care au suferit mai mult în urma războiului: Harkov, Nicolaev, Kiev ș.a. Orașul Cernăuți s-a transformat, în ultimele două luni, într-o nouă casă pentru sute de mii de ucraineni din alte localități și facem tot posibilul pentru confortul lor.
Liniștea de la noi nu înseamnă că suntem în siguranță. Cernăuțenii, dar și eu, ne gândim zilnic la asta. Ne trezim din somn și citim știrile, dar și adormim cu paginile web de informații actuale.
Avem emoții pentru fiecare ucrainean care se află pe front. Când afli despre acele grozăvii, despre bombardarea populației civile, despre cum își bat joc rușii de ucraineni, te doare sufletul. În pofida acestui fapt, noi vom asigura cu tot ce este necesar frontul ucrainean.
Peste 110.000 de persoane, strămutate în regiunea Cernăuți
- Câte persoane strămutate intern se află în Cernăuți și ce face primăria pentru ele?
- Câte persoane au trecut prin Cernăuți în ultimele două luni este greu de spus, fiindcă mulți nu se înregistrează la noi, ei rămân la rude, la cunoscuți sau închiriază apartamente. Potrivit datelor oficiale, în regiunea Cernăuți sunt peste 110.000 de persoane strămutate. Mai mult de jumătate dintre acestea sunt în orașul Cernăuți.
Fiecare persoană care ne-a solicitat ajutorul a fost cazată. Cazăm în cămine, în școli, în grădinițe și în alte încăperi care aparțin primăriei. Toți obțin mâncare gratuită, ajutor medical, haine și produse de igienă. Conștientizăm faptul că aceste centre pentru strămutați sunt o soluție temporară a problemei, mulți nu mai au unde să se întoarcă, locuințele lor au fost distruse.
Purtăm negocieri cu donatorii financiari pentru a construi case modulare, în care să locuiască persoanele care au fugit din calea războiului. Am ales deja terenurile necesare, unde sunt toate comunicațiile și care nu sunt departe de școli și policlinici. Ne gândim și la construirea capitală, adică apariția de clădiri în cadrul municipiului nostru. Ne ocupăm și de angajarea în câmpul muncii a persoanelor strămutate. Nu știm cât va dura războiul.
„Multe firme mari s-au mutat la Cernăuți”
- Există locuri de muncă?
- De război fug și afacerile. Au fost bombardate uzine, fabrici, depozite, au fost întrerupte lanțuri de aprovizionare din Ucraina. Multe firme mari s-au mutat la Cernăuți. Sunt deja 42 de entități economice de acest gen. La noi s-au transferat întreprinderi din domeniul metalurgiei neferoase, producerii de vopsea, țevi, cafea, parfumuri. Negociem cu altele 15 întreprinderi care vor să-și mute procesul de producție în orașul nostru.
Apar diferite probleme. Dacă vorbim de încăperi, teritoriu, depozite - cât de cât putem găsi o soluție, dar apare problema cazării angajaților. Imaginați-vă că la o uzină lucrează 250 de angajați, ei sosesc la noi împreună cu familiile lor, fiind vorba de aproximativ 600 de persoane care trebuie integrate în viața orașului. De aceea, negociem cu donatorii financiari pentru construirea unor noi blocuri.
Problema prețurilor foarte mari la chirii
- Pe rețelele de socializare se discută destul de activ despre prețurile mari la chirie. Ce a făcut primăria orașului Cernăuți pentru a combate problema prețurilor crescute artificial?
- Primul val al strămutaților a adus cu sine și o creștere a prețurilor chiriilor. Împreună cu serviciul fiscal, serviciul pentru drepturile consumatorilor, am desfășurat o activitate de informare a proprietarilor hotelurilor, hostelurilor ș.a. Prețul unei camere nu trebuie să fie mai mare decât până la război. Considerăm că am obținut acest lucru. A fost renovat și hotelul „Ceremuș”, care nu a funcționat timp de 20 de ani.
În ceea ce privește prețurile exagerate la chirii, am colaborat strâns cu serviciile competente. Mulți mi-au scris personal. Fiecare situație a fost studiată în parte.
Chiriile au crescut, însă nu este o situație dominantă în tot orașul. Majoritatea cernăuțenilor au cazat gratuit persoanele strămutate. Nu țin minte când ucrainenii au fost atât de uniți ca acum și atât de doritori să vadă biruința. Cernăuțenii vor fi o parte a acestei biruințe.
„Războiul ne-a prins cu 17 sirene vechi, din perioada sovietică”
- În Cernăuți sunt suficiente adăposturi și sirene?
- Războiul ne-a prins cu 17 sirene vechi, din perioada sovietică. Acum avem 50 de sirene, toate instalațiile vechi au fost schimbate cu altele noi. Am achiziționat sirene noi și le-am instalat în acele raioane unde nu se auzea înștiințarea sau unde nu funcționa niciun sistem de alarmă. În momentul de față, întregul teritoriu al orașului are un sistem de sirene modern, anunțăm despre pericolele militare la radio, la televiziune și pe paginile web. Timp de o lună am făcut ceea ce nu s-a făcut timp de 30 de ani.
Aceeași situație se referă și la adăposturi: toate încăperile au fost reamenajate, am organizat accesul la ele, ne-am înțeles cu proprietarii parcărilor subterane pentru a le permite cernăuțenilor să aibă acces acolo. Adăposturi pot fi și beciurile caselor.
Pacea din Cernăuți - „o mare iluzie”
- Cât de aproape este războiul de cernăuțeni? Unii spun că conflictul militar este departe de ei. Este o iluzie?
- Este o mare iluzie. Nimeni nu știe ce e în capul lui Putin și susținătorilor săi. Nimeni nu știe ce va ținti următoarea rachetă. Nimeni nu poate garanta că încă un oraș ucrainean nu va deveni victima unor bombardamente.
Un dialog cu primarul de la Bucha, unde a murit fiecare al 5-lea locuitor
- Care probleme și dificultăți au fost cele mai grave? Ce a fost greu de atins? A fost primăria pregătită pentru un asemenea scenariu?
- Cine ar fi putut crede că va începe un adevărat război. Nimeni nu se aștepta. O provocare pentru noi este protejarea persoanelor strămutate. Nimeni nu a locuit până acum în școli, în grădinițe sau săli sportive.
Cea mai mare problemă a Cernăuțiului este grija permanentă pentru viitorul țării. Înțelegem că există probabilitatea că mâine rachetele vor ajunge aici și că ocupanții ar putea pătrunde în alte teritorii și nu știm ce va urma.
Cel mai greu e să vezi cum oamenii fug din țara lor. Și acum îi văd pe oameni care au fugit din Harkov, Mariupol sau din regiunea Lugansk, majoritatea dintre ei nepărăsind până acum orașul lor niciodată.
Nu este o călătorie turistică, este un refugiu. Încerc să intru în pielea lor și îmi este straniu. Discutam cu o persoană din Cernigov și o întrebam: „Unde este mama ta?”. Îmi spunea că a rămas acasă. Ce greu este să știi că părinții și rudele sunt departe, nu sunt în siguranță. Este îngrozitor să asculți aceste relatări.
L-am sunat recent pe primarul orașului Bucha, unde fiecare al 5-lea locuitor a murit. Orașul a fost distrus, dar primarul nu a fugit. Îmi povestea că atunci când orașul era înconjurat de ruși, el a decis să se întoarcă acasă: ușile erau scoase, în mijlocul casei erau ocupanții. L-au întrebat dacă este casa lui și de ce a venit. Primarul le-a spus că a decis să vadă cum o duc alții și a plecat.
Doar peste jumătate de oră, ocupanții au înțeles că acesta era primarul căutat de ei: au făcut o mare zarvă, au intrat în subsoluri și beciuri, dar nu l-au găsit. Dar putea fi altfel. Este un alt caz al primarului orașului Gostomel torturat și ucis. A avut noroc primarul din Bucha că a rămas în viață.
Cea mai mare problemă pentru noi este să acceptăm că toate aceste lucruri se întâmplă în țara noastră în secolul XXI. Este o barbarie.
„Să ne rugăm să rămânem o localitate departe de front”
- În presa internațională sunt foarte multe reportaje despre localitățile din zona frontului, însă despre celelalte nu prea se știe nimic. Sunt suficiente resursele financiare, umane și altele pentru susținerea forțelor armate, a guvernului, dar și pentru menținerea unei vieți normale în Cernăuți?
- Comparativ cu orașele de front, la noi totul este bine. Da, sunt unele probleme, însă ne descurcăm. Avem de toate, ne mai ajută prietenii. Dar de ce mai avem nevoie? Avem nevoie de pace.
Teritoriile din spatele frontului se ocupă de persoanele strămutate, de confortul lor. Trebuie să relansăm economia pentru ca bugetul să obțină impozitele - aceasta este responsabilitatea noastră. Și mai trebuie să ne rugăm să rămânem o localitate departe de front.
Foto: Consiliul Local Cernăuți
