INTERVIU VIDEO / Şeful Comunităţii Democraţiilor: ,,Protestele îşi pierd puterea de a inspira dacă nu produc rezultate”

• Comunitatea Democraţiilor este o organizaţie interguvernamentală fondată în anul 2000 din iniţiativa fostului Secretar american de Stat Madeline Albright. Misiunea sa declarată este de a ajuta la consolidarea valorilor şi instituţiilor democratice şi de a apăra societatea civilă. România, una dintre cele 30 de state care fac parte din Consiliul de Guvernare, va prelua anul viitor preşedinţia rotativă a Comunităţii.

•  Tim de aproape 30 de ani, Thomas E. Garrett a lucrat cu diferite organizaţii care sprijină democraţia, societatea civilă şi implicarea tinerilor în politică.  În anii ’90 a muncit o scurtă perioadă şi în Administraţia condusă de George H. W. Bush.

,,Într-un moment în care autocraţii găsesc moduri mai agresive şi mai sofisiticate de a-şi reprima proprii cetăţeni şi lucrează împreună pentru a submina societăţile democratice de dincolo de graniţele lor, Comunitatea Democraţiilor este acum mai relevantă decât era în urmă cu 15 ani”, spunea fostul Secretar de Stat Madeline Albright. Simţiţi că organizaţia dvs este destul de relevantă?

Este un citat de când am împlinit 15 ani, acum am ajuns la 18 ani şi aş spune că este la fel de valabil ca oricând. Dacă ne întoarcem la anii 2000, când a fost înfiinţată Comunitatea Democraţiilor, era o perioadă foarte diferită decât cea de astăzi, cu provocări la adresa democraţiei care nu existau în acele zile. Terorismul global, extremism, populism, migraţia. Deci cred că, dacă nu ar exista o Comunitate a Democraţiilor, am avea nevoie de una. Noi credem că suntem la o răscruce şi este una care prezintă oportunităţi, dar şi provocări şi este rolul nostru să aducem la un loc statele care împărtăşesc dăruirea pentru principiile universale ale democraţiei şi să lucrăm împreună pentru a menţine acest drum.

Trec valorile democratice printr-o criză la nivel mondial?

Nu ştiu dacă trec printr-o criză, dar sunt testate ca niciodată până acum. Unul dintre modurile prin care asta se întâmplă ţine de reţelele sociale, care aduce un nou tip de dialog, de dezbatere, decât am avut în anii 2000. Provocările la adresa democraţiei din UE diferă faţă de cele din Africa, unde am fost cu doar câteva zile în urmă. În Africa este o societate civilă foarte vibrantă, vedem oameni care trag guvernul la răspundere. Se întâmplă multe lucruri la nivel global. Democraţiile sunt toate diferite, în faze diferite de dezvoltare.

Mai puteţi afirma că Statele Unite ale Americii rămân campionul democraţiei şi al drepturilor omului?

În ţara mea, SUA, am văzut în ultimii ani cum clasa politică se concentrează pe ideea de “America înainte de toate”.  Cred că mesajul a rezonat în rândul votanţilor americani, iar atenţia li s-a acordat cu precădere lor; şomerilor, celor care trec prin dificultăţi. Încă mai cred că SUA este implicată, dacă ne uităm la ajutoarele pentru Africa, la implicarea în dosarul Coreei de Nord, în NATO. Dar arhitectura create după cel de-al Doilea Război Mondial se schimbă. În loc să fim nostalgici, ar trebui să vedem viitoarea arhitectură a democraţiei, a drepturilor omului şi a ordinii internaţionale.

Puteţi estima clar dacă se îndreaptă către mai rău sau mai bine?

Se îndreaptă spre o schimbare. Cred că SUA, după terminarea Războiului Rece, a fost singura superputere a lumii şi cred că astăzi vedem ascensiunea Chinei, rolul Uniunii Europene, o lume multipolară.

Recent au existat câteva confruntări între SUA şi UE, dar şi în interiorul UE. Cum evaluaţi democraţia din Uniunea Europeană?

Statul de drept stă la baza ordinii internaţionale apărute după cel de-al Doilea Război Mondial, care a crescut la finalul Războiului Rece, şi ne-a oferit cinci decenii de pace şi prosperitate, cu globalizare, cu schimbări în toată lumea. Este momentul că căutăm ceva nou. Ca cineva care crede că vechea ordine a adus pace şi prosperitate câtorva generaţii regret dispariţia ei, dar înţeleg faptul că lumea se schimbă şi noi trebuie să ne adaptăm.

Şi credeţi că UE se descurcă bine la capitolul adaptare?

Cred că UE învaţă că trebuie să se schimbe şi cred că sunt multe state membre care au decis că îşi doresc o voce mai puternică de stat suveran în interiorul UE şi cred că lucrurile se vor schimba în sensul acesta.

Conceptul de democraţie iliberală este pe buzele multora în ultima period. Dvs. cum îl descrieţi?

Există mai multe tipuri de populism care par să măture lumea. Populism economic, l-am văzut în cazul senatorului american Bernie Sanders, al Partidului Democrat, există un populism nationalist, l-am văzut în persoana lui Donald Trump, există un populism illiberal. Cred că democraţia iliberală poate rămâne o democraţie, dar noi vorbim despre ceva ce etichetăm drept democraţie iliberală dar ea a fost prezentă două sau trei cicluri electorale şi nu înseamnă că va fi mereu prezentă. Încă operează într-un sistem deschis în faţa schimbării prin vot. Lucrurile nu sunt permanent. Să vedem ce va face următoarea generaţie care merge la vot.

Ce rol credeţi că vor avea protestele în viitor? În ultimii doi ani au existat proteste de amploare în România, Ungaria, de curând în Armenia, în SUA.

Comunitatea Democraţiilor este formată din guverne, din state membre, dar unul dintre obiectivele noastre principale este să protejăm libertatea oamenilor de a se aduna, libertatea de expresie, libertatea de a protesta. În SUA mi s-a părut interesant că imediat ce Donald Trump a devenit preşedinte am văzut manifestaţii de amploare faţă de mai multe probleme şi adesea, când jurnaliştii îi întrebau pe oameni dacă au votat la alegerile din noiembrie, spuneau că nu. Dar realizau ce a însemnat lipsa lor de participare la vot aşa că folosesc ce au la îndemnănă într-o democraţie, adică protestul public.

Cred că vom vedea în mai multe ţări cum tinerii candidează pentru prima oară, cum apar noi partide şi noi modalităţi de a te exprima politic. Societatea civilă este un jucător şi un contributor-cheie într-o democraţie. 

România pare să fi devenit un fel de model pentru regiune. Au fost acele proteste masive de iarna trecută, iar oamenii încă mai ies în stradă şi acum. Putem vorbi despre un fenomen?

Este un fenomen, dar trebuie să vedem dacă se traduce într-o acţiune politică concretă. Este foarte important să existe libertatea de exprimare, dar, până la urmă, toţi lucrăm prin sisteme democratice şi trebuie să participi la sistem. Partide politice care sunt foarte impopulare în SUA şi în Europa tot sunt un vehicul pentru participare politică. La un moment dat trebuie să decizi că te supui disciplinei sistemului, intri în sistem şi îţi aduci contribuţia la fel ca ceilalţi.

 Putem vorbi vreodată despre prea multe proteste?

Nu ştiu, dar pot spune că, pentru a fi eficientă, o mişcare despre o temă precum drepturile femeilor, anticorupţie, la un moment dat trebuie să facă trecerea de la un parlament al străzii la un parlament al poporului. Poate fi eficientă în a genera o conştientizare, în a cere socoteală guvernului dar, la un moment dat, trebuie să participi.

Pentru că la un moment dat va deveni complet ineficient?

La un moment dat îşi va pierde puterea de a inspira dacă nu produce rezultate.

 Care credeţi că sunt principalele provocări pentru democraţia din România?

Au trecut mai bine de 15 ani de când am fost în România ultima oară. Acum am avut ocazia să vorbesc cu membri ai societăţii civile, am avut şansa ca în Parlament să vorbesc cu membri ai partidului de guvernare şi cu cei din opoziţie. Este încurajator faptul că am văzut respect reciproc, am văzut cum societatea civilă înţelege că trebuie să lucreze cu guvernul şi cu oameni din afara lui. Cred că această misiune nu se termină niciodată. Oamenii au mereu un rol de jucat într-o democraţie. Poate că treceţi printr-o perioadă cu proteste mai multe, dar nu veţi trece printr-o perioadă în care oamenii nu vor participa deloc.

Suntem într-un moment ireversibil?

Nu, sigur că nu. Aşa cum am menţionat, ciclurile electorale pot genera schimbări radicale foarte rapid. În Malaezia am văzut că partidul care a fost la putere timp de multe decenii a pierdut alegerile. Deci este posibil ca la următoarele voastre alegeri să vedeţi un mediu politic total diferit de cel de acum. Cred că este important ca toţi cei care au dreptul să voteze să o facă. Cred că toţi trebuie să facem asta, indifferent de afilierea noastră politică. Vom avea societăţi mai puternice dacă toţi cei care pot vota o fac.

În Europa de Est, o mare parte a acestei dezbateri despre democraţie şi stat de drept este ocupată de către corupţie. Cât este de malign este efectul corupţiei şi cât de important este combaterea corupţiei?

 Nicio societate nu este imună în faţa corupţiei la cel mai înalt nivel. Cel mai important este cum o gestionează societatea. În unele state asiatice, de exemplu, am văzut un site intitulat ,,am dat mită” şi oamenii care s-au simţit forţat să-i dea mită unui poliţist, unui angajat al unei şcoli au publicat asta online pentru a dezvălui acest lucru. La un moment dat, oamenii trebuie să se decidă că nu mai sunt dispuşi să facă asta. Din păcate, asta se întâmplă doar când se întâmplă o tragedie precum prăbuşirea unei clădiri, pentru că cineva a dat mită pentru aprobare, când se produce un accident feroviar şi atunci spun oamenii că s-a umplut paharul şi că nu mai sunt gata să sprijine o cultură a corupţiei. Din nou, în SUA avem multe legi anticorupţie dar, din păcate, uneori nu sunt folosite. Încă avem oficiali aleşi care decid să încalce încrederea publicului şi să-şi transforme funcţia într-o oportunitate de a face bani. Deci este foarte malignă, foarte dăunătoare, subminează încrederea în democraţie şi trebuie să luptăm cu toţii împotriva ei.

Este Rusia o democraţie?

În cazul Rusiei este fascinant că, în anii 2000, au semnat Declaraţia de la Varşovia. Sunt membri fondatori ai Comunităţii Democraţiei. Era o ţară diferită în acea perioadă dacă ne gândim la preşedintele Boris Yelţîn. Corupţia a adus Rusia unde este acum, o ţară care nu este o democraţie, ci care foloseşte aparenţa unei democraţii, dar ce fel de democraţie îi interzice opoziţiei să aibă un candidat. Multe persone se uită la lideri autoritari şi probabil cred că reprezintă un sistem mai bun, unul mai stabil. Este stabil până când nu mai este. Tot ce trebuie să faceţi este să vă uitaţi la fotografiile apărute în ultimele săptămâni, cu adolescenţi arestaţi pentru că protestau. Este important ca oricând este posibil să fim alături de oameni care se luptă pentru dreptate, libertate şi răspundere în propria cultură şi cred că ar trebui să facem asta şi în Rusia.

Citeşte şi: VIDEO/ Reportaj printre 100.000 de oameni la Windsor. Zâmbetele și respectul au transformat un eveniment stradal în unul regal

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE