Ion Țiriac, amintiri despre perioada în care împărțea un singur cartof pe zi: „Am făcut foame mare!”

Într-un interviu acordat GSP, fostul mare sportiv a vorbit despre copilăria trăită în vremuri de restriște, război și sărăcie, dar și despre cum aceste experiențe l-au motivat să devină omul care este astăzi.

„Vă dau cuvântul meu că nu regret o zi din viața mea! Adică dacă aș face-o din nou și aș face-o altfel… Dar având în vedere vârsta care o am… Eu am trăit Al Doilea Război Mondial. Eu îmi aduc aminte avioanele, bombele și toate astea. De asta nu-mi place mie războiul”, a declarat Ion Țiriac.

Amintirile din anii 50 sunt povestite cu o sinceritate dezarmantă.

„Am făcut foame mare. Foame, foame! La propriu, nu la figurat. Împărțeam un cartof între prânz și cină. Între anii 50, când a murit taică-meu, și până în 53-54, asta era mâncarea. Dar foamea aia te-a întărit și te-a făcut să muncești”, a povestit Ion Țiriac.

La doar 16 ani, Ion Țiriac muncea la uzina Steagul Roșu, un moment pe care îl privește cu mândrie: „Nu e nicio rușine pentru mine că am lucrat acolo. Era altă epocă. Apoi, am jucat la Wimbledon peste 20 de ani pentru doar două lire sterline pe zi. Trebuia să-mi plătesc cazarea, mâncarea și tot restul din acești bani. Astăzi, cine pierde în primul tur poate câștiga 100.000 de lire sterline”.

Viața de turneu era departe de luxul cu care sunt obișnuiți jucătorii din prezent. „Dormeam cu Năstase în același pat. Seara, după antrenamente, făceam calcule: cine joacă cu cine, cine are bani pentru o pizza. Împărțeam cinci pizze la opt persoane și ne mai rămânea și pentru a doua zi”, a mai spus fostul sportiv.

Țiriac a subliniat că vremurile s-au schimbat radical, atât în tenis, cât și în sport, în general: „Uitați-vă la jucătorii de fotbal acum… Și în tenis, nu mai sunt vremurile lui Becker, când puteai câștiga bani frumoși. Acum, sponsorii își aleg doar câțiva jucători, nu mai sunt 50 de nume”.

La final, Țiriac a vorbit despre ce înseamnă pentru el adevărata bogăție. „Eu am fost bogat, și am spus-o și o repet: în prima zi când am intrat într-un restaurant și nu m-am uitat la prețul meniului. Asta înseamnă bogăție pentru mine”, a conchis el.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE